O legendă străveche spune că în
apropierea Lacului Titicaca există o poartă prin care zeii vin şi pleacă
de pe Terra. Deocamdată această uşă este ferecată, dar într-o zi se va
redeschide şi zeii creatori se vor întoarce la bordul navelor solare.
Atunci o nouă eră va începe, iar oamenii se vor transforma şi îşi vor
venera stăpânii.
La prima vedere această legendă este una
oarecare, fără prea mare consistenţă. După cum ştim, orice legendă
deţine un sâmbure de adevăr, fie el mare sau mic. În acest fel, poarta
misterioasă există şi a fost descoperită din pură întâmplare de către un
ghid, Jose Luis Delgado Mamani, care explora regiunea muntoasă Hayu
Brand, 35 km de orașul Puno in Peru.
„Puerta de Hayu Marca” sau „Poarta
zeilor/spiritelor” a fost sculptată într-o stâncă care are dimensiuni
precise, şapte metri lăţime pe şapte metri înălţime, cu o mică intrare
care măsoară doi metri înălţime.
Jose Luis Delgado Mamani, un ghid alpin
din zonă, a descoperit structura în anul 1996. El declară în presă că
„atunci când a văzut misterioasă poarta i-a venit să leşine”. La puţin
timp după ce ghidul montan a făcut descoperirea, zona a fost împânzită
de arheologi şi istorici, care căutau diverse informaţii despre „Oraşul
Zeilor„
Poarta Zeilor, locul de trecere într-o altă dimensiune
Poarta Zeilor a devenit imediat un loc
controversat datorită faptului că numeroase legende circula în zona
respectivă. De exemplu, în timpul invaziei spaniole, un preot incaş pe
nume Amaru Muru şi-a părăsit templul luând cu el discul celor şapte
raze. Acesta s-a îndreptat către Poarta Zeilor şi în urma unui ritual
necunoscut a introdus discul într-un orificiu şi poarta s-a deschis. O
lumină albastră a ieşit din poartă şi astfel preotul, împreună cu alaiul
său, au reuşit să treacă în lumea zeilor.
Interesant este faptul că specialiştii
care au analizat această construcţie megalitică au descoperit în
lateralul ei un orificiu perfect rotund, de mărimea unui disc. Oare
legenda preotului incaş să fie pe deplin adevărată?
Portaluri ascunse pe Terra
Chiar dacă la prima vedere pare o
fantasmagorie, Poarta Zeilor seamănă izbitor de mult cu „Poarta Soarelui
din Tiahuanaco„, dar şi cu alte cinci situri arheologice care sunt
legate prin mai multe linii imaginare care formează o cruce ce străbate
Lacul Titicaca.
Acestea par să fi fost cândva folosite
în scopuri măreţe. Pentru că aşa cum am mai subliniat, legendele nu pot
fi simple invenţii, care să nu prezinte măcar o urmă de adevăr, aceste
porţi nu au fost altceva decât portaluri folosite de zei sau de creatori
pentru a se deplasa cu rapiditate între anumite puncte de pe Terra sau
chiar din Univers.
Oare nu este posibil ca dispariţia
civilizaţiei mayaşe să se clarifice o dată pentru totdeauna astfel? Până
când istoria ne va prezenta o versiune mai bună, noi o să susţinem că
mayaşii nu au dispărut ca prin minune sau din motive aberante, ci au
folosit o astfel de poartă pentru a ajunge într-o lume mai bună, departe
de decadenţa şi haosul pe care urmau să-l aducă conchistadorii
spanioli.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu