Omul vidra din Alaska, creatura cu puteri supranaturale

Omul vidra este o legenda din Alaska foarte stranie, ma uitam pe Discovery la o emisiune "Monstrii din Alaska" unde niste oameni cu pusti si cu camere video au pornit in cautare omului vidra.
Potrivit echipei de cercetare si a vanatorilor cu pusti creatura are capacitatea de asi schimba forma si de a atrage oamenii unde ii mananca.
Ca sa se convinga oamenii au montat o capcana spirituala mai complicata cu cele 4 elemente in jur apa, foc, pamant, si au pus un peste in capcana cu camere de filmat in jurul capcanei aparent capcana sa declansat singura si in filmare nu a aparut nici un monstru ca si cum a venit ca vantul.
 Charlie Sheen vaneaza omul-vidra
 Actorul american nu se dezminte in privinta excentricitatii si iata ca nici recenta postura de bunic nu-l schimba cu absolut nimic. Acum e-n cautarea omului-vidra.    

Dupa ce in iulie a zburat in Marea Britanie, fiind, impreuna cu cativa prieteni, in cautarea monstrului din Loch Ness, Charlie Sheen recidiveaza. N-au avut ei succes, desi, imediat dupa ce s-au intors in SUA, au aparut marturii noi in legatura cu monstrul. Acum, Charlie Sheen a zburat in Alaska oentru a-l cauta pe legendarul om-vidra.  Bineinteles ca nici de data aceasta legenda n-a vrut sa devina realitate, insa actorul nu se simte deloc descurajat, declarand ca in niciun caz nu se opreste aici.

Creatura este o specie cu puteri supra naturale care poate sa se transforme, e o legendă veche indiana o forma de viata care umbla prin rauri si iazurile din sud-est Alaska adica triunghiul din Alaska unde a fost vazut de multe ori big food. O încrucișare între o vidră și un om, Otterman adica omul vidra este o creatură supranaturală rapida cu mare rezistenta si agilitate în apă, la fel ca vidra.
Nu se stie daca aceasta creatura exista sau e doar o legenda dar americani cred ca acesta creatura este libera in alaska si umbla prin paduri la fel cum umbla Big food. 

Alaska Monsters FULL EPİSODE

https://www.youtube.com/watch?v=32-W7c5edIo

Read More

Lumea de sub picioarele noastre, Atlantida

Aborigenii din Amazonia au credința că în interiorul Pământului există o civilizație fabuloasă, care nu este încă descoperită. Indienii Macuxi trăiesc în Amazonia, în teritorii care aparțin Braziliei și Venezuelei. Conform credinței lor, ei sunt copiii Soarelui, creatorul focului și protectorul interiorului Pământului. Ei susțin că au acces la această civilizație, cunosc drumurile interioare care duc la această civilizație.

Legenda spune că, în anul 1907, ei au făcut o călătorie în interiorul Pământului, carea durat 15 zile și unde au întâlnit creaturi care aveau peste trei metri înălțime. Grotele în care au coborât erau imense și luminate de niște lămpi gigantice. Ei susțin că au rămas în grotele interioare 4-5 zile, unde se puteau deplasa mult mai ușor, comparativ cu suprafața Pământului.

Indienii susțin că în interiorul Pământului puteau zbura sau levita. Mâncarea giganților era formată din fructe, un măr cât un cap de om, pești uriași. Indienii au fost ajutați de către giganți să ajungă la suprafața Pământului.

Ei se consideră gardienii intrării către lumea interioară a Pământului, o lume plină de bogății. Atunci când exploratorii britanici au venit în Amazonia, în dorința de a descoperi aur și diamante au coborât în aceste grote și nu au mai revenit la suprafață.

Același tip de legendă o întâlnim și la preoții lama din Tibet. Și aceștia se consideră gardienii porții de intrare într-o lume misterioasă, din interiorul Pământului. Legenda spune că astfel de intrări, spre misterioasa lume sunt și în deșertul Gobi, Argentina, Napoli, muntele Atlas.

Dacă vorbim despre teza conform căreia universul s-a format prin Big Bang și toată materia s-a format și distribuit uniform în acest turbion cosmic, cum se poate explica faptul că Pământul este format din materiale grele, în timp ce, Jupiter are în componență materiale ușoare, în special hidrogen?

Teoria conform căreia Pământul este gol în interior nu este una nouă. Edmund Halley, în anul 1692, a lansat această teorie. Halley susținea că Pământul este format din patru sfere concentrice și că în interior Pământul este populat.

O ipoteză care are din ce în ce mai mulți susținători este aceea conform căreia, atlanții, supraviețuitorii de pe continentul Atlantida, s-au retras în interiorul Pământului, ca urmare a cataclismului produs la suprafață.

Imensele zone deșertice sunt vestigii ale acestui devastator cataclism care s-a produs. Halley a fost primul om de știință care a susținut că în interiorul Pământului există o atmosferă luminoasă care produce la suprafața Pământului celebrele aurore boreale.

Din păcate, omenirea nu a putut afla ce se află cu adevărat în interiorul Pământului. Forările pe care le-au realizat rușii au fost posibile până la o adâncime de 35 de kilometri. Dincolo de această adâncime rămâne misterul.

Read More

Focul Viu din judetul Buzau este un fenomen natural

Focul viu sau Focul nestins, cum i se mai zice, pentru ca arde fara intrerupere, este pe cat de spectaculos, pe atat de simplu de explicat. Emanatiile de gaze care ies din subteran se aprind in urma frecarii cu solul. Focurile vii sunt rezervatii naturale care se gasesc in comuna Lopatari, sat Terca, judetul Buzau.

Fenomenul este unul rar dar deosebit de spectaculos, flacarile se ridica pana la 30-40 cm, ies din pamant si ard fara incetare indiferent de anotimp si conditii meteo.
Focul viu are si o puternica simbolistica religioasa, fiind cunoscut ca un protector al animalelor dar are si o semnificatie negativa, flacarile inalte semnificand apropierea unui cutremur. Spectacolul focurilor vii este magnific, indeosebi in timpul noptii. Focurile ce ies in mod misterios din pamant, reprezinta pentru localnici un mod de avertizare in caz de seism.
Localnicii locului povestesc ca focul ar avea si o legenda. Ei povestesc ca, in sat oamenii au construit o fantana cu caus, cu apa atat de rece si gustoasa, incat orice om care bea, se vindeca de orice boala. Aici isi avea cuibul cu multi ani in urma un balaur iar nimeni nu avea puterea sa se lupte cu el pentru a ajunge la fantana. Sutele de ochi rosii inghiteau doar dintr-o privire orice rasuflare de muritor, iar prin nari arunca cascade de flacari arzatoare.
Intr-una din zile Munteanul cel viteaz sau flacaul satului, cum unii Ii ziceau s-a luptat cu balaurul 2 zile si doua nopti peste o punte cu 2 scanduri chiar in apropierea fantanii. Oamenii nu mai ieseau din case iar animalele dispareau unul cate unul.
Prin vitejia lui, Munteanul cel viteaz reuseste sa-l impinga mai sus cu 200 m pe balaur, unde il rapune cu o singura lovitura. Acolo se afla Focul viu: cand si-a dat duhul, au iesit flacari pana la cer din narile balaurului, copacii s-au aprins, cerul s-a innegrit.
De atunci apar, din loc in loc, nenumaratele lui capete, cand dintr-o nara cand din alta, flacari permanente care se muta dintr-un loc in altul.

Read More

Legenda Gradinii Zmeilor

Una dintre cele mai frumoase si mai interesante rezervatii naturale din Transilvania  este Gradina Zmeilor aflata in apropierea satului Galgau Almasului, din Judetul Salaj. Vizitatorii acestei zone sunt atrasi de frumusetea legendelor scornite de localnici, dar si de peisajul spectaculos, unic in lume.

Rezervatia naturala Gradina Zmeilor cuprinde un ansamblu neregulat de stanci care au forme bizare: turnuri, ciuperci, ace, abrupturi stancoase care sunt dispuse la baza dealului “Dumbrava”, unele avand inaltimi de peste 10-12 m. Formele lor se datoreaza actiunii aerului ( inghet- dezghet , vant, temperature) , a apei (spalare,siroire) si a proceselor gravitationale (prabusiri, surpari) si poarta nume precum : Zmeul si Zmeoaica , Mosu, Calugarii, Capitanul, Soldatii, Eva ,Dorobantul, Degetelul, Sfinxul.

Modul de formare si Legenda Gradinii Zmeilor

O bucata imensa de roca s-a desprins din trecut pe deal si a alunecat pe stratul de argila. Din acest moment natura a inceput modelarea stancilor prin eroziune. Au ramas in picioare coloane de 20 m inaltime si cuburi imprastiate alandala. Piesele de stanca alcatuiesc un puzzle urias pe care numai un zmeu ar putea sa-l dezlege.  Inainte de inundatiile din 1973 mai exista o stanca care are forma unei fete cu donita pe umar care se numea “Fata Catanii” . Acesta este de fapt si numele sub care localnicii cunosc rezervatia.

Femeia pe nume “Catana “si-a trimis fata la stana de oi de pe Dealul Dumbrava . Fata nu vroia sa se duca in schimb mama ei nu s-a lasat impresionata de lacrimile fetei si a amenintat-o ca, daca nu se duce va fi transformata in stana de piatra . Asa ca, fata frumoasa si cuminte a plecat catre stana de oi dar s-a lasat repede intunericul si a inceput o ploaie puternica . Fata s-a speriat si s-a oprit sa caute un adapost, nu a gasit acest loc si s-a hotarat sa se intoarca catre casa dar blestemul mamei vitrege a ajuns-o si a transmormat-o intr-o stanca.

O alta legenda spune ca, in Galgau Almajului era salasul unor zmei hapsani, care furau fetele oamenilor. Intr-o zi unul dintre ei a furat soarele de pe cer , insa un voinic a decis sa-I infrunte . Dup ace l-a invins , a gasit soarele si l-a aruncat sus spre cer.

Ceilalti zmei care venisera sa-i dea o mana de ajutor au fost orbiti de stralucirea neasteptata, iar una dintre fetele furate de zmei, eliberata de voinic , a rostit asupra lor o vraja, iar zmeii au fost transformati in stane de piatra incremenite pe vecie.  Practic fiecare stanca din gradina Zmeilor are propria legenda, indiferent ca formatiunea de piatra poarta diverse nume.  Mai toate aceste legende cauta sa explice in mod mitic formarea stancilor cu forme neobisnuite.

In vremurile mai recente , alte stanci, care nu fusesera botezate de catre localnici, au primit nume de genul : Acul Cleopatrei sau Sfinxul, nume date de catre savantii care au studiat formatiunile din gresie de Sanmihaiu sau de catre custozii rezervatiei.

Forma stancilor de la Gradina Zmeilor este Galgau Almajului este in permanenta transformare.  Conglomeratele si gresiile din care sunt alcatuite formatiunile aluneca si sunt mereu erodate. Un rol semnificativ  la aceasta modelare o are si apa dar si alunecarile de teren care au forta de a modifica annual aceste constructii ale naturii.

Read More

A 13-a zodie - Ophiuchus

Ophiuchus este una dintre cele 88 de constelații moderne și una dintre cele 48 de constelații amintite de Ptolemeu. Mai rar, este denumită constelația Omul cu șarpele.

Legenda constelației spune că Ophiucus este de fapt spiritul lui Imhotep, renumit înțelept, cu vaste cunoștințe în ale medicinei și cu puteri tămăduitoare, care a trăit în vechiul Egipt, în secolul al 27-lea î.e.n.. Imhotep era considerat pe jumătate zeu, datorită puterilor sale miraculoase și darului de a vindeca și cele mai grave boli.

El a fost venerat atât de egipteni cât și de greci, mii de ani după moartea sa. Legenda spune că în onoarea sa, Zeus i-a găsit un loc pe cer, printre alte constelații și i-a dat denumirea grecească de Ophiucus, care s-ar traduce prin „Purtătorul de șerpi”. Șarpele era cunoscut la egipteni ca simbol al tămăduirii. Ptolemeu a fost acela care a menționat existența lui Ophiucus ca una dintre cele 48 de constelații.

A 13-a zodie

Mişcarea Pământului a dus la modificarea celor 12 zodii pe care le cunoaştem, potrivit astronomilor. Berbecii devin Peşti, iar persoanele născute între 29 noiembrie şi 17 decembrie sunt în zodia Ophiuchus.

Semnele zodiacului sunt calculate în funcţie de poziţia Soarelui faţă de constelaţii, aşa cum apăreau ele acum 2200 de ani. Acestea nu mai sunt însă valabile, din cauza mişcării de precesiune a Pământului, potrivit astronomilor.

Constelaţia Ophiuchus este înfăţişată pe hărţile din antichitate sub forma unui tămăduitor, purtând un şarpe încolăcit pe trup. Conform scrierilor unui filosof din secolul al XIII-lea, Albertus Magnus, Constelaţia Serpentarius întruchipează om cu un şarpe încolăcit pe trup. Omul ţine cu mâna dreaptă capul şarpelui, iar cu stânga, coada acestuia. Imaginea gravată în piatra avea darul de a proteja de otravă, indiferent ca omul era muşcat de un animal otrăvitor sau înghiţea un lichid letal.

În urmă cu peste 60 de ani a fost lansată pentru prima dată ipoteza existenței celei de-a 13-a zodii. Mai mulți astrologi din cadrul Uniunii Astrologice Internaționale au observat atent constelațiile străbătute de Soare în rotația în jurul Terrei și au demonstrat că Soarele traversă și constelația Ophiucus. Ophiucus este situată între constelațiile Scorpion și Săgetător, iar în opinia astrologilor, zodia ce poartă denumirea constelației ar trebui să urmeze imediat Scorpionului, fiind de fapt a 11-a din grupul zodiacal. Această idee nu a fost însă acceptată de majoritatea astrologilor.

Caracteristicile celei de-a 13-a zodii

Persoanele aparţinând celei de-a 13-a zodii se bucura de capacităţi extrasenzoriale, având adesea premoniţii, dar şi abilitatea de a interpreta visele. Dispun totodată de o intuiţie fantastică, ceea ce parţial justifica înclinaţia lor către astrologie. Nativii Ophiuchus pot fi iniţiatorii unor proiecte grandioase sau pot deveni mari arhitecţi. Ca şi stil de vestimentaţie, putem spune că sunt uşor exuberanţi, manifestându-şi preferinţa pentru culorile vii, vibrante. Prin natura zodiei lor, nativii Ophiuchus sunt înţelepţi, aducători de pace şi vindecare celor din jur. Urmăresc să instaureze armonia.

Se spune despre persoanele născute sub semnul Ophiuchus că au înţelepciune şi spirit de geniu, iar principalul lor scop este să aducă pace omenirii şi să vindece pe cei în suferinţa. Iată câteva caracteristici ale acestui semn:

– bun supervizor al muncii altora
– atrage norocul de partea sa
– doctor şi om de ştiinţă, caută să vindece sau să facă bine celor bolnavi
– reuşeşte să adune oamenii laolaltă
– genialitate şi înţelepciune
– caută pacea şi armonia
– ştie să interpreteze vise şi poate avea premoniţii,
– fire poetică, inventiva şi intuitivă
– îşi doreşte să dobândească un nivel cât mai înalt de cultură şi înţelepciune
– longevitate
– are duşmani foarte aproape de el (în cercurile în care se învârte, în familie)
– ajunge într-o poziţie înaltă şi dobândeşte notorietate
– beneficiază de sprijinul persoanelor cu autoritate
– are talente în domeniul astrologic
– adesea se naşte într-o familie numeroasă, dar poate fi separat de aceasta încă de mic
– numărul 12 joacă un rol esenţial în viaţa lui.

Noul zodiac

Capricorn: 20 ianuarie – 16 februarie
Vărsător: 16 februarie – 11 martie
Peşti: 11 martie – 18 aprilie
Berbec: 18 aprilie – 13 mai
Taur: 13 mai – 21 iunie
Gemeni: 21 iunie – 20 iulie
Rac: 20 iulie – 10 august
Leu: 10 august – 16 septembrie
Fecioara: 16 septembrie – 30 octombrie
Balanţa: 30 octombrie – 23 noiembrie
Scorpion: 23 noiembrie – 29 noiembrie
Ophiuchus: 29 noiembrie – 17 decembrie
Săgetător: 17 decembrie – 20 ianuarie.

Read More

Pestera lui Zamolxis, legenda sau adevar istoric?

La patru ore de mers cu maşina din Bucureşti, lângă comuna gorjeană Polovragi, în Munţii Căpăţânii, se găseşte una dintre cele mai mari cavităţi stâncoase din ţara noastră. Speologii încă nu i-au găsit capatul, iar legenda spune că ieşirea e tocmai în Transilvania, la Sarmisegetuza.

O zi “cheltuită” ca să vizitezi o peşteră în care legenda spune că a trăit un zeu pare o investiţie bună. Caverna de la Polovragi este cu adevărat o minune despre care puţini români au aflat. Cei 25.000 de vizitatori care au intrat anul trecut în scobitura de kilometri a stâncii o fac mai mult din întâmplare. Muzeografii de la Muzeul Gorjului recunosc sincer că turiştii au descoperit caverna doar după ce în zonă s-a deschis Transalpina, drumul auto care trece prin Parâng şi leagă Gorjul de Alba.

Deşi nu are „camere” spectaculoase de peste o sută de metri înălţime cum are peştera Skocjan din Slovenia, grota gorjeană este una dintre cele mai lungi din Europa cu peste 10,3 km şi specialiştii nu sunt siguri dacă i-au dat de capăt.

Pe drumul spre Zamolxis sar păstrăvii din râul Olteţul

Dacă se porneşte din Bucureşti, ca să se ajungă la destinație, se merge spre Râmnicu Vâlcea, se trece de Horezu şi apoi va ieși, undeva în cale, şi localitatea Polovragi. Se poate ajunge uşor şi fără automobil. Dacă se ia autobuzul spre Târgu Jiu, trebuie doar să se ceară la șofer o staţie în comuna cu pricina aşezată la poalele masivilor Capăţânii şi Parâng. Odată ce se ajunge în localitate, mai întâi se dă o raită pe la mânăstire. E din secolul XVII şi e realizată în stil bizantin.

Nu e mare aşa că se bifează rapid vizitarea ei! După ce se ieşe din Casă Domnului, urmează drumul forestier spre grota unui alt zeu. Sună bine! Până la destinație e timp să se admire drumul spre casa lui Zamolxis, peisajele din Cheile Olteţului sunt magnifice. Râul cu acelaşi nume îi însoţeşte zgomotos pe temerari pe partea stângă a potecii. Tot în amonte urcă şi păstrăvii care sar uneori din apă ajutaţi de micile cascade formate de pietrele din albie. Peisajul te fură, aşa că nici nu nu-ţi dai seama că ai şi ajuns la peşteră.

Acasă la zeul dacilor Din cei 10 km ai peşterii doar vreo 900 de metri sunt accesibili publicului, în rest doar speologii au acces. În grotă este cald şi umed (temperatură constantă este de 9 grade Celsius şi umiditate medie de vreo 90%, spune ghidul).

Acum se trece la poze, cine are un aparat mai performant e fericit, şi la “uau, ce ciudat e”! Dar pentru a depăşi gardul trebuie să se plătească şi o taxă de 5 lei de persoană (complexul e deschis doar de vineri și până duminică, între orele 11.00-17.00) Locul are o încărcătură emoţională de excepţie deoarece a fost de-a lungul timpului un refugiu pentru daci, vraci şi călugări.

În interior îţi atrage atenţia:

• scaunului lui Zalmoxis – piatra pe care se spune că stătea zeul

• cuptoarele – unde ardeau dacii planta polvraga

• pictura realizată de către un călugăr în tehnica negru de fum, reprezentând simbolul morţii. Autorul acestui desen ciudat este preotul Pahomie care, în anul 1607, a stat aici, în beznă, alături de vietăţile subpământene, vreme de şaşe luni.

• Izvorul Speranţelor, din spatele căruia se întrezăreşte Maica Domnului cu Pruncul în braţe

• Bolta însângerată

• Camera Albă

• Bolta Divină

Cam vreo 45 de minute durează traseul până se ajunge iar la ieşire. Înainte de a spune “la revedere” ghidul aminteşte vizitatorilor că pe vârful de deasupra se găsesc ruinele unei cetăţi dacice, despre care se spune că a fost cetatea lui Zamolxis, cetate la care se ajunge după un traseu de aproximativ 20 de minute de mers prin pădure. Datorita oxigenului eliminat din apă (umiditatea este foarte mare), aerul îţi dă o energie nemaiîntâlnită aşa că noul drum pare floare-la-ureche. LEGENDELE

Casa lui Zamolxis În Peştera Polovragi sunt urme ale folosirii sale drept turnătorie de metale de către daci, iar o legendă spune că aici s-ar fi refugiat Zamolxis. Legătură cu realitatea este că deasupra peşterii se află o cetate geto-dacică. Chiar se spune că aici încă mai trăieşte Zamolxis, iar picăturile ce se preling din ţurţurii de piatră sunt lacrimile vărsate de el după cucerirea Daciei.

Planta magică care dă numele grotei În peşteră, vracii daci şi cei de dinaintea lor prelucrau o plantă rară, numită povragă, polvragă sau polovragă, întrebuinţată în popor ca remediu împotriva bolilor. Ieşirea, la Sarmisegetuza Alt mit ar fi că ieşirea din peşteră se află tocmai în Transilvania. Deocamdată lungimea acestei peşteri atinge 10 km şi cercetările continuă. Aurul Unul dintre miturile străjuite de localnicii din Polovragi, judeţul Gorj, este cel al aurului dacic ascuns în peştera lui Zamolxis.

Căutatorii de comori continuă să vină aici la Polovragi, au cu ei detectoare de metale, pe care le dosesc prin bagaje, se prefac că sunt vizitatori încântaţi de minunăţiile peşterii, apoi se furişează prin cotloane să verifice dacă dau de comoară, povești oferite de ghid la o „pauză” de bârfă. Sursă de energie La “Galeria Ispăşirii” este ceva obişnuit să simti furnicături pe mâini, chiar in dreptul “Tronului lui Zamolxis”. Ghidul spune că detectoarele de biocurenti o iau razna, învârtindu-se făra noima, ca în prezenta unei fiinţe vii, extrem de încărcate cu energie.

Tudor Vladimirescu nu a fost ucis O întâmplare demnă de reținut este cea care îl vizează pe Tudor Vladimirescu. Acesta avea ca obicei să vină pentru rugăciune în preajma zidurilor Mânăstirii Polovragi. O iscălitura de-a sa a rămas în mânăstire și a dat apă la moară celor care susțin varianta neoficială în care o sosie de-a sa ar fi fost ucisă de eterişti, pe cand Tudor a rămas în mânăstire unde a trăit deghizat în călugar.

Datele peşterii Are o vechime de peste şapte milioane de ani. Aici s-au găsit desene rupestre, dar şi texte cu scriere cuneiforma săpate în piatră. Denivelarea este de 87 m (-62, +25). După unii autori, numele Dacia provine de la Da-Ksha, în care „Da” înseamnă zeu, iar „Ksha”, țară.

Read More

Poarta Zeilor, portaluri ascunse pe Terra

O legendă străveche spune că în apropierea Lacului Titicaca există o poartă prin care zeii vin şi pleacă de pe Terra. Deocamdată această uşă este ferecată, dar într-o zi se va redeschide şi zeii creatori se vor întoarce la bordul navelor solare. Atunci o nouă eră va începe, iar oamenii se vor transforma şi îşi vor venera stăpânii.

La prima vedere această legendă este una oarecare, fără prea mare consistenţă. După cum ştim, orice legendă deţine un sâmbure de adevăr, fie el mare sau mic. În acest fel, poarta misterioasă există şi a fost descoperită din pură întâmplare de către un ghid, Jose Luis Delgado Mamani, care explora regiunea muntoasă Hayu Brand, 35 km de orașul Puno in Peru.

„Puerta de Hayu Marca” sau „Poarta zeilor/spiritelor” a fost sculptată într-o stâncă care are dimensiuni precise, şapte metri lăţime pe şapte metri înălţime, cu o mică intrare care măsoară doi metri înălţime.

Jose Luis Delgado Mamani, un ghid alpin din zonă, a descoperit structura în anul 1996. El declară în presă că „atunci când a văzut misterioasă poarta i-a venit să leşine”. La puţin timp după ce ghidul montan a făcut descoperirea, zona a fost împânzită de arheologi şi istorici, care căutau diverse informaţii despre „Oraşul Zeilor„

Poarta Zeilor, locul de trecere într-o altă dimensiune

Poarta Zeilor a devenit imediat un loc controversat datorită faptului că numeroase legende circula în zona respectivă. De exemplu, în timpul invaziei spaniole, un preot incaş pe nume Amaru Muru şi-a părăsit templul luând cu el discul celor şapte raze. Acesta s-a îndreptat către Poarta Zeilor şi în urma unui ritual necunoscut a introdus discul într-un orificiu şi poarta s-a deschis. O lumină albastră a ieşit din poartă şi astfel preotul, împreună cu alaiul său, au reuşit să treacă în lumea zeilor.

Interesant este faptul că specialiştii care au analizat această construcţie megalitică au descoperit în lateralul ei un orificiu perfect rotund, de mărimea unui disc. Oare legenda preotului incaş să fie pe deplin adevărată?

Portaluri ascunse pe Terra

Chiar dacă la prima vedere pare o fantasmagorie, Poarta Zeilor seamănă izbitor de mult cu „Poarta Soarelui din Tiahuanaco„, dar şi cu alte cinci situri arheologice care sunt legate prin mai multe linii imaginare care formează o cruce ce străbate Lacul Titicaca.

Acestea par să fi fost cândva folosite în scopuri măreţe. Pentru că aşa cum am mai subliniat, legendele nu pot fi simple invenţii, care să nu prezinte măcar o urmă de adevăr, aceste porţi nu au fost altceva decât portaluri folosite de zei sau de creatori pentru a se deplasa cu rapiditate între anumite puncte de pe Terra sau chiar din Univers.

Oare nu este posibil ca dispariţia civilizaţiei mayaşe să se clarifice o dată pentru totdeauna astfel? Până când istoria ne va prezenta o versiune mai bună, noi o să susţinem că mayaşii nu au dispărut ca prin minune sau din motive aberante, ci au folosit o astfel de poartă pentru a ajunge într-o lume mai bună, departe de decadenţa şi haosul pe care urmau să-l aducă conchistadorii spanioli.

Read More