Secretele fizicii cuantice, Universurile paralele

Teoria universurilor paralele a fost introdusă în lumea științifică prin Hugh Everett, în anul 1957. Teoria se bazează pe reinterpretarea mecanicii cuantice.

O persoană care a murit și alta care este vie, se află în două universuri diferite. Universul se divide în două universuri. Persoana care a murit părăsește universul celor vii și trece dincolo, adică într-un alt univers. Everett a dat un exemplu din fizica cuantică. Un atom emite doi fotoni, care pleacă fiecare într-o altă direcție. Direcțiile sunt paralele. Practic universul se divide în alte două universuri.

În momentul în care capturăm un foton, alegem unul dintre universuri. Everett susține că numai o parte din universurile paralele sunt capabile de a menține sau produce viața. Unele au gravitație foarte puternică, altele au interacțiuni electromagnetice foarte slabe. Cercetătorii americani au afirmat în cadrul unei conferințe ținute în decembrie 2014, că universurile paralele există și exercită asupra universului nostru o forță care determină fenomene inexplicabile.

Aceste lumi paralele există simultan și se influențează printr-o forță de repulsie. Lumea noastră se află într-un ocean de lumi paralele. Întrebarea pe care și-au pus-o cercetătorii este cea referitoare la faptul dacă există universuri identice, gemene?

Cercetătorii susțin că este foarte greu de a depista un univers geamăn. În fiecare univers, viața și evoluția au un alt timp. Într-un univers dinozaurii au supraviețuit și terorizează oamenii, în altul oamenii au intrat în contact cu extratereștrii. Există un univers în care timpul să fie același cu cel al nostru?

În momentul în care a fost creat universul nostru, acea mare explozie numită Big Bang a creat materie și antimaterie. Materia a rămas, antimateria a dispărut.

Unde a dispărut antimateria?

Această problemă este una din marile mistere ale lumii noastre. Dacă acceptăm teoria Big Bangului, înseamnă că o parte egală cu materia se află undeva într-un univers și se numește antimaterie. Cercetătorii au făcut simulări ale Big Bangului și au ajuns la concluzia că în momentul marii explozii, cele două părți, materia și antimateria, se distrug reciproc. Rămâne din această mare ciocnire o parte infimă, numită materie.

Fiecare univers paralel se află într-o altă dimensiune. Universul nostru este tridimensional. În vecinătatea universului nostru există un alt univers, frontiera dintre cele două este practic, de netrecut.
În momentul în care cele două universuri se apropie are loc un fenomen asemănător Big Bangului. Sunt specialiști care susțin că Big Bang-ul, fenomenul care a creat universul nostru, are o astfel de origine.
Noi, cei din acest univers nu putem să vedem sau să atingem materia din alt univers, dar putem simți gravitația altui univers paralel.

Specialiștii își susțin această teorie prin faptul că în univers au fost depistate surse de gravitație invizibile. Acestea sunt numite materie neagră. Unii specialiști au emis ipoteza că frontiera dintre două universuri paralele sunt găurile negre. Găurile negre sunt punctele de contact dintre două universuri paralele.
Forța gravitațională din interiorul unei găuri negre este atât de mare, încât ea poate comprima masa unei stele într-un punct, numit singularitate.

Și totuși materia nu dispare pur și simplu. Ce se întâmplă cu materia care intră într-o gaură neagră?
Unii specialiști au avansat o teorie nouă, care susține că odată intrată în gaura neagră, materia va ieși printr-o gaură, numită albă. Universul nostru a fost creat de o explozie, generată de atingerea dintre două universuri, în care materia a trecut printr-o gaură neagră, ca într-un final să ajungă în gaura albă.