NASA va descoperi forme de viata extraterestre

Cercetătorii de la NASA afirmă că oamenii vor descoperi forme de viaţă extraterestră în următorii 20 de ani, dar acestea se vor afla, cel mai probabil, în afara Sistemului Solar.

Cele 100 milioane de sisteme solare din galaxia noastră (Calea Lactee, n.r.) sunt capabile să susţină forme de viaţă extraterestră, spune una dintre predicţiile „conservatoare” formulate de savanţii de la NASA.

Agenţia spaţială americană susţine că oamenii vor găsi forme de viaţă extraterestre în următorii 20 de ani, iar acestea au cele mai mari şanse să se afle în afara Sistemului Solar.

Cu ocazia unei discuţii publice organizate luni la Washington, NASA şi-a prezentat programul de căutare a vieţii extraterestre în Univers prin intermediul unor telescoape actuale şi viitoare.

„Vreţi să ştiţi dacă noi, cei de la NASA, credem că există viaţă dincolo de Terra?”, a spus Charles Bolden, fost astronaut şi actualul director al NASA.

„M-aş aventura să spun că cei mai mulţi dintre colegii mei prezenţi astăzi aici sunt de părere că este improbabil ca în vastitatea nelimitată a Universului oamenii să fie singuri”, a adăugat el.

Marte şi mai mulţi sateliţi naturali ai unor planete din Sistemul Solar au reprezentat punctele asupra cărora s-au concentrat programele de căutare a vieţii extraterestre din ultimele decenii.

De exemplu, astronomul Kevin Hand a sugerat de curând faptul că viaţa extraterestră ar putea să existe pe Europa, unul dintre sateliţii planetei Jupiter.

Cu toate acestea, savanţii de la NASA au vorbit exclusiv despre programele de monitorizare a planetelor care orbitează în jurul altor stele, în afara Sistemului Solar.

„Cândva, în viitorul apropiat, oamenii vor putea să arate o stea şi să spună: «Acea stea are o planetă care seamănă cu Terra»”, a declarat Sara Seager, profesor de fizică şi ştiinţe planetare la Massachusetts Institute of Technology (MIT).

„Astronomii cred că este foarte probabil ca fiecare stea din galaxia Calea Lactee să aibă în jurul ei cel puţin o planetă”, a adăugat ea.

NASA a început să studieze sistemele planetare din jurul altor stele utilizând la început telescoape terestre.

Apoi, agenţia spaţială americană şi-a extins graniţele explorărilor sale prin intermediul unor dispozitive spaţiale: telescopul spaţial Hubble, telescopul spaţial Spitzer şi telescopul spaţial Kepler.

Aceste telescoape pot să determine dacă o planetă se află la o distanţă potrivită de steaua ei pentru a conţine la suprafaţă apă în formă lichidă, un ingredient-cheie pentru a întreţine viaţa, aşa cum aceasta este cunoscută de oameni.

NASA speră să lanseze cu bine Transiting Exoplanet Surveying Satellite (Tess) în 2017 şi, apoi, telescopul spaţial James Webb, în 2018, şi Wide Field Infrared Survey Telescope – Astrophysics Focused Telescope Assets, la începutul deceniului viitor.

Telescopul spaţial Kepler a descoperit deja multe exoplanete interesante, inclusiv planeta Kepler 296-f, supranumită „super-Terra”, întrucât este de două ori mai mare decât planeta noastră şi se află în zona locuibilă din jurul stelei sale, fapt ce permite existenţa apei în stare lichidă la suprafaţa ei.

„Această tehnologie pe care o folosim pentru a explora exoplanete este cât se poate de reală”, a spus John Grunsfeld, astronaut şi administrator asociat al Science Mission Directorate pe care NASA îl deţine la Washington.

„Telescopul spaţial James Webb şi celelalte proiecte «se întâmplă» chiar acum. Acestea nu sunt vise – sunt lucrurile pe care noi le creăm aici, la NASA”, a adăugat el.

În timpul unei sesiuni de întrebări şi răspunsuri cu publicul, un internaut care a urmărit pe o reţea de socializare conferinţa de presă organizată de NASA a întrebat: „Dacă oamenii de ştiinţă vor descoperi forme de viaţă pe o altă planetă, guvernul american va comunica acest lucru populaţiei?”.

Ellen Stofan, cercetător la NASA, a răspuns imediat: „Bineînţeles că aşa vom face!”.

„Ar fi ceva extrem de interesant. Vom încerca să prezentăm informaţia publicului larg cât mai repede. Am vrea să împărtăşim entuziasmul nostru cu lumea întreagă”, a adăugat ea.

Descoperirea unor exoplanete mai mici decât Terra este mai dificilă, întrucât aceste corpuri cereşti generează semnale luminoase mai slabe.

Tehnologia de detectare a exoplanetelor care seamănă cu Terra este dezvoltată chiar în această perioadă şi va fi folosită de următoarea generaţie de telescoape spaţiale. Posibilitatea de a detecta forme de viaţă extraterestră ar putea să se afle încă la câţiva ani distanţă.

„Imaginaţi-vă momentul în care vom găsi semnale potenţiale de viaţă extraterestră”, a spus Matt Mountain, directorul programului spaţial James Webb şi cercetător la Space Telescope Science Institute din Baltimore.

„Imaginaţi-vă momentul în care lumea se va trezi şi rasa umană va înţelege că îndelungata ei singurătate în timp şi spaţiu a luat sfârşit şi va deveni conştientă de posibilitatea că noi, oamenii, nu mai suntem singuri în Univers”, a adăugat profesorul american.

Read More

Gaura neagra se trezeste dupa 26 de ani de inactivitate

O uriasa explozie de energie luminoasa produsa de o gaura neagra, inactiva de 26 de ani, care devoreaza material dintr-o stea alaturata, a fost sesizata de satelitul Integral, a informat Agentia Spatiala Europeana (ESA), care opereaza acest observator spatial.
Gaura neagra si steaua pe care aceasta o inghite formeaza un sistem binar, numit V404 Cygni, aflat in Calea Lactee, la aproximativ 8.000 de ani lumina fata de Terra, in constelatia Cygnus, a Lebedei.

V404 Cygni a fost descoperit in 1989 de satelitul japonez Ginga cu raze X, de la bordul Statiei Spatiale Internationale (ISS), dar, de atunci, nu s-a mai manifestat atat de activ ca in prezent.

"Se comporta foarte violent", a afirmat Teo Munoz, astronom de la Institutul de Astrofizica din Insulele Canare, institutie care urmareste de multa vreme acest sistem binar, a relatat vineri ziarul spaniol "El Mundo".
"Stratul exterior al stelei insotitoare este atras mai puternic de gaura neagra decat de steaua propriu-zisa, asa incat masa stelara cade spre gaura neagra. Se formeaza un disc in jurul gaurii negre, care a devenit mai densa in ultimii 25 de ani. In acest proces, care se desfasoara cu mare viteza, se produc raze X si o emisie foarte mare de energie. Pe de alta parte, stim sa exista un alt fenomen legat de acesta, si anume expulzarea de materie, pe care il vedem in prezent cu o precizie impresionanta. O energie similara este expulzata din gaura neagra. Adica, pe masura ce inghite materia din steaua apropiata care s-a acumulat in acest disc, are loc si fenomenul contrar", a explicat specialistul.

Primele semne legate de reluarea activitatii sistemului V404 Cygni au fost date la 15 iunie de satelitul Swift al Agentiei spatiale americane (NASA), care a detectat o brusca eruptie de raze gamma in zona in care se gaseste gaura neagra.

Observatii concordante au fost facute, la scurt timp dupa aceea, de MAXI (Monitor of All-sky X-ray Image), parte a modului japonez de pe ISS, dupa care, fenomenul a inceput sa fie urmarit de numeroase telescoape de pe Terra.

Oamenii de stiinta cred ca actuala eruptie va dura cateva luni, asa cum s-a intamplat si in 1989, si ca acest fenomen se produce periodic, repetandu-se la interval de aproximativ 25 de ani.

Read More

Calea Lactee are 200 de miliarde de planete

Calea Lactee ar putea conţine 200 de miliarde de planete locuibile, afirmă oamenii de ştiinţă australieni, autorii unui studiu care s-a bazat pe o metodă de calcul matematic veche de 200 de ani, denumită "legea Titius-Bode".
 Potrivit savanţilor australieni, fiecare stea din Univers are în medie două planete locuibile care orbitează în jurul ei, iar galaxia noastră ar putea conţine peste 200 de miliarde de planete care sunt propice dezvoltării formelor de viaţă. După estimările cercetătorilor, Calea Lactee numără circa 100 miliarde de stele.

Până în prezent, astronomii au descoperit 1.000 de exoplanete în Calea Lactee, însă doar câteva dintre ele sunt potenţial locuibile. În căutarea unor noi planete asemănătoare cu Terra, cercetătorii australieni se declară optimişti, afirmând că galaxia noastră ar putea să găzduiască doar ea peste 200 de miliarde de planete locuibile.

Cercetătorii de la Universitatea Naţională din Australia (ANU) şi-au bazat studiul pe o metodă veche de 200 de ani, denumită "legea Titius-Bode", care prevede existenţa planetelor graţie legilor care guvernează mişcarea acestora în jurul stelelor. Această metodă s-a dovedit eficientă în studiile care au dus la descoperirea planetei pitice Ceres şi a planetei uriaşe Uranus.

Totuşi, acurateţea metodei a fost pusă sub semnul întrebării în câteva ocazii. Pentru Sistemul Solar, metoda nu a reuşit să detecteze centura de asteroizi, planeta Pluto şi multe alte corpuri cereşti aflate dincolo de orbita planetei Neptun.

Pentru a realiza acest studiu, savanţii australieni s-au concentrat pe sistemele stelare multiplanetare care găzduiesc cel puţin trei planete, detectate cu ajutorul telescopului spaţial Kepler.

"Am folosit legea Titius-Bode pentru a prevedea orbitele urmate de 228 de planete suplimentare", au precizat autorii studiului. Graţie acestei metode, oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că două planete se găsesc, în medie, în zona locuibilă din jurul fiecărei stele din Calea Lactee.

Zonele din Univers sunt denumite "locuibile" acolo unde formele de viaţă, aşa cum sunt ele cunoscute pe Terra, care depind de prezenţa apei în stare lichidă, au cele mai mari şanse de a se dezvolta. Pentru ca viaţa să poată să existe, o exoplanetă trebuie să primească cel puţin la fel de multă lumină de la steaua ei ca lumina primită de Terra de la Soare, pentru a menţine o temperatură care permite prezenţa apei în stare lichidă.

Read More