Se afișează postările cu eticheta sistem solar. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta sistem solar. Afișați toate postările

Lucruri interesante despre soare

Lucruri interesante despre soare

Soarele este o stea formată din 74% hidrogen și 24% helium. Soarele reprezintă 99,86% din masa sistemului solar. Perioada de rotație galactică este de 220 milioane de ani și viteza sa de 217 km/s este echivalentul unui an lumină la 1400 de ani.

Soarele face parte dintr-o galaxie în care sunt 234 miliarde de stele. Sunt necesare opt minute pentru ca lumina să ajungă de la Soare la Pământ.

În inima Soarelui, în fiecare secundă, 564 milioane de tone de hidrogen fuzionează pentru a produce 560 de milioane de tone de helium. Diferența de 4 milioane de tone echivalează cu energia luminoasă produsă, lumină și raze solare.

Peste 7,6 miliarde de ani, rezervele de hidrogen se vor termina.și echilibrul hidrostatic se va rupe. Diametrul Soarelui se va mări de o sută de ori. Pământul va fi un deșert calcinat iar Mercur și Venus vor dispărea.

Soarele este un simbol important pentru oameni. În majoritatea culturilor Soarele reprezintă masculinul, activul.

Japonezii consideră că familia imperială este descendentă a zeului Soare. În alchimie și în astronomie Soarele este reprezentat printr-un cerc cu un punct în mijloc.
Soarele expulză cantități de materie și particule încărcate energetic în spațiul interplanetar.

Ele sunt la originea perturbațiilor planetei noastre. Vorbim despre furtunile magnetice, aurore boreale, defecțiunea funcționării sateliților, probleme în telecomunicații.

În Coran există mai multe profeții cu privire la sfârșitul lumii. Una dintre acestea se referă la momentul în care Soarele va răsări de la vest.

Specialiștii au constatat anumite transformări care se produc pe Soare. Temperaturile la nivelul Soarelui sunt în creștere, situație care afectează planeta noastră. Se crede că planeta Venus înainte să devină un imens deșert a fost populată. Soarele, prin creșterea temperaturilor, a fost cauza acestei transformări dramatice a planetei Venus.



Toate sursele de apă de pe Venus s-au evaporat și în jurul planetei s-a format un strat gros de vapori care a atras și mai mult razele solare, planeta fiind practic înăbușită și distrusă.

Efectul de seră care s-a produs a fost catastrofal. În asemenea condiții, temperaturile au fost de 1000 de grade Celsius.

În anul 2012, Pământul a trecut printr-o furtună solară foarte puternică. NASA a declarat că omenirea putea să ajungă la nivelul secolului al XVIII-lea.

Furtuna a avut loc în 23 iulie 2012, iar Pământul a scăpat ca prin urechile acului. A fost cea mai puternică furtună solară din ultimii 150 de ani. Ultima furtună solară de intensitate foarte mare s-a produs în anul 1859.

Furtuna a debutat cu producerea unor aurore luminoase spectaculoase. 17 ore mai târziu, furtuna a izbit Pământul, afectând câmpul magnetic și distrugând 5% din ozonul stratosferei.

Aurorele au generat curenți care au distrus circuitele electrice. Multe stații de telefonie electrică au luat foc, atmosfera era încărcată cu electricitate atât de mult încât o baterie debranșată continua să funcționeze, iar o hârtie de scris lua foc.

Aurorele coborâseră atât de mult că noaptea devenise zi, spun documentele vremii. Pagubele materiale și umane ar fi mult mai mari în zilele noastre, pentru că depindem de ceea ce înseamnă sisteme electrice, electronice.

Pe planeta Ceres exista o baza extraterestra

Existenţa bazelor extraterestre în Sistemul Solar este un subiect controversat. Din punctul de vedere al specialiştilor şi conform teoriilor actuale, existenţa extratereştrilor este doar o fantasmagorie şi cu atât mai puţin aceste presupuse baze nu au cum exista.
Bineînţeles că cele spuse de cei mai mulţi dintre specialişti, printre care şi cei de la NASA, nu au niciun fundament real. Mai mult de atât, se presupune că informaţiile vitale cu privire la speciile extraterestre din jurul nostru sunt ascunse cu nesimţire, din motive politice sau economice, cu toate că semnele sunt mai mult decât grăitoare.
Odată cu descoperirea planetoidului Ceres, s-au născut numeroase speculaţii cu privire la viaţa extraterestră. Nu s-a gândit nimeni niciodată că pe acest corp ceresc, pe care specialiştii ezită să-l includă în familia planetelor, ar exista omuleţi de diferite culori, care îşi duc existenţa aşa cum o facem noi pe Terra, dar s-a presupus că extratereştrii l-ar ocupa într-un fel sau altul.
Din curiozitate sau pentru obţinerea unor confirmări, NASA a trimis o sondă spaţială, Dawn, care se va instala pe orbita planetoidului abia pe 5 martie 2015. Cu toate acestea, sonda spaţială este capabilă încă de pe acum să realizeze diverse fotografii cu Ceres. Într-una dintre acestea, se pot observa două lumini imense.
Imediat, specialiştii au spus că este vorba despre erupţia unui vulcan, de parcă ar exista această certitudine. Pe de cealaltă parte, anumite voci susţin că este vorba despre o colonie extraterestră, care are baza pe Ceres. Probabil că acesta este şi motivul real pentru care sonda Dawn a fost trimisă să cerceteze cu lux de amănunte Ceres de pe orbita sa.

Cum s-a format sistemul solar?

În centrul sistemului solar se află Soarele, o stea de dimensiuni modeste, dar care conține 99,8% din masa întregului sistem. Sistemul solar are 8 planete, Mercur, Pământ, Saturn, Venus, Jupiter, Marte, Neptun, Uranus și trei planete pitice, Eris, Pluto și Ceres.
Formarea sistemului solar a început acum 4600000000 de ani, norul de gaz a început să se prăbușească, iar gravitația a ajutat să se formeze o nebuloasă solară. Planeta Mercur este cea mai apropiată de Soare. Ea este o planetă mică, dar cu toate acestea este foarte densă, plină cu materiale și cu foarte multe roci. Din ce în ce mai mulți cercetători sunt de acord că această mică planetă și-a schimbat dimensiunile, densitatea dar și compoziția, în urma unui impact cu un meteorit.
Ca și pondere, fierul ocupă jumătate din compoziția acestei planete. Cum s-a putut ajunge la o asemenea cantitate?
Specialiștii susțin că în timpul impactului cu un meteorit, o bună parte din învelișul din exterior a fost smuls, rămânând miezul planetei care este format din fier. Cum putem explica faptul că Mercur are o densitate atât de mare, ba mai mult are câmp magnetic? Teoria conform căreia s-a format sistemul solar neagă acest lucru. Teoria conform căreia se formase sistemul solar susținea că această planetă nu are câmp magnetic și totuși de curând, sondele spațiale au demonstrat că această planetă are câmp magnetic.
Venus este a doua planetă ca distanță față de Soare și este cea mai luminoasă după Soare și Lună. Atmosfera de pe această planetă este formată din dioxid de carbon, care este foarte nociv și din nori de acid sulfuric. Temperatura de pe suprafața acestei planete este de 464 de grade Celsius. Venus este considerată ca fiind sora geamănă a planetei Pământ, pentru că s-au format în același timp și materialele care o compun au aceeași structură cu cele de pe Pământ.
Cum poate explica teoria conform căreia s-a format sistemul solar, faptul că planeta Venus are mișcare de rotație inversă Pământului, respectiv, Soarele răsare de la vest pe această planetă și apune la est. De ce Venus nu are plăci tectonice, așa cum are Pământul?
Despre planeta Neptun, teoria ne spune că este cea mai depărtată de soare și că este o planetă moartă.
Sondele spațiale trimise recent, în apropierea acestei planete, au arătat că planeta degajă energie de două ori mai mult decât cea pe care o primește de la Soare. Cum se poate explica acest lucru? Vântul atinge o viteză pe această planetă de 2400 kilometri pe oră. Niciuna dintre celelalte planete nu prezintă un astfel de fenomen.
În ceea ce privește planeta Uranus, câmpul magnetic al acesteia este înclinat, raportat la axa de rotație și se contrabalansează în raport cu centrul planetei. În ceea ce privește planeta Marte aceasta este plină de mistere. Pe suprafața sa se află cel mai mare vulcan din sistemul solar. Baza acestui vulcan este de egală cu suprafața statului Missouri din SUA. Pe suprafața sa a fost identificat un canion care are o adâncime de 10 kilometri, iar furtunile de praf sunt permanente.
Specialiștii susțin că pe Marte există apă, dar nu sub formă lichidă.  Jupiter este considerată ca fiind colosul, planeta care este de trei ori mai mare decât Pământul. Perioada de rotație este de 9 ore și 55 de minute. Cum poate o planetă uriașă să facă o mișcare de rotație într-un timp atât de scurt?

Campul magnetic al Soarelui isi va inversa polaritatea

La fiecare 11 ani, câmpul magnetic al Soarelui se inversează, iar momentul coincide cu un maxim al activităţii solare, când au loc multe erupţii solare

Undeva în următoarele două-trei luni, vom asista la un moment special: câmpul magnetic ce emană dinspre Soare şi care se întinde de-a lungul întregului sistem solar şi va inversa polaritatea.

„Este greu de spus exact când va avea loc acest eveniment, dar ştim sigur că va fi în următoarele luni”, explică Andrés Muñoz-Jaramillo, un cercetător specialiat în studiere ciclului magnetic al Soarelui din cadrul Centrul Harvard-Smithsonian pentru Astrofizică. „Se întâmplă cu ocazia fiecărui ciclu solar şi este o zi specială”, spune Muñoz-Jaramillo.
Mai întâi trebuie să înţelegem elementele de bază: Soarele, la fel ca Pământul, generează în mod natural un câmp magnetic. Uriaşul câmp magnetic solar este rezultatul unui curent de plasmă din interiorul Soarelui ce face ca particulele să se deplaseze de la un pol al Soarelui la celălalt.
La fiecare 11 ani, forţa acestui câmp magnetic scade în mod treptat spre zero, iar apoi revine în direcţia opusă, lucru firesc ce are loc în fiecare ciclu social. Este ca şi cum pe Terra busolele ar indica Arctica drept nordul timp de 11 ani, apoi ar ezita pentru puţin timp, ca apoi să indice Antarctica drept „nordul” pentru următorii 11 ani (de fapt, şi câmpul magnetic al Pământului se inversează, dar mult mai rar, acest eveniment având loc de-a lungul a câteva sute de mii de ani).
Observaţiile recente sugerează că următoarea inversare a polarităţii câmpului magnetic solar este iminentă, în august specialiştii NASA anunţând că va avea loc în 3-4 luni. Muñoz-Jaramillo afirmă că inversarea nu va fi bruscă, ci va fi un eveniment ce va avea loc treptat. „Forţa câmpului polar va scădea foarte aproape de zero. În unele zile va fi pozitivă, în altele negativă. Apoi, eventual, vom vedea că este în mod constant în aceeaşi direcţie, iar atunci vom şti că inversarea a avut loc”, spune specialistul. Studiile efectuate de specialiştii din echipa lui Muñoz-Jaramillo au ajuns la concluzia că evenimentul va avea loc în următoarele luni, dar nu pot spune ziua exactă în care se va petrece.
Deoarece regiunea afectată de câmpul magnetic al soarelui include întregul sistem solar, efectele inversării vor fi simţite pe scară largă. „Câmpul magnetic se scurge până în spaţiul interplanetar şi formează o bulă în care este cuprins sistemul solar pe măsură ce călătoreşte prin galaxie”, explică Muñoz-Jaramillo.
Un aspect al acestei bule — ce poartă oficial numele de heliosferă — este o suprafaţă invizibilă ce are o sarcină electrică şi care se întinde de-a lungul sistemului solar, asemănându-se cu fusta răsucită a unei balerine, deoarece rotaţia Soarelui face ca zonele îndepărtate ale câmpului magnetic să se răsucească într-o spirală. Inversarea câmpului magnetic va face ca această „fustă răsucită” să devină şi mai încreţită, ceea ce va face la rândul său ca Terra să treacă prin această suprafaţa invizibilă mai des pe măsură ce orbitează Soarele.
Aceste treceri mai frecvente ar putea provoca probleme în transmisiunile sateliţilor şi ale echipamentelor de telecomunicaţii. Pe de altă parte, aceeaşi suprafaţă invizibilă blochează razele cosmice de energie înaltă ce sosesc din alte zone ale galaxiei, astfel că o „fustă mai buclată” ar putea oferi sateliţilor şi astronauţilor ce călătoresc în spaţiu o protecţie suplimentară faţă de radiaţiile periculoase.
Inversarea câmpului magnetic coincide cu o fază maximă a activităţii solare. Majoritatea erupţiilor solare nu afectează Pământul, însă o erupţie suficient de puternică ţintită în direcţia potrivită ar putea distruge sistemele de telecomunicaţii de pe Terra. Până acum, însă, ciclul solar a fost foarte slab.
Pentru Muñoz-Jaramillo, cercetătorul ce-şi petrece zilele monitorizând şi analizând activitatea magnetică a Soarelui, inversarea polarităţii are şi o semnificaţie personală. „Deoarece ciclul solar este un proces atât de lung, din punct de vedere al unei vieţi omeneşti, un cercetător va vedea poate 4 inversări de-a lungul carierei sale. De aceea fiecare dintre ele reprezintă un moment special, iar pentru mine aceasta va fi prima inversare la care voi fi martor de când am început să studiez fizica solară”, a concluzionat Muñoz-Jaramillo.
Iată mai multe informaţii despre acest eveniment, într-o animaţie produsă de NASA: