Manganul previne osteoporoza si inflamatia

Ca nutrient esential asociat de regula cu fierul si alte minerale, manganul este implicat in multe procese chimice din corp, cum ar fi sinteza nutrientilor printre care colesterolul, carbohidratii si proteinele.

In aceeasi masura manganul este implicat in formarea de masa osoasa si contribuie la echilibrarea naturala a hormonilor care afecteaza aproape fiecare aspect al sanatatii.

Manganul este un important oligo mineral necesar in functii vitale precum absorbtia nutrientilor, producerea de enzime digestive, dezvoltarea oaselor si apararea imunitara.

Manganul este prezent in cantitati mari in produse intregi neprocesate, cereale germinate, leguminoase si boabe, anumite nuci si seminte. Intr-o anumita masura se gaseste si in fructe si legume, insa cerealele integrale sunt de obicei considerate ca fiind cea mai buna sursa naturala. Oriunde este mangan, de regula este si fier, pentru ca ambele minerale actioneaza impreuna, potrivit viataverdeviu.ro.

Manganul contribuie la mentinerea unui nivel adecvat de calciu – combate, astfel, carenta de calciu – si de fosfor, toate actionand impreuna in moduri vitale pentru organism.

Datorita capacitatii corpului de reglare a nivelului de mangan prin absorbtie si excretie, oamenii mentin de regula niveluri stabile de mangan la nivelul tesuturilor. Din acest motiv deficienta de mangan este foarte rara. Cand insa apare, cele mai comune simptome sunt:

oase fragile (osteoporoza)

anemie

sindromul oboselii cronice

imunitate scazuta si imbolnaviri frecvente

simptome accentuate de sindrom premenstrual

dezechilibre hormonale

sensibilitate desifunctionala a glucozei

tulburari de digestie si apetit

disfunctii ale abilitatilor reproductive sau infertilitate

Prea mult mangan, pe de alta parte, produce de regula efecte si mai grave, mai ales in perioada de dezvoltare cand creierul este inca in formare. Intoxicatia cu mangan poate afecta grav sanatatea. Acumularea excesiva in sistemul nervos central poate cauza defecte la nastere si probleme, insa se considera a fi un risc scazut.

Doar o mica parte din manganul alimentar este absorbit, restul este excretat rapid in intestine prin intermediul bilei, apoi eliminat din corp – astfel incat riscul cel mai mare de acumulare de mangan in exces in corp este favorizat de anumite tulburari digestive, intestinale sau hepatice. In acelasi timp, manganul este transportat in corp prin intermediul ficatului, de aceea afectiunile hepatice pot cauza si ele o deficienta.