Probabil aţi mai auzit că evitarea alimentelor procesate este un element cheie în menţinerea stării de sănătate, dar puteţi răspunde cu adevărat la întrebarea: de ce este mai bine să evităm elimentele procesate?
Autoarea de origine scoţiană Joanna Blythman a scris o carte numită Swallow This: Serving Up the Food Industry’s Darkest Secrets, care dezvăluie secretele din umbră ale alimentelor procesate, cercetând cu minuţiozitate cele mai mici detalii care descriu activităţile acestei industrii. Astfel, cartea răspunde la întrebările: cât de procesată este mâncarea pe care o consumăm şi cât de multe trucuri înşelătoare sunt folosite pentru a atrage oamenii să cumpere aceste produse?, arată Dr. Mercola pe site-ul său.
Joanna este un jurnalist premiat pentru meritele sale de investigare, în special a aspectelor mai puţin vizibile care există în industria alimentară. Ea a reuşit să lucreze sub acoperirepentru a vedea cu adevărat ce se întâmplă în interiorul fabricilor de procesare alimentară.S-a angajat la o astfel de fabrică şi a ajuns, în cele din urmă să participe la şedinţele private, destinate doar membrilor din acţionariat.
„Am scris despre alimentaţie timp de mai bine de două decenii,” afirmă Joanna. „Am mai scris alte şase cărţi. Toate s-au referit la partea de producţie a alimentelor: despre cum şi ce se întâmplă pe câmp, ce se întâmplă în ferme, despre cum să deosebeşti o găină bună faţă de una mai puin bună, genul acesta de lucruri.
Dar, pur şi simplu am ştiut că nu relatam întreaga poveste. Nu era vorba, de fapt, de partea de producţie, ci despre partea de procesare.
Cunoaştem destul de multe lucruri despre felul în care sunt crescute găinile, dar foarte puţine despre producerea alimentelor provenite din găini. Am ştiut că este musai să obţinem aceste informaţii, despre procesarea alimentelor.”
Lucrând sub acoperire…
Obţinerea acestui tip de informaţii este o provocare destul de mare, având în vedere faptul că fabricile de procesare alimentară sunt împrejmuite cu garduri înalte, având un sistem de securitate foarte bine pus la punct.
Companiile se ascund în spatele motivaţiei raţionale că metodele de procesare reprezintă „secrete de natură comercială”, iar acestea trebuie ţinute ascunse de ochii competitorilor.
„Au reuşit să se fofileze în acest fel, de mulţi ani încoace. Dacă nu ajungi membru infiltrat în această industrie, nu vei putea afla vreodată ceea ce se întâmplă cu adevărat în culisele industriei de procesare,” afirmă Joanna.
Aşadar, pentru a putea privi din interior, Joanna şi-a însuşit o identitate falsă şi a reuşit să convingă un producător mai mic să-i asigure o acoperire profesională, confirmându-i experienţa în domeniu. Folosind această acoperire, a reuşit să pătrundă în cotloanele cele mai intime ale industriei prelucrătoare alimentare. Ceea ce a reuşit să descopere este, puţin spus, surprinzător.
Cei care nu ajung niciodată în astfel de fabrici sunt prea puţin conştienţi de multitudinea de substanţe chimice introduse în alimente, acestea fiind considerate ca substanţe care ajută la procesarea alimentelor. Aşadar, pe lângă conservanţii, emulgatorii, coloranţii, amelioratorii de gust,enumeraţi de obicei, există un număr foarte mare de alte substanţe chimice, despre care consumatorii nu ştiu absolut nimic. Cercetărie Joannei dezvăluie faptul că „există o serie de aditivi care nu vor ajunge nicodată pe etichetă”.
Ce ascunde industria de procesare alimentară
Să pornim de la un următorul exemplu: hamburgherii (despre care se crede că sunt făcuţi din carne de vită!) Metoda de procesare implică scufundarea animalelor jupuite şi eviscerate în apă fierbinte, cu enzime adăugate. Această metodă are ca efect eliberarea unui surplus de cinci procente de substanţă din carne.
Aceasta este substanţa adăugată în produsele ieftine precum burgheri, cremvurşti, cârnaţi şi alte alimente obţinute din carne procesată. Organe precum ficatul, rinichii, inima animalelor, tratate cu enzime, sunt de asemenea adăugate alimentelor din carne procesată mai ieftine şi de o calitate mai proastă.
„Ceea ce m-a surprins au fost produsele care păreau foarte naturale. De exemplu am fost surprinsă să aflu că există un anumit tip de colorant care se numeşte cloudifier. Face ca sucul să arate ca şi cum ar avea mai mult concentrat natural în el deoarece crează culoarea de suc proaspăt” spune ea.
Enzimele sunt folosite în mai multe moduri la procesarea alimentelor. De exemplu, atunci când ouăle sunt pasteurizate, ele îşi pierd culoarea. Astfel, este adăugată o enzimă care redă „culoarea naturală” a ouălelor.
Există cel puţin 150 de enzime folosite în procesarea alimentelor, şi acestea sunt foarte rar incluse pe etichetele produselor. Potrivit Joannei, există cel puţin o enzimă modificată genetic în fiecare aliment procesat. Produsele de panificaţie conţin de obicei cinci astfel de enzime modificate.„De fapt, producătorii ascund şi înşeală consumatorii în privinţa proceselor care stau la baza produselor alimentare finite, făcându-i pe oameni să creadă că le vând ceva de calitate. Adevărul este cu totul altul.”, arată Joanna:
„O metodă folosită foarte des este aceea de a obţine gustul de maturare al brânzeturilor. Dacă se foloseşte metoda clasică, procesul durează între trei şi şase luni, sau chiar mai mult, pentru obţinerea gustului natural de maturare. Acest gust se poate obţine totuşi şi în câteva zile, cu ajutorul enzimelor. Este posibilă, astfel, crearea unei arome false.”
Alimentele cele mai procesate sunt acelea care le imită pe cele naturale
Ţinta tehnologilor alimentari este aceea de a reduce cantitatea de ingrediente naturale, găsind înlocuitori care imită autenticitatea naturală. Astfel, chimicalele şi procesele folosite transformă produsul final în ceva care arată, miroase, şi are aproximativ acelaşi gust ca şi mâncarea obţinută natural, dar, în sine, este cu totul altceva. Spre exemplu, rareori în procesul de producţie se foloseşte untul, deoarece acesta este foarte costisitor. Astfel,producătorii folosesc aditivi alimentari pentru a-i da produsului gustul specific de unt, costurile reducându-se la un sfert din valoarea reală pe care ar avea-o dacă s-ar folosi unt.
„Cu toate acestea, pe eticheta produselor scrie «făcut cu unt»”, afirmă Joanna. „Un alt lucru pe care l-am descoperit este că majoritatea alimentelor procesate nu ar arăta deloc atractiv dacă nu s-ar adăuga coloranţii alimentari. Ar avea toate o culoare între gri şi bej…
Amelioratorii de gust au două roluri în alimentele procesate. Acoperă gustul neplăcut rezultat în urma procesării. Ascunderea adevăratului gust este unul din motivele principale pentru care industria alimentară foloseşte amelioratori de gust.
Poducătorii folosesc aceşti amelioratori pentru a încerca să dea alimentelor o savoare, după ce au trecut prin procesele de prelucrare ce le-au lăsat total fără gust (deoarece procesarea alimentelor înseamnă temperaturi şi presiuni foarte înalte). Desigur, se urmăreşte obţinerea acelui gust care să se asemene cât mai mult cu cel natural. Aceasta este logica gustului şi a culorii în industria alimentară.”
Concepul de „etichetă curată”
Totodată, jucătorii din industia alimentară realizează că denumirile chimice foarte lungi din lista de ingrediente nu sunt agreate de către consumatori. Aceste denumiri sunt cunoscute ca şi„poluatori de etichete”.
Pentru a evita listarea denumirilor chimice ale aditivilor, au inventat conceptul de „etichetă curată”, care presupune înlăturarea denumirilor chimice foarte lungi şi înlocuirea lor cu ingrediente care sună mai bine. Concentrat de morcovi, în loc de colorantul specific alimentar, este doar un exemplu a ceea ce reprezintă conceptul de „etichetă curată”.
O altă problemă o reprezintă metoda de extracţie a acestor substanţe care, la prima vedere, par a fi sănătoase. În timp ce se spune despre antioxidanţi că sunt sănătoşi, antioxidanţii derivaţi din plante sunt de fapt extraşi din toată planta, folosindu-se solvenţi organici toxici precum hexanul, care nu poate fi îndepărtat. Aceşti solvenţi rămân în ingredient, iar responsabilii nici măcar nu sunt obligaţi să specifice acest fapt.
Percepţia este totul
Industia de procesare alimentară se bazează în principal pe percepţia întregului. În momentul în care producătorii află că un anumit ingredient pus pe etichetă este perceput prost, ori îi vor schimba denumirea, ori vor găsi o alternativă la fel de nesănătoasă, sau chiar mai rea, care să nu fie asociată cu ceva negativ.
„Percepţia este un cuvânt foarte bun pentru a descrie modul de gândire în industia alimentară,”spune Joanna. „Treaba lor este de a încerca să-ţi ofere ingredientele care sună natural, dar de fapt nu sunt. O altă parte a muncii lor este să ofere o calitate a produsului finit asemănătoare cu cea a unui produs cu adevărat proaspăt. În industia alimentară nu se mai foloseşte cuvântul «proaspăt», ci conceptul de «calitate», asimilat produselor proaspete.
Există mai multe tehnologii folosite în culisele marilor fabrici şi în special pe etichetele produselor pentru a induce ideea de prospeţime. Tot ce are legătură cu naturaleţea şi prospeţimea este manipulat în mod constant. Pe biroul meu, în acest moment, am câteva brioşe cu ciocolată pe care le-am cumpărat cu şase săptămâni în urmă. Le-am lăsat pe birou atâta timp şi nu s-au schimbat deloc. Arată proaspăt scoase din ambalaj. Le ţin ca să fac un experiment să văd dacă în cele din urmă vor ajunge să se altereze.”
Există o secţiune întreagă, în carte, dedicată produselor de patiserie procesate. Multe magazine alimentare au acum propriile brutării, care fabrică în fiecare zi „pâine proaspătă”.
Joanna susţine că aceste brutării sunt asemenea unor saloane de bronzare pentru produse îngheţate prefabricate în fabrici, uneori poate chiar la mii de km depărtare. Mai grav este că, atunci când produsele de patiserie sunt vândute sub această formă, ele nu sunt însoţite şi deeticheta cu toate ingredientele conţinute.
„Dacă fac o brioşă în casă nu va avea niciodată acelaşi gust cu una cumpărată. Am vrut să aflu de ce diferă gustul aşa de mult. Ingredientele sunt complet diferite, la fel şi procesul de fabricare. Sunt minciuni foarte mari perpetuate de către producătorii alimentari – că de fapt activităţile desfăşurate într-o fabrică sunt asemănătoare acelora petrecute în bucătăria de acasă, doar că la scară mai mare. Aceasta este o minciună. Activităţile şi procesele sunt total diferite.”
Marea majoritate a oamenilor crede că există cineva, undeva, care veghează asupra interesului consumatorilor. Dacă ceva este comercializat ca produs alimentar, cu siguranţă nu poate fi un pericol. Nu?
Adevărul este că poate fi un pericol foarte mare pentru sănătatea omului. Comisiile de supraveghere din cadrul guvernelor diferitelor ţări sunt formate, de obicei, din membrii industriei alimentare, cu un vast interes în comercializarea acestor ingrediente chimice; sau academicienii care, la prima vedere, par a fi independenţi dar, de fapt, în viaţa de zi cu zi, obţin finanţări de la companiile de produse alimentare.
Cea mai mare parte a cercetărilor pentru stabilirea limitelor de siguranţă în ceea ce priveşte folosirea chimicalelor în alimente sunt făcute tot de către jucătorii din industia alimentară. Aspectul cel mai grav este acela că nimeni nu cercetează cu adevărat efectele asupra sănătăţii ca urmare a expunerii la astfel de toxine găsite în alimentele procesate.
„Ce se întâmplă cu oamenii care mănâncă mari cantităţi de alimente procesate, sau poate cu oamenii a căror dietă se bazează pe acestea? Nimeni nu cercetează aşa ceva,” afirmă Joanna.„Există tot felul de ipoteze care spun că aceste chimcale pot fi consumate în cantităţi mici fără să dăuneze sănătăţii, dar de fapt nu spun nimic despre multitudinea de efecte pe care le pot crea în corpul uman, în principal în corpul tânăr de copil, care tinde evident mai uşor spre a fi afectat de o supraîncărcare chimică. Nimeni nu cercetează aşa ceva la acest moment.”
Mai multe informaţii
Evitarea alimentelor procesate este una din cele mai importante schimbări pe care le poate face orice persoană dornică să-şi îmbunătăţească starea de sănătate sau să prevină starea de boală. Totodată, prin refuzul lor de a consuma astfel de alimente procesate, oamenii vor putea stopa producerea lor, într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat. Atunci, alimentaţia normală, firească va fi bazată pe alimentele sănătoase, naturale şi proaspete.
Precum spune Joanna, „Va trebui să ţinem pasul cu industria alimentară pentru că aceşti operatori economici, în prezent, întrec capacitatea nostră de înţelegere cu privire la procesele pe care au ajuns să le utilizeze. În Europa, există această idee că alimentele procesate sunt sigure, sunt conforme şi verificate, şi prin urmare sunt sănătoase. Este greşit. Adevărul este că întreaga industrie se îndreaptă spre lipsa de natural, de proaspăt.
Şi chiar nu mai putem avea încredere în autorităţi. Trebuie să adoptăm propriile noastre principii, ceea ce numim PPP: Prinicipii Personale de Precauţie. Tu eşti singura persoană care se va ocupa cu adevărat de aceste aspecte legate de alimentaţia ta. Nu te poţi bizui pe altcineva să o facă pentru tine.”
Pe viitor, Joanna îşi doreşte să scrie o nouă carte despre procesarea alimentară, revelând alte noi procese tehnologice din biologia sintetică.
Biologia sintetică este o formă extremă de inginerie genetică, care în mod evident aduce cu ea o multitudine de riscuri necunoscute. Precum şi în cazul alimentelor modificate genetic, majoritatea oamenilor nu au nici măcar o idee despre faptul că biologia sintetică este folosită la momentul actual sau că aceasta ar putea deja să facă parte din dieta lor zilnică.
