Dovada ca uriasii au existat pe pamant

O descoperire uimitoare a fost facuta in tara faraonilor si a piramidelor. Mai multe fotografii au fost trimise ziarului german Bild de catre un cercetator pe nume Gregor Sporri. Imaginile arat un deget mumificat care pare a fi degetul unui om, cu exceptia unui detaliu important – dimensiunea sa.

Degetul urias masoara 45 de centimetri lungime si ar fi apartinut unui gigant inalt de 4.8 metri.  Inaltimea uriasului care ar fi existat in trecut este uluitoare, avand in vedere ca ar fi fost de doua ori mai inalt decat cel mai inalt om inscris in Cartea Recordurilor.

Ar putea fi aceasta o dovada de necontestat a faptului ca gigantii au trait odata in Egiptul antic? Unde se afla restul corpului? A ramas oare restul corpului mimificat la fel de bine?

Sporri a descoperit aceasta dovada rara in anul 1988 in timp ce desfasura anumite cercetari in Egipt. El a aflat despre un om batrn care facea parte dintr-o dinastie a hotilor de morminte, ar ar fi avut un obiect neobisnuit in posesia sa. Sporri a platit la acea vreme 300 de dolari pentru a cerceta degetul si pentru a-l surprinde in imagini. El a incercat sa cumpere degetul, dar batranul nu a dorit sa-l vanda, din motivul ca s-a afla in familia sa de generatii intregi.

De atunci, Sporri a incercat sa atraga atentia oamenilor de stiinta, dar incerarile sale au fost intampinate cu scepticism. Din cate se pare, aceasta descoperire nu pare a se potrivi foarte bine cu teoriile stiintifice existente.

In anul 2009, Sporri s-a intors in Egipt in cautarea omului batran si a degetului, dar nu a reusit sa-l gaseasca.

ovestile cu uriasi sunt abundente, dar oamenii de stiinta le-au resping mereu catalogandu-le ca fiind simple legende. Exista mai multe teorii care pretind ca descoperirile scheletelor unor uriasi sau a unor artefacte care ar avea legatura cu acestia au fost fost suprimate in mod activ, deoarece ar zdruncina din temelii multe dintre teoriile stiintifice actuale.

Se pare ca acest deget mumificat ciudat ramane pentru moment. Poate va reaparea in viitor, oferindu-le oamenilor de stiinta o sansa de a studia si de a oferi un raspuns la aceasta intrebare veche – Au mers odata uriasii pe Pamant sau nu?

Read More

Specia umana continua sa evolueze

Atunci când vorbim despre evoluţia umană ne gândim, de multe ori, la miile de ani de care am avut nevoie pentru a evolua la starea prezentă a omului modern.
Noi studii sugerează însă că oamenii continuă să evolueze. "Este o neînţelegere comună că evoluţia a avut loc cu mult itmp în urmă şi că pentru a ne înţelege pe noi înşine ar trebui să ne uităm la trecut, la vremurile vânătorilor şi la cele ale culegătorilor", explică Dr. Virpi Lummaa de la Universitatea din Sheffield.
Nu doar că evoluăm în continuare, această evoluţie este mult mai rapidă decât în trecut. În ultimii 10.000 de ani, ritmul evoluţiei umane s-a mărit de până la 100 de ori, creând mai multe mutaţii în genele noastre, şi mai multe selecţii naturale ale acestor mutaţii.
Iată câteva lucruri care ne indică faptul că specia umană continuă să evolueze.
1. Bem în continuare lapte.
Genele care permit corpului uman să aibă abilitatea de a digera lactoză se dezactivau iniţial odată ce mama nu le mai oferea lapte copiilor. Am început să domesticim însă vaci, oi şi capre, iar abilitatea de a bea laptele lor s-a transformat într-un avantaj din punct de vedere nutriţional. Oamenii care aveau mutaţia genetică ce le permitea să digere lactoza au fost mai capabili să îşi propage propriile gene.

Un studiu publicat în 2006 sugerează că toleranţa la lactoză se dezvolta în continuare cu 3.000 de ani în urmă în estul Africii. Mutaţia genetică care ne permite digerarea laptelui este acum exitentă la mai bine de 95% dintre descendenţii nord-europeni.
2. Ne pierdem măselele de minte.
Strămăşii noştri aveau maxilare mult mai mari decât noi care îi ajutau să mestece hrana tare de care dispuneau, precum rădăcinile sau nucile. Ei muşcau din carne cu dinţii, iar cu timpul aceştia se deteriorau.
Corpul s-a adaptat, iar al treilea set de molari a apărut la oameni.

Astăzi, avem ustensile pe care le folosim pentru a tăia mâncarea. Hrana este mai moale şi mai uşor de mestecat, iar ca rezultat maxilarele noastre au devenit mai mici. De aceea măselele de minte ne deranjează. Pur şi simplu nu mai este loc pentru ele pe maxilar.
Se estimează că 35% din populaţie s-a născut în ultima perioadă fără măsele de minte şi unii specialişti susţin că aceşti dinţi vor dispărea în viitor cu totul.
3. Suntem rezistenţi la boli.
În anul 2007, un grup de cercetători care analiza semnele recente ale evoluţiei a descoperit 1.800 de gene care au devenit răspândite la oameni în ultimii 40.000 de ani, multe fiind dedicate luptei împotriva unor boli infecţionase, precum malaria.
Mai bine de 12 noi variaţii genetice dedicate luptei împotriva malarei se răspândesc rapid în rândul africanilor.
Un alt studiu a arătat că selecţia naturală a fost în favoarea popolaţiei care trăieşte la oraş. Traiul aici a produs gene care le permit oamenilor să fie mai rezistenţi la boli precum tuberculoza.
4. Creierele noastre se micşorează.
Deşi ne place să credem că graţie creierelor noastre suntem mai inteligenţi decât animalele, acestea au început în realitate să se micşoreze în ultimii 30.000 de ani. Volumul mediu al unui creier uman a scăzut de 1.500 de centimetri cubi la 1.350 de centimetri cubi, partea lipsă fiind echivalentă cu dimensiunea unei mingi de tenis.
Un grup de cercetători susţine că micşorarea creierelor noastre ar însemna, de fapt, că devenim mai proşti, în timp ce alţii susţin că devenim mai inteligenţi pentru creierele noastre sunt mai eficiente.
Această teorie sugerează, totodată, că micşorarea se produce pentru că creierul este rearanjat pentru a funcţiona mai rapid şi pentru a ocupa mai puţin spaţiu.
O altă teorie susţine că micşorarea creierelor ar putea reprezenta un avantaj în evoluţia umană pentru că i-ar face pe oameni mai puţin agresivi şi le-ar permite să lucreze împreună pentru a rezolva probleme.
5. Unii dintre noi au ochii albaştri.
Iniţial, toţi oamenii aveau ochii căprui, dar cu 10.000 de ani o persoană care trăia în apropierea Mării Negre a dezvoltat o mutaţie genetică ce i-a transformat ochii căprui în ochi albaştrii. Nu se cunoaşte însă de ce a persistat această mutaţie. O teorie susţine că ar acţiona asemenea unui test de paternitate.
Bărbaţii cu ochi albaştrii nu ar fi investit resurse în copiii care nu erau ai lor şi pe care îi puteau identifica graţie culorii ochilor.

Read More

Cercetatorii au descoperit cum pot face ciocolata mai gustoasa

Ciocolata este considerată drept cel mai iubit desert, iar oameni din toată lumea o consumă în mod regulat datorită proprietăților ei benefice.
În afară faptului că scade nivelul de colesterol din sânge, cercetătorii au mai aflat și că previne apariția bolilor de inimă și că ajută în anumite forme de depresie. Oamenii de știință cred că o pot face și mai sănătoasă decât este în prezent.
Cercetătorii de la Universitatea din Ghana împreună cu oamenii de ştiinţă de la Universitatea Ghent din Belgia susţin că au descoperit o modalitate prin care pot face ciocolata mai sănătoasă decât este, dar și să aibă un gust mai bun.
Astfel, aceștia spun că secretul constă în modificarea procesului de obţinere a ciocolatei din boabele de cacao. Emmanuel Ohene Afoakwa, de la Universitatea din Ghana, şi echipa sa, au adăugat o etapă la procesul care este folosit pentru a transforma boabele de cacao în ciocolata care se găseşte în mod obișnuit în magazin.
În procesul convenţional de creare a ciocolatei, boabe de cacao sunt prăjite pentru a forma un produs gustos de ciocolată, dar în perioada de prăjire, boabele pierd o parte din antioxidanţii numiți polifenoli, responsabili pentru efectele benefice pe care ciocolata le oferă organismului.
Oamenii de știință implicați în studiu au depozitat păstăile de cacao înainte de procesul de fermentare şi prăjire pentru a reţine o parte din substantele nutritive pierdute, apoi au adăugat o a doua modificare: au prăjit boabele de cacao la o temperatură mai scăzută decât se face în mod normal. Boabele au fost prăjite la 116 grade Celsius timp de 45 de minute, în loc de 120-120 de grade Celsius timp de 10-20 de minute.
În acest fel, cercetătorii au descoperit că boabele prăjite astfel conțin mai mulți polifenoli și au o activitate antioxidantă mai mare.

Read More

Telescopul Kepler a gasit 1000 de planete

Cu şase ani în urmă, pe 7 martie, cercetătorii NASA lansau îndrăzneaţa misiunea spaţial Kepler, denumită astfel în onoarea astronomului german Johannes Kepler.
Staţia cosmică dotată cu un telescop special a identificat până acum 1.019 planete, confirmate ulterior de la sol cu ajutorul altor echipamente, şi mai bine de 4.000 de planete-candidat care aşteaptă să fie verificate de specialişti.
Zeci de planete de dimensiunile Pământului au fost identificate, alături de alte câteva planete mai mari ce orbitau în „zona locuibilă” în jurul stelei lor, acolo unde apa poate exista sub formă lichidă.
Printre descoperirile făcute cu ajutorul misiunii Kepler s-au numărat şi două exoplanete care prezintă cel mai mare grad de asemănare cu Terra observat vreodată şi pe care apa poate să rămână în stare lichidă, permiţând astfel vieţii să existe.

Read More

O alta teorie despre cum sa format universul

Ar putea fi momentul să spunem „la revedere” teoriei Big Bangului. O echipă de cosmologi speculează că Universul s-a format din resturile ejectate atunci când o stea 4-dimensională s-a prăbuşit într-o gaură neagră. Acest nou scenariu postulat de cercetători ar explica de ce cosmosul pare să fie atât de uniform în toate direcţiile.
 Modelul standard Big Bang afirmă că Universul a explodat dintr-un punct infinit de dens, cunoscut sub numele de singularitate. Totuşi, nimeni nu ştie ce ar fi provocat această explozie: legile cunoscute ale fizicii nu ne pot spune ce s-a întâmplat în acel moment.

„Din punctul de vedere al cunoştinţelor actuale din fizică, puteau să zboare şi dragoni din singularitate”, comentează Niayesh Afshordi, astrofizician la Perimeter Institute for Theoretical Physics din Waterloo, Canada.

În modelul actual este greu de explicat cum un Big Bang violent a reuşit să lase în urma sa un Univers care are o temperatură aproape totalmente uniformă, pentru că nu pare să fi trecut suficient timp de la „naşterea cosmosului” pentru a putea atinge un punct de echilibru al temperaturii.

Pentru majoritatea cosmologilor, cea mai plauzibilă explicaţie pentru această uniformitate ar fi aceea că, după începutul timpului, o formă necunoscută de energie a făcut Universul tânăr să se „umfle” cu o viteză mai mare decât viteza luminii. În acest mod, o bucată mică cu aproximativ aceeaşi temperatură s-ar fi întins, devenind cosmosul vast pe care îl vedem astăzi. Totuşi, Ashfordi subliniază că „Big Bang-ul a fost atât de haotic încât nu este clar unde ar fi putut fi întâlnită o bucată mică şi omogenă care să permită debutul procesului inflaţiei”.

Într-o nouă cercetare publicată pe arXiv, Ashfordi şi colegii săi studiază o propunere făcută în 2000 de o echipă în care se găsea şi Gia Dvali, un fizician ce lucrează astăzi la Universitatea Ludwig Maximilians din Munchen, Germania. În propunerea din 2000, Universul nostru tridimensional (3D) este o membrană care pluteşte printr-un „univers vrac” care are patru dimensiuni spaţiale.

Cercetătorii conduşi de Ashfordi au realizat că, în cazul în care universul vrac ar conţine propriile sale stele 4D (patru-dimensionale), unele ar putea colapsa, formând găuri negre 4D la fel ca stelele masive din Universul nostru: explodând ca supernove, aruncând cu forţă straturile exterioare, iar straturile interioare colapsând într-o gaură neagră.

În Universul nostru, o gaură neagră este mărginită de o suprafaţă sferică numită „orizont de evenimente”. Dacă în spaţiul obişnuit tridimensional este nevoie de un obiect bi-dimensional (o suprafaţă) pentru a crea o „graniţă” în gaura neagră, în „universul vrac” orizontul de evenimente al unei găuri negre 4D ar fi un obiect 3D - o formă ce poartă numele de hipersferă. Când cercetătorii conduşi de Ashfordi au modelat moartea unei stele 4D, ei au descoperit că materialul ejectat ar forma o membrană 3D care înconjoară orizontul de evenimente 3D şi care se extinde încet.

Autorii postulează că universul 3D în care trăim ar putea fi exact o astfel de membrană — şi că noi detectăm dezvoltarea membranei ca fiind expansiunea cosmică. „Astronomii au măsurat acea expansiune şi au extrapolat din ea că Universul a început cu un Big Bang — dar asta e doar un miraj”, afirmă Afshordi.

Modelul conceput de Afshordi explică în mod natural uniformitatea Universului nostru. Deoarece universul vrac 4D ar fi putut avea în trecut o perioadă infinită de timp, ar fi fost suficient timp ca diferite părţi ale universului 4D să atingă un punct de echilibru, acesta fiind moştenit de universul nostru 3D.

Modelul lui Afshordi are şi nişte probleme, totuşi. La începutul acestui an, observatorul spaţial Planck a dat publicităţii date care cartografiau micile fluctuaţii de temperatură în radiaţia cosmică de fond — radiaţia străveche care poartă amprentele primelor momente ale Universului. Fluctuaţiile confirmau predicţiile modelului Big Bang clasic şi ale teoriei inflaţiei, însă modelul propus de Afshordi deviază de la observaţiile făcute de Planck cu aproximativ 4%. Sperând să rezolve discrepanţele, Afshordi afirmă că lucrează la rafinarea modelului.

În ciuda acestei nepotriviri, Dvali laudă modul ingenios în care cercetătorii au reuşit să renunţe la modelul Big Bang. „Singularitatea este problema fundamentală a cosmologiei, iar aceşti cercetători rescriu istoria astfel încât singularitatea să nu existe”, spune fizicianul. Deşi rezultatele observatorului Planck „demonstrează că teoria inflaţiei este corectă”, ele nu oferă un răspuns la întrebarea „cum a avut loc inflaţia”, spune Dvali. Acest studiu ar putea ajuta la demonstrarea faptului că inflaţia a fost activată de mişcarea Universului printr-o altă realitate, cu mai multe dimensiuni, concluzionează Dvali.

Sursa: Nature

Read More