Surse naturale de bioflavonoide

Bioflavonoidele sunt substante antioxidante, complementare vitaminelor, in literatura de specialitate mai sunt cunoscute sub denumirea de “vitamina P“. Ele sunt implicate in formarea si dezvoltarea corespunzatoare a celulelor, combat ateroscleroza si boli precum Alzheimer, dar contribuie si la functionalitatea sistemului imunitar.  Bioflavonoidele se intalnesc adesea in alimente care contin vitamina C. Iata cateva surse naturale de bioflavonoide:

Ardei gras
Ardeiul gras rosu contine de trei ori mai multa vitamina C decat sucul de portocale, potrivit unor studii medicale. Oamenii de stiinta ne sfatuiesc sa il introducem zilnic in dieta, daca este posibil, acesta furnizand o cantitate cel putin la fel de insemnata de bioflavonoide.

Capsuni
Aceste fructe delicioase sunt o bogata sursa de flavonoide. Intocmai ca si restul fructelor de padure, capsunile nu au voie sa lipseasca din alimentatia de baza in timpul sezonului lor.

Portocale
Despre aportul nutritiv al portocalelor nu pot fi multe lucruri de spus fata de ceea ce stim cu totii. Acestea, ca si lamaile, piersicile sau nectarinele, contin pe langa multa vitamina C numerosi antioxidanti din categoria bioflavonoidelor.

Broccoli
Aceasta leguma verde contine toate vitaminele esentiale pentru o dieta sanatoasa, implicit pe cea care a fost botezata vitamina P. Ca si in cazul altor alimente, utilizarea sa in forma cruda garanteaza cele mai bune rezultate.
Varza de Bruxelles
Fitonutrientii care se gasesc in varza de Bruxelles intensifica activitatea sistemului imunitar pentru a proteja impotriva afectiunilor, printre care se numara si cancerul.

Usturoi
Potrivit celor mai multe opinii, usturoiul este un superaliment. Cultura noastra alimentara a asimilat de foarte multa vreme proprietatile sale anti-inflamatorii, dar oamenii de stiinta se concentreaza in prezent cu precadere asupra potentialului sau, ca sursa de bioflavonoide.

Spanac
Alimentul are toate valentele curative pe care le-ai asocia cu o leguma verde, bogata in antioxidanti. Incercati-l in loc de salata verde si veti beneficia de o multitudine de nutrienti in plus.

Read More

Salcamul japonez recomandat pentru bolile de inima

Salcamul japonez (Sophora japonica) este un arbore originar din Japonia, China si Coreea, pe care il intalnim si la noi ca planta ornamentala, mai ales in parcurile oraselor aglomerate, caci este una dintre cele mai rezistente plante la noxe si poluare.

Florile sale sunt alb-galbui sau alb-verzui, mai ales cand sunt boboci, cresc in chiorchine, insa, spre deosebire de salcamul obisnuit, nu are ghimpi. Pentru preparatele medicinale se folosesc mai ales bobocii inca nedeschisi, care nu au miros si au un gust slab amarui.

Beneficiile terapeutice ale salcamului japonez
Florile salcamului japonez, mai exact bobocii nedeschisi ai acestora, sunt cele mai bogate in rutozizi, vitamina P naturala. Gratie continutului ridicat in rutozizi, inhiba agregarea trombocitelor si a eritrocitelor, dizolva placile de colesterol din vasele sanguine, previne formarea cheagurilor de sange, are efecte antiinflamatoare, regleaza ritmul cardiac si previne aparitia edemelor cardiace.

Prezenta unui alt compus - cvercetolul - ajuta la dilatarea vaselor coronariene si mareste rezistenta peretilor vaselor capilare fragile, prevenind accidentele vasculare si infarctul miocardic, mai ales la persoanele cu hipertensiune arteriala, ateroscleroza coronariana, tromboflebite, varice, ulcere varicoase si hemoragii pulmonare.

La fel ca in cazul salcamului obisnuit, acesti boboci sunt folositi sub forma de pulbere, infuzie, tinctura.

Preparatele medicinale sunt eficiente in hemoragiile cauzate de fragilitatea capilarelor, calmeaza unele afectiuni ale aparatului respirator, cum ar fi hemoptiziile (sputa cu sange), vindeca accidentele vasculare cauzate de hipertensiune si sunt eficiente in bolile infectioase insotite de cresterea permeabilitatii capilare.

Mai mult, sunt benefice in unele afectiuni oftalmologice, cum ar fi hemoragii retiniene, edeme palpebrale, retinopatii vasculare, keratoconjunctivita etc.

Alte boli pe care le pot trata sunt nefritele, la nivelul rinichilor, si unele boli ale ficatului, cum ar fi insuficienta hepatica.
Lastarii tineri sunt eficienti in dermatoze si in tratarea hemoroizilor sangeranzi, interni si externi.

Read More

Vitamina P ajuta la cresterea nivelului de calciu din organism

Daca ai observat ca pielea se invineteste mai usor decat altadata, ca iti sangereaza gingiile, iar vasele capilare se sparg tot mai des trebuie sa stii ca toate acestea sunt semne ale carentei de vitamina P.

Mai putin cunoscuta, vitamina P mai este numita si vitamina C2 deoarece este considerata ca fiind un factor economic pentru vitamina C. Este o vitamina hidrosolubila si are actiune sinergica cu vitamina C. Este compusa din citrulina, rutina si hesperidina, alaturi de flavone si flavonali si este sensibila la lumina, caldura si oxigen.

Vitamina P ajuta la mentinerea rezistentei si a permeabilitatii vaselor de sange. Ea limiteaza sangerarile in cazul vanatailor, lupta impotriva tumorilor, inflamatiilor, hipertensiunii arteriale si a sclerozei. De asemenea, ajuta la crearea de rezerve de vitamina C.

Vitamina P ajuta la cresterea nivelului de calciu din organism si protejeaza impotriva efectelor razelor X.

Carenta de vitamina P
Carenta de vitamina P se manifesta prin spargerea vaselor capilare, aparitia unei fragilitati a acestora, organismul devine mai vulnerabil in fata hepatitei, diabetului si nefritei.

Specialistii recomanda o cantitate aproximativa de 10-20 de miligrame pe zi. Practic, pentru o cantitate de 500 de miligrame de vitamina C ar fi nevoie de un minimum de 100 de miligrame de bioflavonoide (categorie din care face parte si vitamina P).
Administrarea suplimentelor de vitamina P este indicata in spasme, pelagra, migrene, arterite, degeraturi, raceli, artrita, hipertensiune arteriala, varice, arsuri.

Surse de vitamina P
Vitamina P se gaseste mai ales in: citrice (lamaie, in special), caise, cirese, visine, prune, coacaze, mure, macese, zmeura, afine, paducel, struguri, mere, varza, ardei, spanac. La acestea se adauga ceaiul.

Reactii adverse
La administrarea unor doze mai mari de vitamina P pot apare o serie de reactii adverse precum: senzatia de caldura, tahicardie, congestia fetii, urticare, diaree, voma.

Read More