Google dezvolta o tehnologie anti cancer

Google a aplicat pentru un patent care sugereaza ca dezvolta o tehnologie anti-cancer.

The Telegraph / Google a aplicat pentru un patent la World Intellectual Property Organization (WIPO) pentru o device similar cu o bratara care ar putea sa distruga celulele canceroase din sange. Aplicatia, care are numele "Nanoparticle Phoresis", descrie ca device-ul care poate fi purtat "poate automat sa modifice sau sa distruga una sau mai multe tinte din sange care au un efect advers asupra sanatatii".

Aceste tinte includ enzime, hormoni, proteine, celule si alte molecule care, atunci cand sunt prezente in sange, pot afecta conditia medicala sau sanatatea persoanei care trebuie sa poarte device-ul. Acesta poate modifica sau distruge celulele transmitand energie in vasele de sange. Energia transmisa poate fi un puls de frecventa radio, un camp magnetic temporal, un puls acustic, infrarosu sau un semnal de lumina vizibil. Aceasta energei aduce o schimbare fizica sau chimica a tintelor, obiectivul fiind de a reduce sau elimina efectele adverse asupra sanatatii.

Google a oferit ca exemplu faptul ca anumite proteine au fost implicate partial in a cauza Parkinson. Device-ul ce poate fi purtat ar putea fi folosit pentru a distruge aceste proteine, incetinind astfel dezvoltarea bolii.

"Ca exemplu suplimentar, tinta ar putea fi celulele canceroase; tintind selectiv si apoi modificand sau distrugand celulele ce pot provoca persoanei cancer, raspandirea cancerului ar putea fi spulberata" spun cei de la Google in aplicatie.

Nu este prima data cand se arata ca cei de la Google investesc in cercetari pentru lupta impotriva cancerului. In octombrie 2014, s-a anuntat ca Google X, laboratorul de cercetare al companiei, dezvolta o pastila care poate detecta cancerul si alte boli. Pilula, care continea nanoparticole de oxid de fier care intra in sistemul circulator, poate identifica celulele canceroase, oferind semnale biochimice rapid cand intalnesc boala. Functioneaza "pictand" celulele infectate care circula prin corp. Nanoparticulele sunt magnetice, astfel ca un device portabil pe incheietura mainii care creaza un camp magnetic poate atrage particulele catre ea si pot fi astfel detectate si numarate si distruse.

In acel moment, Google a spus ca se afla la cel putin 5 ani distanta de un produs care sa fie aprobat pentru a fi folosit de catre doctori, dar spunea ca lucreaza mai curand pentru detectarea proactiva si nu pentru un tratament reactiv.

Read More

Gaurile negre produc vanturi foarte puternice

În astrofizică o gaură neagră este un obiect masiv, care are un câmp gravitațional atât de puternic, încât nicio formă de energie sau de radiații nu pot ieși din acest obiect.  Găurile negre nu emit lumină și din această cauză sunt numite negre. Găurile negre care se află în centru galaxiei sunt denumite supermasive sau galactice.

Isac Newton a fost primul care a vorbit despre găurile negre. La începutul secolului al XX-lea Einstein a dezvoltat în teoriile sale existența și modul de formare a acestora. Cu toate acestea, găurile negre sunt enigme vii pentru cercetători. În primul rând, sunt foarte dificil de a fi localizate și observate. Găurile negre sunt obiecte masive, densitatea este mai mare decât a unui corp cosmic, de câteva miliarde de ori. Forța de atracție din jurul găurii negre este colosală, astfel încât, orice formă de materie sau de energie care trece limita numită orizont, este înghițită de gaura neagră, fără posibilitatea de a mai ieși.

Paradoxal este faptul că Einstein a demonstrat pentru prima dată, existența găurilor negre, în plan teoretic. Începând cu anii 70, astrofizicienii au putut observa existența găurilor negre, mult mai târziu, după moartea lui. Astrofizicienii au putut detecta existența găurilor negre, datorită mișcărilor violente care se produc în jurul ei. O gaură neagră se formează prin implozia unei stele.

Acest fenomen a fost descoperit în anul 1960, când americanii au trimis un satelit deasupra URSS. Satelitul a filmat explozii nucleare deasupra URSS-ului. Au crezut, în prima fază, că rușii făcuseră un test nuclear. Mai târziu, și-au dat seama că exploziile proveneau de la implozia unei stele, care formase o gaură neagră. În momentul în care două găuri negre se apropie și este depășită linia orizontului, cea mai mare și mai puternică gaură neagră o înghite pe cea mai mică, formându-se o gaură neagră galactică.

Ce se întâmplă dacă o stea se apropie prea mult de o gaură neagră? Din cauza gravitației care este colosală în jurul unei găuri negre, steaua începe să degaje gazele care o compun și se dezintegrează. Referitor la viteza care se formează în interiorul unei găuri negre, doi cercetători din Franța susțin că acolo unde viteza este mai mică, gaura neagră a fost alimentată cu energie sau materie, în mod haotic. Găurile negre în care viteza este foarte mare sunt alimentate continuu.

O altă ipoteză a oamenilor de știință este cea legată de faptul că aceste găuri negre produc vânturi foarte puternice, de gaz cald, care este împrăștiat în univers. Astrofizicienii susțin că o parte din gazul care a fost înghițit de o gaură neagră este eliminat și împrăștiat în univers. Gazul eliminat se contractă și formează stele. Pe de o parte, găurile negre pot distruge o stea, prin dezintegrare, pe de altă parte, poate forma o stea, prin gazul degajat.

Read More

Izvoare hidrotermale pe planeta Enceladus

Izvoare cu apă caldă, active, au fost descoperite de oamenii de ştiinţă pe Enceladus, unul dintre sateliţii planetei Saturn.
Cercetătorii bănuiau deja de mai mulţi ani că sub stratul gros de gheaţă care acoperă Enceladus se află apă în stare lichidă. În prezent, ştiinţa a făcut un pas înainte, iar oamenii de ştiinţă au anunţat că sub acel strat gros de gheaţă s-ar putea afla primele forme de viaţă extraterestre ce ar putea fi descoperite de oameni, iar acestea nu sunt fosilizate, ci vii.
Analizele datelor transmise de sonda spaţială Cassini, aflată în acea zonă a Sistemului Solar, au stat la baza a două studii recente care i-au făcut pe oamenii de ştiinţă să spere că vor descoperi în viitor forme de viaţă care trăiesc pe alte corpuri tereşti, nu doar pe Terra. Primul studiu, publicat joi în revista Nature, a analizat o serie de fragmente minuscule minerale, expulzate de gheizerele de pe Enceladus.
Acele bobiţe de siliciu, spun oamenii de ştiinţă, nu pot să provină decât din puţuri hidrotermale situate pe fundul unui ocean de apă lichidă, care ejectează apă caldă încărcată cu minerale, la o temperatură de cel puţin 90°C.
Astfel de izvoare cu apă caldă există pe fundul oceanelor de pe Terra şi ele reprezintă zone în care au loc o serie de schimburi intense între apă şi rocă, dezvoltând un mediu în care bacteriile, printre alte vieţuitoare, pot să prospere. De altfel, bobiţele de siliciu de pe Enceladus sunt "tinere", dovadă a faptului că activitatea geotermală a satelitului lui Saturn se desfăşoară în prezent şi, fără îndoială, de câteva milioane de ani deja.
Al doilea studiu a analizat norii de vapori şi de gheaţă de la polul sudic al satelitului Enceladus, care conţin şi metan. Studiul afirmă că activitatea geotermală reprezintă una dintre cele două explicaţii posibile care justifică prezenţa metanului în acei nori.
Până în prezent, activitatea geotermală nu a fost identificată pe niciun alt corp ceresc în afară de Terra, iar prezenţa apei calde care interacţionează cu un fund oceanic stâncos reprezintă un indiciu serios care atestă prezenţa unor organisme vii. Cercetătorii se află însă, deocamdată, doar într-o etapă a supoziţiilor. După ce sonda Cassini îşi va încheia misiunea, în 2017, mai multe proiecte ce vizează lansarea unor noi vehicule spaţiale către Saturn şi sateliţii săi vor fi demarate în Europa, Statele Unite şi Japonia.

Read More

Omul Sapiens si dezvoltarea oamenilor

Istoricii nu au răspunsuri la multe întrebări legate de apariția și dispariția multor civilizații. Fără să fie descoperite urme ale unor cataclisme, epidemii sau molime, aceste civilizații în plenul dezvoltării lor, au dispărut, fără a rămâne probe care să ne conducă la cauzele acestor dispariții misterioase. Există un top al acestor dispariții pe care vi-l prezentăm, mai jos.

Anasazii erau un popor amerindian care ocupau zona de sud-vest a SUA. Apogeul l-au atins în anul 1200 ÎHr. Ei sunt recunoscuți printr-un sistem de drumuri care trecea chiar prin munți, agricultura și sistemul de irigații. În momentul în care Columb a ajuns în America, a fost mirat de vestigiile pe care le-a găsit, acestea fiind create cu unelte de lucru elaborate.

Nu se cunosc cauzele dispariției acestei populații. Imperiul Khmer a dominat Cambodgia și Indochina, până în secolul al XIII-lea. Orașul Angkor putea găzdui un milion de locuitori. Un imperiu gigantesc care a dispărut fără a lăsa urme în acest sens. Locuitorii din Insula Paștelui au lăsat în urma lor 900 de statui megalitice, numite Moai. Sunt cercetători care au lansat teoria că acest popor a dispărut din cauza epuizării fizice. Se pare că este o teorie puerilă.

Cultura Cucuteni-Trypillia este o cultură neolitică care a apărut acum 5500 de ani ÎHr. În perioada de apogeu, această civilizație a atins peste 15000 de locuitori și este considerată cea mai mare cultură neolitică din Europa. Ca un fapt inedit, locuitorii ardeau toate satele la o perioadă de 70 de ani, după care le reconstruiau. S-a avansat ideea că această civilizație a dispărut din cauza schimbării climatice.
Civilizația minoică, prin viteazul rege Minois, a deținut supremația în toate insulele din Creta, între 3000 și 1000 ÎHr. Această populație reușise să construiască un sistem elaborat de evacuare, în cazul în care un vulcan erupea.

La fel de misterioasă a fost și dispariţia omului de Neandertal. Ca și număr, populația avea peste 15000 de membrii și ocupa spațiul din Europa și Orientul Mijlociu. Populația a dispărut brusc, lăsând locul Sapienșilor. De ce nu au putut coabita, ce a dus la dispariția lor? Se caută încă răspunsuri la aceste întrebări. Acum 40000 de ani, Neandertalii ocupau spațiul dintre Albania și Spania. Din estul Europei au venit Sapieșii care i-ai obligat să se retragă în zona Spaniei și a Franței.

Acum 24000 de ani, Neandertalii au lăsat ultimele urme ale civilizației lor, în Grota Gorham din Gibraltar. După acest an, nu se mai cunoaște nimic despre Neandertali. Există documente care atestă că o perioadă de 10000 de ani, cele două civilizații au trăit în armonie, chiar făcând troc, schimburi de mărfuri.
Paleontologul Boule afirmă că Neandertalii, spre deosebire de oameni, sunt mult mai apropiați de maimuțe, care ar putea să le fie strămoș. Cu toate acestea, Neandertalii aveau o cultură dezvoltată.
Ce a dus la dispariția lor? Lupte, schimbări climatice, foamete, boli? Rămâne ca istoria să ne dea un răspuns.

Sunt istorici care au avansat teoria conform căreia ar fi avut loc un genocid, pe care Sapienșii l-au făcut asupra lor. În urma unor studii care s-au făcut, specialiștii au dat publicității faptul că oamenii au 4% din genomul lor, de proveniență neandertală. Mai mult, specialiștii au constatat că populația occidentală a Europei, prezintă caractere neandertaliene mai evidente, față de populația din centrul Europei, sau din Orientul Mijlociu.

Neandertalii din Estul Europei erau mai puțin dezvoltați, situație care a permis Sapienșilor să-i asimileze mai repede. Noi, românii, avem în genom mai multe caractere care vin de la omul Sapiens.

Read More

Gene extraterestre in ADN-ul uman?

O echipa de oameni de stiinta din mai multe tari, care lucreaza la Proiectul Genomului Uman, afirma ca a descoperit gene extraterestre in ADN-ul uman.

O echipă de cercetători care a participat la proiectul de decodare a genomului uman (Human Genome Project) a observat că 97% din secvenţele non-codante ale ADN-ului uman sunt de origine extraterestră, arată un studiu publicat în revista The Canadian.

Genomul uman conţine 3 miliarde de baze, dar numai 40% din acestea sunt organizate ca gene, restul fiind sub forma de ADN-silenţios (junk DNA), care nu codifică aparent nimic. Studii recente au arătat faptul că acest "ADN tăcut" este conservat de milioane de ani, fiind comune tuturor organismelor vii de pe Pământ, de la mucegaiuri, la peşti, inclusiv la mamifere şi oameni. Acestea sunt versiuni „defecte” ale genelor normale funcţionale care se regăsesc si în genomul uman, fiind evaluate la 30.000. Deoarece aceste secvenţe ocupă o mare parte din genomul uman, se poate spune că majoritatea materialului genetic uman este de origine extraterestră, după cum afirmă profesorul Sam Chang, conducătorul grupului.

Profesorul Chang a înaintat ipoteza că "o formă de viaţă extraterestră superioară a fost implicată în crearea vieţii şi plantarea ei pe diferite planete". El indică faptul că "ceea ce se observă la ADN-ul uman este un program care constă din două versiuni: un cod mare şi un cod bazal. Primul lucru este că programul complet nu a fost scris pe Pământ, aspect verificat prin decodarea genomului uman. Al doilea aspect este că genele prin ele însele nu sunt suficiente pentru a explica evoluţia; trebuie să mai fie ceva în acest joc". Astfel, Sam Chang a ajuns la concluzia că …"evoluţia nu este ceea ce credem că este".
Oamenii de stiinta sustin ca ipoteza este foarte aproape de a se adeveri. Ei spun ca genele se gasesc in ADN-ul oricarei forme de viata de pe Pamant, insa in cazul oamenilor "doza" este mai mare decat la celelalte specii.
Exista multe intrebari la care cercetatorii nu au gasit inca raspunsuri. Una dintre ele se refera teoria evolutiei care nu explica de ce specia umana a parcurs un drum asa de scurt fata de celelalte specii care s-au dezvoltat mult mai lent pe scara evolutiei.
Teoria evolutiei nu explica nici de ce creierul speciei umane s-a triplat intr-o perioada scurta de timp si cum s-a dezvoltat aproape peste noapte „civilizatia“. Si veriga lipsa din evolutia speciei umane ridica serioase intrebari, scrie scienceray.com.
Grupul de cercetatori crede ca ADN-ul extraterestru a fost „plantat“ de mai multe ori in interiorul celulelor noastre, in mai multe perioade ale evolutiei umane, ceea ar fi permis speciei umane o dezvoltare mult mai rapida fata de celelalte vietuitoare.
Echipa de cercetatori este formata din oameni de stiinta din mai multe tari: Marea Britanie, Franta, Japonia, Germania si China, iar Proiectul Genomului Uman a fost inceput in anul 1989 in SUA.

Read More