Universul ne trimite semnale

Universul ne trimite semnale ori de câte ori suntem puși în fața unei cumpene sau situații importante din viața noastră.

Suntem, poate, prea puțin conștienți de acțiunile noastre din fiecare zi, însă suntem averizați dacă procedăm sau nu corect prin diverse semne trimise din Univers și dac știm să le recunoaștem, ne dăm seama dacă procedăm sau nu bine.

Energia fiecăruia dintre noi se răsfrânge în Univers, iar dacă acțiunile noastre sunt negative vom avea parte de circumstanțe pe care nu ni le dorim.

De asemenea, dacă gândurile noastre sunt pozitive, acțiunile și circumstanețele în care acestea vor avea loc vor fi favorabile nouă.

Așadar, în cazul în care avem sau nu dreptate în ceea ce face, vom primi mesaje sub diferite forme care se răsfrâng de obicei asupra fizicului.
Iată care sunt acestea!

Îți lovești degetul mare de la picior în pat, colțul peretetul, scaun

Creezi un ambuteiaj în trafic

Lumea se uită urât la tine sau are remarci nepotrivite la adresa ta

Te rănești în diverse feluri

Primești facturi la care nu te aștepți

Ai ”fluturi în stomac”, însă nu știi din ce motive

Te cerți cu cei dragi

Te îmbolnăvești

Dureri de cap

Îți pierzi sau ți se strică telefonul sau diverse alte lucruri

Simți sau elimini mirosuri, sunete sau gusturi neplăcute

Fiecare dintre aceste semne reprezintă un indiciu că ai nevoie să te echilibrezi și să te armonizezi cu Universul.
Dacă ai primit cel puțin trei dintre aceste avertismente, atunci este cazul să renunți la acțiunile pe care ai de gând să le faci sau chiar le faci în perioada respectivă.

Read More

Americanii cauta mult si bine viata extraterestra

Astronomii americani, beneficiind de punerea în funcţiune în ultimii ani a unor telescoape tot mai puternice, au alcătuit un "atlas" al exoplanetelor, care ar putea să îi ajute în căutarea formelor de viaţă extraterestre, informează dailymail.co.uk.
Oamenii de ştiinţă spun că noul sistem poate să compare şi să ordoneze exoplanete în funcţie de caracterul lor locuibil, pentru a prioritiza căutarea vieţii dincolo de graniţele Terrei.

Noul instrument, denumit "indexul caracterului locuibil al planetelor tranzitorii", ar putea fi de mare ajutor în aceste operaţiuni de căutare în spaţiu.

Studiul, coordonat de Rory Barnes şi Victoria Meadows, profesori la Virtual Planetary Laboratory de la Universitatea Washington din Statele Unite, în colaborare cu profesorul asistent Nicole Evans, a fost prezentat pe larg într-un articol apărut în Astrophysical Journal.

Telescopul spaţial Kepler a permis astronomilor să descopere mii de exoplanete (planete din afara Sistemului Solar n.r.) - numărul fiind prea mare pentru ca ele să fie analizate una câte una.

Telescopul spaţial James Webb, a cărui lansare este programată pentru 2018, va fi primul dispozitiv capabil să măsoare compoziţia atmosferică a unei planete telurice, potenţial asemănătoare Terrei, şi să impulsioneze astfel considerabil căutarea vieţii pe alte planete.

Astronomii detectează acele planete doar atunci când acestea trec (sunt în "tranzit") prin faţa stelelor în jurul cărora gravitează, blocând astfel o parte din radiaţa ei luminoasă.

Transiting Exoplanet Survey Satellite (TESS) va fi lansat în 2017 şi va contribui la găsirea altor exoplanete în acest fel.

Telescopul James Webb şi "spectroscopia transmisiei de tranzit" vor fi capabile să studieze în detaliu acele planete.

Însă accesul la astfel de telescoape este exorbitant, iar astfel de misiuni au nevoie de meticulozitate şi sunt mari consumatoare de timp.

Indexul Virtual Planetary Laboratory reprezintă un instrument viabil, care va putea să îi ajute pe astronomi să aleagă planetele care au cele mai mari şanse de a găzdui viaţa - şi care merită să fie cercetate, cu ajutorul acestor resurse limitate.

În mod tradiţional, astronomii s-au concentrat pe căutarea de planete aflate în "zona locuibilă" din jurul stelelor sale - acel spaţiu din jurul unei stele cu temperaturi potrivite, care permit existenţa apei în stare lichidă la suprafaţa planetei respective, favorizând astfel posibile forme de viaţă.

Dar, până acum, sistemul a fost mai degrabă binar, indicând fie că o planetă se află, fie că nu se află în zona locuibilă, considerată potrivită pentru întreţinerea vieţii.

Noul index este mai nuanţat, producând un număr mare de date, pe care astronomii le plasează în algoritmul Virtual Planetary Laboratory, pentru a obţine valori concrete ale Indexului caracterului locuibil, care reprezintă probabilitatea ca o exoplanetă să deţină apă în stare lichidă la suprafaţa ei.

Studiul a fost finanţat de Institutul de Astrobiologie al NASA.

Read More

Cum sunt afectati ochii pe timpul verii? Praful si mucegaiul

Chiar daca vara este pe sfarsite, soarele si vremea caniculara sunt inca prezente in viata noastra de zi cu zi.
Arsurile de piele, deshidratarea si accidentele vasculare cerebrale sunt doar cateva dintre problemele de sanatate care apar atunci cand temperaturile cresc. Si ochii pot fi insa afectati si supusi la probleme de sanatate. Ochii pot suferi arsuri care sunt detectabile doar la un consult, cand este deja prea tarziu.

"Vara, factorii de risc pentru ochi sunt praful, polenul, razele UV si multi alti alergeni care circula liberi prin aer incurajati de temperaturile crescute. Chiar si un aer conditionat folosit prea mult, sau un filtru care nu a fost curatat la timp pot duce la alergiiintense si uscaciunea ochiului", explica pentru ziare.com Beatrice Voiculescu, medic oftalmolog.
Trebuie sa fim atenti la:

1.Razele UV

Razele UV ataca retina la fel cum ataca si pielea. Odata absorbite, acestea creeaza probleme grave de sanatate la nivelul ochilor, cum ar fi foto keratita, un episod temporar, dar dureros de orbire cauzat de lipsa de protectie.

"Cand vine vorba de razele UV, ne gandim in principal la protejarea pielii cu ajutorul cremelor cu SPF. Rar ne gandim la protejarea ochior, insa si ei se pot arde fara un astfel de filtru UV" subliniaza medicul.

2.Praful, polenul si mucegaiul

Vara este o perioada dificila pentru cei cu alergii. Atmosfera uscata si calda intensifica atat cantitatea, cat si efectul polenului si al prafului asupra ochilor. Si aparatele de aer conditionat vechi, la care nu s-a curatat filtrul, pot constitui factori de risc pentru ochi, mai ales vara, cand sunt folosite foarte des.

3.Praful colorat, fumul si artificiile

Vara este si anotimpul festivalurilor in aer liber. Praful colorat, fumul si artificiile contribuie la infrumusetarea atmosferei, dar sunt factori iritanti puternici pentru ochi.

Cum sunt afectati ochii pe timpul verii?

Alergiile oculare, conjunctivita, urciorul si ochii uscati sunt doar efecte pe termen scurt, usor de tratat. Pe termen lung insa, vorbim de afectiuni serioase cum ar fi cataracta, cancerul de piele in jurul pleoapelor, pterigionul si pinguecula.

Pterigionul si pinguecula sunt afectiuni degenerative ale ochiului care se formeaza din cauza expunerii pe termen lung la factori iritanti: praf, medii uscate, radiatii UV sau vant.

Cum sa previi afectiunile oculare de vara

Alergiile oculare se manifesta prin roseata, mancarime, usturime si ochi umflati. Acestea sunt declansate de substante iritante cum sunt praful, parfumul, cosmeticele, fumul, polenul sau mucegaiul.

Iata cateva sfaturi care te vor ajuta sa iti protejezi vederea in aceasta vara:

1.Poarta ochelari de soare cu protectie UV ridicata atunci cand practici activitati in aer liber.

"Nu toate lentilele ochelarilor ofera protectie UV si nu toate au acelasi grad de absorbtie. Cel mai bine este sa vizitam o optica medicala pentru a achizitiona o pereche de ochelari de soare si sa stam departe de vanzatorii ambulanti de ochelari, care apar in special vara", atentioneaza Beatrice Voiculescu. "Cea mai buna metoda de protectie contra razelor UV sunt ochelarii cu lentile ce blocheaza 99-100% din razele UV-A si UV-B", a adaugat specialistul.

Purtatorii de lentile de contact sunt un caz mai special. Ei se pot proteja prin purtarea lentilelor de contact care au in mare parte protectie UV. Din pacate acestea, nu sunt destul de suficiente pentru a proteja ochii pe termen lung, pentru ca nu acopera toata suprafata ochiului. De aceea, se recomanda alternarea cu ochelari de soare.

2.Incepe sa-ti protejezi ochii de la o varsta frageda.

Studiile arata ca 80% din cantitatea de raze UV absorbita ne afecteaza ochii inaintea varstei de 18 ani, iar copiii au o capacitate de absorbtie mult mai mare decat adultii.

3.Daca porti lentile, foloseste ochelari de protectie pentru inotul la piscina.

Este recomandat sa se evite purtarea lentilelor de contact la piscina si sa se inlocuiasca cu o pereche de ochelari de vedere. Bacteriile din apa se prind foarte usor de lentila si ajung sa infecteze suprafata ochiului.

4.Evita orele foarte fierbinti ale zilei in care cantitatea razelor UV este mare si tine cont de faptul ca norii nu le blocheaza. Trebuie sa purtam ochelarii de protectie solara chiar si atunci cand nu este soare afara.

5.Spala-ti bine mainile si evita sa iti freci ochii prea des.

6.Nu imprumuta produsele cosmetice altor persoane si nu folosi nici tu produse folosite de alte persoane.

7.Consuma alimente ce contin omega-3 si vitamina A. "O dieta bogata in acizi grasi omega-3 este indicata persoanelor care au ochii inflamati, deoarece ajuta la prevenirea senzatiei de ochi uscat si amelioreaza simptomele de usturime. Consumul de alimente precum laptele, migdalele si legumele cu frunze verzi ce contin vitamina A ajuta la prevenirea uscarii ochilor", recomanda medicul.

8.Foloseste picaturi sau lacrimi artificiale pentru a-ti hidrata ochii.

Ai grija de ochii tai vara si nu uita ca prevenirea afectiunilor iti va reduce considerabil riscul de a avea nevoie de ingrijiri medicale speciale mai tarziu.

Read More

Am fost adusi pe Terra pentru a ne dezvolta?

Apariția vieții pe Terra este unul dintre cele mai complexe puzzle-uri cu care a avut omenirea de-a face vreodată. Există o mulțime de teorii contradictorii și plauzibile în același timp, dar majoritatea au un lucru în comun: stabilesc din start că totul s-a întâmplat pe Pământ.

Astrobiologii continuă să găsească indicii care sugerează că viaţa a apărut în altă parte a galaxiei şi a fost adusă pe Terra de meteoriţi şi comete, în urmă cu patru miliarde de ani, teorie cunoscută drept panspermie sau pangeneză.

Spre exemplu, au fost descoperite molecule organice şi apă la suprafaţa cometelor care traversează sistemul nostru solar, aspect care arată că materialele necesare apariţiei vieţii pe Pământ provin din spaţiu. Unii merg mai departe şi spun că viaţa în sine a apărut în altă parte şi a fost adusă pe Terra, unde a găsit un mediu propice pentru a se dezvolta.

 Pangeneza nu este o teorie nouă. Aceasta a apărut în 1871, însă a început să se răspândească recent, odată ce astronomii au început să descopere numeroase componente organice în Univers, potrivit New Scientist. Peter Ward, biolog la Universitatea Washington din Seattle, crede că Marte ar putea fi un “candidat” bun ca origine a vieţii de pe Pământ.

În opinia acestuia, dacă cercetătorii vor reuşi să găsească dovezile care arată că viaţa de pe Pământ este extraterestră la origine, numeroase credinţe religioase şi ştiinţifice vor fi date peste cap.

Un alt susținător al pangenezei este profesorul Chandra Wickramasinghe, astrobiolog la Universitatea Buckingam, susținând că Terra face în mod constant schimb de materie organică și chiar vie cu planetele din vecinătate. Aceasta a fost implicat recent în studii care arată că există organisme în atmosfera Pâmântului care au fost aduse de comete.

De asemenea, inclusiv cei de la NASA cred și caută în continuare extratereștri atât pe Marte, cât și pe Lună, după ce au descoperit că există forme de viață care pot rezista fizic presiunilor mari și temperaturilor extreme cauzate de modificarea atmosferei. Desigur, pangeneza nu este o teorie ușor de digerat, dar nu putem contesta posibilitatea să fie reală.

Read More

Polul magnetic este centrul gravitatiei, Civilizatia din Centrul Pamantului

Seismologia este un domeniu primordial în ceea ce privește studierea structurii interne a Pământului. Cutremurele produc unde seismice, iar traiectoria lor este considerată ca fiind una dreaptă, care traversează nucleul Pământului.

Adepții teoriei conform căreia Pământul este gol în interior, susțin că undele seismice pot avea itinerarii curbe, înconjurând cavitățile din interiorul Pământului.

Conform acestora, Pământul nu este o bulă de lavă în fuziune. Cum s-a format lava vulcanilor, dar magma? Unii cercetători susțin că radiumul radioactiv care se găsește în mari cantități, produce căldura necesară.

Nimeni nu cunoaște ce se află cu adevărat, în interiorul Pământului. Forajele făcute până acum, nu au depășit adâncimea de 15 kilometri. Crusta terestră are 35 de kilometri.

Aceste foraje au fost realizate de către ruși, în Siberia. Ele au fost oprite pentru că, la acea adâncime exista o cavitate, în interiorul căreia temperatura depășea 1100 de grade Celsius.

William Reed, un renumit cercetător, în cartea sa, Fantoma Polilor, susține că cei doi poli nu au fost niciodată descoperiți. Adevărații poli se află între cer și Pământ, în deschiderea centrală polară, și nu la suprafața Pământului, cum s-a susținut până acum.

Nici Peary, nici Cook nu au descoperit cu adevărat polii. Ei s-au înșelat din cauza comportamentului haotic al busolei, la înaltă altitudine.

Polul magnetic este centrul gravitației care se află în mijlocul scoarței terestre și nu în centrul geometric al planetei, susține Reed. Dacă această teorie este pertinentă, înseamnă că survolul polilor nu a avut loc niciodată. Polii nu sunt un punct, ci sunt o mare circumferință, în interiorul cărora sunt deschizături spre interiorul Pământului.

Cei care au explorat zona polilor, Byrd sau Nansen, au descris în însemnările lor, că pe măsură ce se apropiau de această zisă zonă a polilor, busolele nu mai funcționau, căldura, paradoxal, creștea.

Cercetătorul Raymond Bernard a ridicat câteva probleme legate de teoria că Pământul este gol în interior. El a lansat umătoarele întrebări și răspunsuri. Cum putem explica faptul că icebergurile sunt formate din apă dulce? De ce se produce fenomenul de aureolă boreală?

De ce animalele migrează către nord, iarna? Raymond susține că instinctul lor le spune că la poli există zone calde, ascunse, pe care omul nu le-a putut descoperi. Mai jos, vă prezentăm câteva explicații, ale unor fenomene, care susțin teoria că Pământul este gol în interior.

Faptul că Pământul este gol în interior este susținut de aplatizarea circumferinței polare. El nu poate fi perfect rotund, în aceste condiții. De ce soarele nu se arată, o lungă perioadă de timp, iarna, în această zonă? Razele soarelui intră prin deschiderile de la pol și luminează interiorul Pământului.

Cum se explică cantitatea mare de praf din oceanul Arctic? Praful provine de la vulcanii care se află în interiorul Pământului și iese prin aceste deschizături. Ce este aurora boreală? Reflexia unui foc care se află în interiorul Pământului.

Deseori, zăpada are culoarea galbenă, verde, roșie sau neagră. El susține că vegetalele care se află în interior, colorează zăpada. De exemplu, polenul ar putea fi o explicație. Din care cauză gheața conține pietre, nisip? Acestea provin de la vulcanii din interior.

Teoria lui Raymond a busculat clasica teorie cu privire la interiorul Pământului. Vă lăsăm să apreciați, dumneavoastră, de care parte a baricadei sunteți.

Read More

Civilizatii extraterestre exista pe Luna

În anul 2008, India a intrat în bătălia cu NASA pentru a cunoaște cât mai mult despre Univers. În 22 octombrie 2008, India lansează o sondă spațială automată către Lună. Misiunea avea drept scop cartografierea completă a suprafeței satelitului nostru natural, Luna. Rezultatele au venit, la scurt timp. Indienii au anunțat că pe Lună există apă.

A fost o grea lovitură pentru NASA, deoarece specialiștii americani au susținut contrariul, cu toate că trimiseseră mai multe misiuni pe Lună. Până în anul 2008, s-a crezut că luna este un deșert mort, friguros, arid.

12 americani au mers pe Lună, până în 1972, au adus pe Pământ peste 380 de kilograme de rocă. Începând cu misiunea Apollo 15, un rover lunar a fost pus la dispoziția astronauților cu ajutorul căruia ei s-au putut deplasa câțiva kilometrii pe suprafața Lunii.

Programe costisitoare financiar din partea americanilor și totuși, India umilește, în anul 2008, NASA. Pentru a verifica informația dată de India, NASA a trimis pe lună o rachetă, care atingea viteza de 9000 de kilometri pe oră și care avea la bord 1000 de tone de material explozibil. Costurile au fost uriașe, 79 de milioane $.

Racheta a bombardat suprafața Lunii și ceea ce India susținuse, s-a adeverit. Pe Lună există surse mari de apă. După succesul fulminant, din 2008, India a început să deruleze un proiect secret, care avea drept scop, descoperirea civilizațiilor extraterestre.

ONU a început să-și pună multe probleme referitoare la capacitatea Indiei de a păstra acest proiect secret. Omenirea nu trebuia să afle că India a făcut descoperirea uriașă, referitor la civilizațiile extraterestre.

ONU începe să șantajeze și să amenințe India că va fi exclusă din organizație dacă va continua să facă astfel de dezvăluiri publice.

India anunță, la scurt timp, că sonda spațială indiană, a descoperit urme de viață pe Lună. Lumea științifică este consternată. Toate teoriile cu privire la Lună au fost demolate din temelii. Indienii susțin că pe Lună există formă materială de viață.

Toate aceste anunțuri făcute de indieni au determinat pe americani să riposteze. Sonda spațială lunară, indiană a fost distrusă. Specialiștii indieni suspectează pe americani că au apelat la sistemul HAARP, pentru a distruge sonda.

Un semnal de 3000000000 de wați emis din Alaska poate ajunge până la Lună și distruge o anumită zonă de interes. Sunt specialiști care susțin că în India, spre deosebire de alte zone ale lumii, cataclismele naturale se țin lanț.

Conform acestora, ele sunt produse artificial. În India s-au înregistrat cele mai multe cutremure, alunecări de teren, inundații. Mai mult, se produce un fenomen de masă care îngrijorează autoritățile indiene. Sinuciderile în masă. La ultimul eveniment de acest gen, s-au sinucis 1500 de indieni. Să fie toate acestea plata pentru încercarea de a prelua supremația în cucerirea Lunii?

Oamenii de știință consideră că India nu a făcut altceva, decât să confirme faptul că civilizații extraterestre există pe Lună. Până la anunțul lor, cunoșteam că pe Lună sunt artefacte, structuri artificiale pe care nu le putea crea natura, vezi piramidele din cristal, transparente, epave ale OZN-urilor și chiar OZN-uri.

Read More

O misterioasa poarta a timpului in Antarctica

Teoria potrivit căreia viaţa de pe “planeta albastră” ar fi dirijată de o civilizaţie extraterestră nu este nouă. În jurul ei s-au brodat teorii ale conspiraţiei, s-au făcut filme şi s-au scris romane. Se pare însă că “regizorii” vieţii pământene sunt totuşi oameni ca şi noi. Sau aproape "ca şi noi”, pentru că ei dispun de “butoane” invizibile. 
V-aţi propus să aflaţi când va scăpa Grecia de criza economică, dacă România se va califica la următorul Campionat European de Fotbal sau care va fi următoarea veste-şoc din showbiz? E mai simplu decât credeţi. Puteţi trimite o scrisoare la CIA sau la FBI, iar agenţii “Scully” şi “Mulder” vă vor răspunde imediat. Lăsând gluma la o parte, povestea capătă nuanţe reale şi situaţia devine cinică. De ceva vreme, tot apar în presa americană ştiri referitoare la descoperirea unui vortex spaţio-temporal în Antarctica. Fiziciana americană Mariann McLein a relatat că, pe 27 ianuarie 1995, a observat un vârtej de ceaţă cenuşiu în apropierea Polului Sud, dar a considerat fenomenul drept un vortex caracteristic furtunilor din zonă. Totuşi, vârtejul a rămas staţionar, iar forma - neschimbată, fapt ce a sporit curiozitatea savantei. Şi cum se întâmplă peste tot în lume, doamna a raportat… mai sus. Imediat s-a decis cercetarea fenomenului şi s-a lansat un balon meteorologic, echipat cu tehnologie de măsurare a vitezei vântului, a temperaturii şi a umidităţii. Balonul s-a ridicat imediat şi a dispărut brusc în ceaţă. După ce a fost readus la sol, ceasul indica ziua de 27 ianuarie 1965, dată “situată” cu 30 de ani în urmă…

CIA şi FBI au demarat programe secrete de cercetare Imediat, armata, CIA şi FBI au intrat în alertă, iar locul cu pricina a fost declarat “Zonă de impact X”. Experimentul a fost repetat cu tehnologie superioară, iar la bordul dirijabilului a fost urcat un cimpanzeu. La revenirea la sol, ceasul indica tot o dată aflată cu 30 de ani în urmă, dar cimpanzeul cu pricina era viu şi nevătămat. Straniul fenomen a fost denumit „Poarta timpului“ şi a fost raportat la Casa Albă. Brusc, mass-media americană n-a mai relatat nicio ştire referitoare la minunea din Antarctica. Savanţii au presupus că acel vârtej de deasupra Polului Sud era, de fapt, un tunel al timpului care facilita trecerea în alte dimensiuni temporale. De asemenea, au existat voci care au susţinut că FBI şi CIA au demarat în secret programe de cercetare a variantelor de realizare a călătoriilor în timp, dar nu a existat nicio confirmare oficială.

Ruşii, surprinşi de incendiul inexplicabil Cum în spionajul modern orice secret păstrat este o utopie, au intrat pe fir şi serviciile secrete ruseşti. Încă din anii ’70, savanţii sovietici studiau potenţialul “neconvenţional” al zonei, iar mass-media relatase o serie de fenomene OZN pe teritoriul URSS. Ei bine, în ianuarie 2001, cercetătorii ruşi de la baza Vostok, din Antarctica, au sesizat o anomalie magnetică puternică în acea zonă, cronometrele li s-au dat peste cap, iar locaţia a fost cuprinsă de un incendiu ale cărui cauze au rămas inexplicabile. Teleportări în viitor Pătrundem în culoarul timpului şi ajungem în anul de graţie 2010. Invitat la o emisiune găzduită de postul CBS, cercetătorul american Donald Roysson a declarat că, “încă de acum 20 de ani, forţele armate ale SUA studiau posibilitatea unor teleportări, de data aceasta nu în trecut, ci în viitor”. Mai mult, el a susţinut că “ruşii şi americanii au renunţat la concurenţă, cel puţin de faţadă, şi au dezvoltat un proiect comun care le-ar permite să gestioneze în mare măsură cursul istoriei”. Imediat, au apărut dezminţiri din partea SUA. Unde nu e foc nu iese fum, nu-i aşa? Abili, ruşii au tăcut… Se pare că ambele ţări ar fi trimis dispozitive şi echipamente de înaltă tehnologie, precum gigantica maşină sfredelitoare americană „Subterrene“, alimentată cu energie nucleară. „Subterrene“ este un utilaj capabil să efectueze călătorii subpământene şi poate fora în toate rocile dure sau perfora orice strat de gheaţă oricât de gros. De aici, o altă întrebare a dat fiori: oare, nu cumva, înăuntrul Terrei există un univers paralel? De altfel, de-a lungul vremii, şi oamenii de ştiinţă români, în frunte cu generalul Emil Străinu, au discutat aprig pe această temă. Curiozitatea ziariştilor americani a fost însă şi mai mare, iar acest lucru i-a costat. O echipă TV a unui post californian a pornit, în noiembrie 2002, către această destinaţie, dar imediat a dispărut, învăluită în mister. Ulterior, forţele Marinei americane au descoperit o înregistrare video care se pare că ar fi aparţinut echipei. Filmul confirma prezenţa unui artefact uriaş, aflat sub gheaţă, un fel de maşinărie preistorică, posibil de origine extraterestră. Nicole Fontaine: ”Pentagonul trebuie să dezvăluie ce ascunde!” Prestigiosul cotidian “New York Times” a speculat pe marginea acestor fapte. Cu ajutorul acelui artefact găsit sub gheaţă, americanii şi camarazii lor ruşi ar încerca să efectueze o serie de “salturi” în timp şi în spaţiu, cu scopul de a ne “programa” viitorul, de a deveni, practic, “regizorii” planetari. Astfel, întreaga omenire ar deveni un robot gigant, ale cărui mişcări sunt planificate, iar viaţa noastră nu ar fi altceva decât o completă dezinformare, o iluzie. Bolile, războaiele, crizele bancare, totul ar fi programat. Şi pentru că, într-adevăr, gluma s-a îngroşat, fostul preşedinte al Parlamentului Francez, Nicole Fontaine, a avut o ieşire publică şocantă: ”Dacă armata americană a construit ceva la Polul Sud, atunci ea violează Tratatul internaţional privind Antarctica. Dacă nu, trebuie să vedem despre ce descoperire este vorba. Însă Pentagonul trebuie să dezvăluie public ceea ce ascunde”. Şi totuşi, n-am fost încă martorii unor dezvăluiri incendiare, dar au existat teorii potrivit cărora Războaiele din Golf, criza din Egipt sau chiar descoperirea “Particulei lui Dumnezeu” n-au fost întâmplătoare.

Baze de cercetare ultrasecrete Informaţia privind fenomenele din Antarctica a fost rapid cenzurată de Armata SUA, dar s-a aflat că americanii începuseră de mult, în secret, excavarea cu dispozitive supertehnologice la locul cu pricina, iar în Antarctica fuseseră înfiinţate două baze ultrasecrete de cercetare a fenomenelor paranormale. Încă din 1995, oamenii de ştiinţă britanici şi americani care studiau starea vremii în cadrul unui proiect comun au făcut o descoperire magică. "Ruşii şi americanii au renunţat la concurenţă, cel puţin de faţadă, şi au dezvoltat un proiect comun.", Donald Roysson

Read More

Cavernele, baze extraterestre

Indienii consideră muntele Shasta ca fiind un loc sacru, dar și periculos. În ultimii cinci ani, mai mult de 30 de fotografii au fost realizate în acea zonă, care au surprins OZN-ui intrând sau ieșind din acest munte.

În februarie 1981, trei geologi aflați în misiune oficială au observat un OZN care a dispărut în interiorul muntelui.
Au hotărât să urce în vârful muntelui, chiar în locul unde OZN-ul dispăruse. După patru ore de urcat, au ajuns în zona respectivă. Nici urmă de OZN. Zona este plină de caverne care nu au fost cercetate de specialiști. Conform celor trei geologi, acestea au un diametru suficient de mare ca un aparat de zbor să poată intra în interior.

Valea Morții este situată la frontiera statului California cu Nevada. Locul este considerat cel mai teribil deșert. El este populat de scorpioni și șerpi cu clopoței. Analizele fotografiilor luate de sateliți au demonstrat că subsolul deșertului este secționat de caverne.

Căutătorii de aur și minerii vorbesc despre existența unor civilizații care trăiesc în cavernele deșertului. În 11 martie 1981, o escadrilă de avioane survola zona. Piloții au fotografiat șapte OZN-uri care, la un moment dat, au intrat în cavernele deșertului.  Piloții acestei escadrile au întocmit un raport, pe care l-au predat autorităților.

În ultima perioadă, Valea Morții este interzisă vizitatorilor. Horace Carter Hovey, scriitor american, susține în cartea sa, Cavități misterioase sau mitice ale Americii de Nord, că în subteranul continentului sunt enorme cavități, care adăpostesc civilizații necunoscute.

În anul 1944, inginerul ceh, Antonin Horak, a descoperit în zona Tatra, lângă orașul Plavince, o grotă care avea forma Lunii.  În interior, grota era căptușită cu un metal necunoscut. Știrea a fost dezbătută pe larg, de către speologi, în revistele de specialitate. Începând cu anul 2007, zona este sub controlul și paza armatei cehe.

Aceeași situație este pentru Tibet, unde se presupune că există în subteran, misterioasa regiune regală, numită Agartha. Tibetanii consideră că ființe superioare trăiesc în subteran și că adevăratul conducător al lumii, Regele lumii, este în acea zonă. Existența acestor caverne a fost confirmată de sateliții de specialitate, care au detectat imense cavități subterane, în zona Tibetului.

 Surse oficiale au declarat că multe avioane de vânătoare care au survolat zona au dispărut, în condiții misterioase.
Marie Therese Guinchard și Pierre Paolantoni, doi cercetători cunoscuți, au afirmat că în zona Tibetului sunt porți de intrare spre interiorul Pământului. Civilizațiile subterane monitorizează activitatea omenirii. În aceste caverne se găsește mult calcar în care se află cristale pe care știința încă nu le-a descoperit. Aceste cristale sunt esențiale în dezvoltarea vieții în subteran.

Read More

Patriarhul Daniel transmite femeilor sa nu faca avort

Patriarhul Daniel transmite un mesaj dur tuturor femeilor, după ce biserica a reclamat o criză în societatea românească.

Avortul este un pacat grav de sa faci avort cand poti sa dai nastere unu copil frumos care creste si sa faca si el copii la randul lui.

PF Daniel îndeamnă femeile să nu facă avort şi să ajute familiie cu mulţi copii să-i poată creşte, pentru că numărul înmormântărilor este, din nefericire, mai mare decât al botezurilor.
„O mulţime de familii doresc să aibă copii şi citesc Acatistul Sfântului Ioan Botezătorul, Acatistul Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana care, de asemenea, au avut-o pe Maica Domnului, ca binecuvântare, la adânci bătrâneţe, precum şi al altor sfinţi. Pe de altă parte, din nefericire, există şi familii care pot naşte copii, dar nu o fac, ci îi avortează, îi ucid înainte de a se naşte, ceea ce este un păcat deosebit de grav. De aceea, Biserica îndeamnă ca cei care au copii mulţi să fie ajutaţi de cei care nu au copii, care fie pot adopta un copil care a fost părăsit de părinţi, fie pot ajuta material şi spiritual o familie cu numeroşi prunci, ca cei care au copii să simtă că Dumnezeu îi iubeşte şi că ei pot deveni pentru Biserică şi societate o binecuvântare.

Astăzi, sunt în poporul român, din nefericire, mai multe înmormântări decât botezuri. Populaţia îmbătrâneşte, numărul românilor scade, iar numărul avorturilor a depăşit numărul populaţiei, peste 20 de milioane de avorturi s-au făcut în ţara noastră din 1990 şi suntem printre primii din Europa la aceste capitol. Suntem creştini, dar nu vieţuim creştineşte întru totul”, spune PF Daniel, într-un comunicat.

România se află în prezent pe locul trei în Europa la avorturi

Conform celor mai recente date publicate de Centrul de Calcul, Statistica Sanitară și Documentare din Ministerul Sănătății, în România la începutul anului 2014 se înregistrau 22,8 milioane avorturi. Anul trecut au fost înregistrate în plus 120 mii de avorturi lunare, deci în jur de 1 milion de noi întreruperi de sarcină.

România se află în prezent pe locul trei în Europa la avorturi, cu un număr de peste 100 mii de avorturi lunare.

Read More

ADN-ul uman poate fi reprogramat

Oamenii de ştiinţă ruşi au reuşit să demonstreze că ADN-ul uman poate fi reprogramat prin cuvinte folosite la o anumită frecvenţă.

Această descoperire este una formidabilă pentru că astfel s-a mai făcut un pas uriaş spre înţelegerea vieţii, dar şi spre descoperirea originii umane. Studiul a avut ca bază ADN-ul supranumit „junk”, care există în proporţie de 90%, şi legătura cu lingvistica.

ADN-ul uman nu este responsabil doar pentru construirea corpului, ci este un bun mediu pentru stocarea datelor informaţionale. De aici a mai fost un singur pas spre descoperirea faptului că ADN-ul uman are un comportament straniu şi imită extrem de bine gramatica unei limbi.

De exemplu, alcaloizii respectă cu stricteţe anumite reguli extrem de bine definite, exact la fel precum gramatica oricărei limbi. Concluzia este una stranie pentru că oamenii de ştiinţă susţin că limbajele nu au apărut accidental sau din senin, ci sunt o reflexie a comportamentului ADN-ului uman. Mai pe scurt, am fost programaţi să putem vorbi o limbă sau mai multe pentru o optimă comunicare.

Specialiştii au analizat cu atenţie şi comportamentul vibraţional al întregii structurii de ADN. În acest fel, s-a descoperit că cromozomii funcţionează precum un calculator holografic utilizând radiaţia laser. Acest lucru înseamnă că au reuşit de-a lungul timpul să moduleze anumite tipare de frecvenţă, prin care influenţează decisiv existenţa şi comportamentul întregii structuri.

Substanţa ADN-ului, în ţesutul viu şi niciodată în vitro, va reacţiona şi se va modifica atunci când anumite cuvinte sunt rostite la o anumită frecvenţă. Care sunt aceste cuvinte nu se poate spune încă, dar oamenii de ştiinţă lucrează pentru a le descoperi.

Mai mult de atât, s-a mai descoperit că ADN-ul uman are puteri de neimaginat. De exemplu, atunci când se află în vid poate cauza tipare tulburătoare, care la rândul lor se fac responsabile pentru crearea găurilor negre magnetizate. Nu este vorba despre cunoscutele găuri negre, ci despre anumite poduri între universurile paralele. Se presupune că ADN-ul poate folosi aceste poduri pentru a trece în celelalte lumi paralele, unde poate lua o nouă formă de viaţă.

Read More

Portalurile care leaga Terra de Soare

Numeroase portaluri care leagă Terra de Soare se închid şi se deschid la o anumită perioadă de timp. Acestea sunt catalogate drept fenomene inexplicabile şi probabil că ele sunt de origine artificială şi joacă un rol important în menţinerea vieţii pe planeta noastră.

Descoperirea este una de-a dreptul impresionantă pentru că aceste portaluri sunt pe cât de stranii pe atât de impresionante. Portalurile sunt de dimensiuni imense şi conectează Terra de Soare. Specialiştii care le-au descoperit şi studiat sunt de părere că ele se deschid la un interval de circa 8 minute, are o lungime de peste 150 de milioane de kilometri şi transferă miliarde de particule.

Magnetosfera Terrei este ca o bulă magnetică care îmbracă planeta şi este zona în care particulele venite de la Soare se regăsesc în abundenţă. Iniţial s-a crezut că aceste particule nu o pot penetra, dar odată cu descoperirea portalurilor s-a înţeles că particulele ajung până la scoarţa terestră.

„Acum zece ani nimeni nu credea că aceste portaluri există, dar în ziua de astăzi există dovezi incontestabile. Am crezut că există o conexiune permanentă între Terra şi Soare, dar ulterior am aflat că aceasta este întreruptă de închiderea portalurilor”, susţine David Sibeck astrofizician la Centrul Goddard din Maryland, SUA.

Interesant este faptul cum funcţionează aceste portaluri. Fizicienii ne spun că în partea luminată a planetei, câmpul magnetic al Soarelui presează pe cel al Terrei şi atunci se formează aceste deschideri prin care circulă milioane, sau poate mai multe, particule informaţionale. Conexiunea se închide automat după fix 8 minute şi de deschide după o perioadă aleatorie de timp.

Pe scurt, aceste portaluri ajută la transferul tonelor de particule încărcate emise de Soare, care duc la formarea aurorelor pe Terra şi la furtunile geomagnetice.

Chiar dacă descoperirea este una recentă pentru fizică, de nenumărate ori aceste portaluri au fost menţionate în ocultism, în arta alchimiei Arabiei, dar şi în alte societăţi mistice din diverse locuri de pe glob. Oare cum de oamenii antici cunoşteau existenţa acestor portaluri? Nu se poate răspunde la această întrebare, dar putem sugera că societăţile antice cunoşteau chiar scopul şi puterea acestor portaluri misterioase.

De exemplu, în ştiinţa alchimiei Arabiei se menţionează că elementele îşi pot schimba forma sau consistenţa doar în momentul în care portalul cilindric, de dimensiunea planetei noastre, care ne leagă de Soare, se deschide. De aici se poate deduce faptul că portalurile joacă un rol important în susţinerea sau menţinerea vieţii pe Terra şi numeroase fenomene pot fi modificate sau împiedicate.

Read More

Cele sapte legi ale universului?

Majoritatea fenomenelor paranormale este afiliată unei dimensiuni superioare, iar noi o receptăm intuitiv sau fizic din așezământul dimensional specific nouă. Deși nu ne îndoim de existența activă a spiritului, atunci când încercăm să lămurim ce este spiritul, nu vom face decât să afirmăm că este vorba despre o energie necunoscută.

Această energie, cu rol fundamental în arhitectura viului superior organizat, se preconizează a fi formată din particule infraatomice și este lipsită de sarcină electrică, de masă și de magnetism, circulând în univers cu viteze mai mari decât viteza luminii. Este o formă de energie pentru care nu există în univers nici un obstacol și care nu se supune nici unei forțe gravitaționale.

Spiritul este o prezență subtilă și eternă. Din tot ce înseamnă ființa umană, doar spiritul nu cunoaște moartea. Fiind nemuritor, conform teologiilor orientale el este acela care se reîncarnează în vederea unei noi evoluții în corpul fizic, pentru purificare. Spiritul este considerat de proveniență divină și conține învelișuri fluidice ale unui întreg sistem, planetar, solar, universal și cosmic.

Organul desemnat drept păstrător al spiritului este creierul uman Vom observa că în științele spirituale precreștine, de suflet sunt legate senzațiile, respectiv, plăcerea, durerea, bucuria, tristețea și chiar foamea și setea.

Ce legătură au toate acestea cu Cele șapte legi ale universului?

Una singură, conștientizarea, nu numai teoretică, a faptului că omul cosmic este o realitate ca și omul creat în plan terestru. Universul este guvernat de legi, dar și viața noastră. Aceste legi pot fi captate prin persoane care se numesc medium.

Cele patru forțe fundamentale ale universului sunt electromagnetică, gravitațională, nucleară slabă și tare. Ele sunt corect argumentate științific În privința legilor coordonate și netestabile științific ne bizuim pe informații aparent subiective, furnizate de subconștient, de comunicările în transă ale unor mediumi cu o înzestrare în acest sens incontestabilă.

De la Legile universului receptate mediumnic, la evoluția socio-istorică, în veacuri și milenii a omenirii vom putea urmări blocajele și imperfecțiunile, maleficitățile dezlănțuite care conduc la rezultate apocaliptice.

Cine comunică unui medium informații despre realități ale universului care ne implică pe noi, oamenii și ne obligă în același timp să medităm la propria noastră evoluție față de legi eterne? Subconștientul primește în transă informații corecte din dimensiunea astrală, fie localizate în evenimente terestre, fie din planurile cosmice.

Mediumii puternici ai tuturor timpurilor ne-au transmis adevăruri într-o proporție impresionantă, valabile și astăzi, deși atunci când erau transmise, nimeni nu credea în valoarea lor cu adevărat. Legile recepționate mental sunt în număr de șapte.

1. Legea mentalului. Totul este spirit, Universul este mental.
2. Legea corespondenței. Ceea ce este sus este asemănător cu ceea ce este jos.
3. Legea vibrației. Nimic nu este fix, nimic nu este în repaus.
4. Legea polarității. Totul este dublu, orice lucru are doi poli, asemănătorul și neasemănătorul au aceeași semnificație. Extremele se ating, toate adevărurile nu sunt decât relative.
5. Legea ritmului. Totul se scurge înăuntru sau în afară, orice lucru are durata sa. Totul evoluează și apoi degenerează.
6. Legea cauzei și a efectului. Nimic nu scapă legii.
7. Legea genului. Este un gen în toate lucrurile, masculin și feminin

Read More

Viata de pe Marte distrusa printr-un atac nuclear

John Brandenberg, un fizician de renume mondial, susţine că în trecutul îndepărtat, viaţa pe Marte a fost înfloritoare, dar din motive necunoscute a fost distrusă printr-un atac nuclear de proporţii.

Chiar dacă pare desprins dintr-un scenariu al filmelor science-fiction, planeta Marte a fost una înfloritoare în trecutul îndepărtat. O civilizaţie necunoscută a populat-o şi conform descoperirilor actuale a fost distrusă printr-un atac nuclear impresionant.

John Brandenberg, un fizician apreciat pentru munca sa, în urma descoperirilor de ultima oră este convins că înainte ca planeta noastră să fie pregătită pentru a susţine viaţa, Marte a fost centrul de atracţie din sistemul nostru solar. Din motive necunoscute încă, una sau mai multe explozii nucleare s-au produs şi astfel Marte a rămas o planetă stearpă.

Fizicianul susţine că multi dintre izotopii atmosferei lui Marte sunt similari cu cei care se produc în urma exploziilor atomice de pe Terra. Pornind de la aceasta descoperire, fizicianul susţine că: “cu mult timp înainte ca omul să existe, probabil câteva milioane de ani în urmă, Marte a fost o planetă înfloritoare, locuită de o civilizaţie extrem de avansată din toate punctele de vedere. Din motive necunoscute încă, rasa umanoidă de pe Marte a fost distrusă în totalitate de un atac nuclear.”

Cel mai probabil, acest atac nuclear a fost provocat din exterior, ceea ce înseamnă că o specie extraterestră ostilă a atacat Marte fără drept de apel. Cele mai multe dintre craterele de pe Marte s-au născut în urma acestui război şi odată ce vor fi explorate, adevărul va ieşi la iveală. Brandenberg crede că aceeaşi soartă o va avea şi omenirea în cel mai scurt timp.

De asemenea, astronomul Edward Harrison a dezvoltat teoria fizicianului şi susţine că acesta este principalul motiv pentru care omenirea nu a descoperit viaţa extraterestră până în prezent. Mai mult de atât, aceste forţe malefice ne spionează de mai mulţi ani şi când vor decide că a venit timpul, cor lansa un atac de proporţii asupra planetei.

Read More

Exista sau nu viata pe Marte?

Roverul Curiosity al NASA a făcut o nouă descoperire inedită pe suprafaţa planetei Marte. Aceasta ar putea creşte şansele de descoperire a unor forme de viaţă pe Planeta Roşie.
Cercetătorii bănuiau de mult că ar exista apă în formă de gheaţă pe Marte, dar acum au descoperit graţie datelor trasmise de Curiosity că în apropiere de suprafaţa planetei ar putea exista apă în formă lichidă.
Oamenii de ştiinţă au ajuns la această concluzie după ce Curiosity a descoperit în solul Planetei Roşii o substanţă numită perclorat, care scade punctul de îngheţ făcând ca apa lichidă să nu se transforme în gheaţă, prezentă în mod normal în apa cu un nivel de salinitate extrem de ridicat.
"Am descoperit substanţa perclorat de calciu în sol şi, în condiţiile potrivite, aceasta absoarbe vaporii de apă din atmosferă. Măsurătorile noastre de la staţia de monitorizare a vremii a roverului Curiosity arată că aceste condiţii există noaptea şi chiar după răsăritul soarelui în timpul iernii. Bazându-ne pe măsurători ale umidităţii şi ale temperaturii la o înălţime de 1,6 metri şi la suprafaţa planetei, putem estima cantitatea de apă care este absorbită", explică Morten Bo Madsen, profesor asociat şi şef al Grupului Marte de la Institutului Neils Bohr din cadrul Universităţii din Copenhaga.
Madsen explică, totodată, că o parte din vaporii de apă din atmosferă condensează pe suprafaţa planetei şi ajung gheaţă, dar percloratul de calciu este foarte absorbant şi formează o soluţie de sare astfel încât punctul de îngeţ este scăzut şi gheaţa se poate transforma în lichid.
"Solul este poros, deci ceea ce observăm este că apa se scurge în sol. Cu timpul alte săruri se pot dizolva şi ele în sol şi fiind vorba de un lichid se pot mişca sau precipita altundeva sub suprafaţa planetei", a mai adăugat el.
Camerele de pe Curiosity au surprins nu de mult imagini cu zone unde puteau fi observate pe sol elemente care indicau că în trecut existase apă care curgea, până la un metru adâncime, la suprafaţa planetei.

Read More

A stat 15 zile in coma, raiul exista

Ducea o viață obișnuită, însă un accident cumplit de mașină petrecut în urmă cu aproape patru ani i-a schimbat viața total. A suferit un traumatism cranio-cerebral, un traumatism toracic şi fractura de tibie, dar într-un final și-a revenit și a făcut niște mărturisiri cutremurătoare.
Marius Miulescu a fost implicat într-un accident înfiorător de mașină în octombrie 2011. Atunci a stat timp de 15 zile în comă, însă când și-a revenit, a descoperit că s-a schimbat radical. Mai mult decât atât, acesta este convins că în acea perioadă a fost aproape de Dumnezeu.
Mai exact, în acea perioadă, Marius ar fi văzut și Iadul și Raiul, ar fi vorbit cu Dumnezeu și ar fi fost marcat cu un semn divin: o cicatrice în formă de cruce, care i-a bulversat pâna și pe medici.
“Acolo, în comă asta, eu vedeam tot, dar nu pe lumea asta. La fundul pământului e iadul, dar lumea nu ştie. Mai jos de iad e ghenă că să îţi dau un exemplu lumesc. Iau o factură de telefon şi o arunc la coş, la gunoi şi îţi aduci aminte după: aoleu, am aruncat factură la gunoi. Te duci la gunoi, o găseşti şi zici ce bine că am găsit-o! Dar dacă aruncai la ghenă, nu mai găseai nimic. Adică o să fie o grămadă de lume care o să îşi dorească iadul, pentru că în iad te mai scoate, te mai poate scoate femeia. Da, femeia, că e singură de pe pământul asta, de la noi, care te poate scoate. Cu rugăminţi, cu lacrimi. Mama, sora, nevasta…nu alte femei. Satana, Diavolul e pe pământ la noi, e sub noi, că omul e pus deasupra. E în pământul nostru. De aia sunt cutremure. Îl lasă să ne atenţioneze că să se sperie lumea, să vină la credinţă. Ploaia e sângele sufletului. Sufletele de la judecată pleacă, sunt golite. Trebuie să se întoarcă în Iad, pentru că norii sunt că un mijloc de transport”, a spus Marius într-o emisiune TV.
În urma acestei experiențe, Marius s-a ales cu o cicatrice sub formă de cruce, care i-a uimit chiar și pe medici.

Read More

Apa miracolul vindecarii, energia hado

Apa ocupă 3/5 din suprafața planetei. Natura sa fizico-chimică este unică. Apa cunoaște trei stări, lichidă, gazoasă și solidă. Un fenomen extrem de important, dar mai puțin cunoscut este faptul că apa are memorie. Toate amprentele influențelor exterioare sunt înmagazinate în apă chiar dacă influențele dispar.

Cercetătorii au demonstrat că structura apei este precum un alfabet, pe care putem construi un program, care poare reconstitui toate influențele care s-au exercitat asupra apei. Profesorul american, Rustum Roy, susține că informația înmagazinată în apă se transmite la persoana care bea acea apă. Apa are influențe electromagnetice, electrostatice și umane, spun cercetătorii. Dacă avem o gândire pozitivă asupra apei, aceasta va înmagazina informația, pe care o va transmite mai departe.

Apa naturală este vitalizantă, curativă, energizantă. Este frontiera dintre lumea fizică și cea metafizică, ea poate genera fenomene imateriale. Teoria conform cărei apa are memorie a fost lansată, în anul 1988, de către cercetătorii francezi. În prima fază, lumea științifică a considerat că este o glumă pe care francezii o fac lumii științifice. După o perioadă de timp, cercetătorii au căzut de acord, că teoria este cât se poate de veridică.

În structura apei există o moleculă care poate înmagazina amprentele tuturor informațiilor externe, cu care apa intră în contact. În anul 2008, profesorul Emoto Masatu revoluționează această teorie. El susține că, în urma testelor pe care le-a făcut, cristalele se formează în mod diferit, dacă în ambient este muzică.
Cristalele au avut forme de excepție în mediile în care s-au pronunțat cuvinte frumoase, s-au spus rugăciuni, sau au fost energii pozitive. Corpul uman este format în majoritate din apă, aici, spun specialiștii, este cheia acestei teorii. Între om și apă este o legătură vitală.

Masatu susține că apa are nu numai memorie ci și un limbaj, ea face parte din noi, din gândirea noastră, din sufletul și emoțiile noastre. Toți oamenii suntem un mare ocean de gândire, sentimente, stări. Apa este profund conectată la conștiința individuală și colectivă, în contextul în care 70% din corpul uman este apă. Cristalele din apă naturală, formate într-un mediu calm, cu o gândire pozitivă, au altă formă față de cele formate într-un mediu agresiv, au splendoare și strălucire. Cristalele din apă artificială sau din apă poluată au o cu totul altă formă, comună și neinteresantă.

Cercetătorul susține că apa răspunde pozitiv mesajelor morale și invers. În susţinerea acestei teorii, Masatu a exemplificat cum două corpuri, sau două substanțe, intră în conexiune și își transmit informații și energie una de la alta. Corpul uman, pe de o parte și apa, de cealaltă parte, își transmit energii prin intermediul vibrațiilor. Apa este cel mai bun conductor al vibrațiilor.

Apa mărilor și a oceanelor poartă amprenta originii universului și a formării omului. Fiecare meteorit care s-a prăbușit în ocean a adus cu el informații care s-au înmagazinat în apă. Substanțele s-au dezintegrat, dar informația a rămas. Profesorul Masatu a introdus conceptul de hado, care în japoneză înseamnă mișcarea undelor. Hado este un model vibrațional, intrinsec, la nivelul atomic al materiei. În experimentele sale, el a demonstrat influența energiei hado, asupra apei.

Read More

Sfaturi pentru o evolutie spirituala

Reconectarea cu sinele superior si traiul intelept, concordanta simtirii, cu gandul si cu fapta sunt de o importanta vitala in evolutia noastra spirituala … pe acest Pamant, in aceastaViata.

Mare atentie, insa, suntem pasibili sa cadem in capcana unor asa zise “sedative spirituale” ce au fost lansate de curand odata cu noile curente spirituale, curente care, se poate nota cu ochiul liber al mintii si al sufletului, ca au menirea de a separa mai degraba decat a uni. De a sedentariza creand o reactie de toleranta apatica fata de sistemul actual si nedreptatile sale prin conceptul acceptarii aplicat pe absolut orice. Deasemenea, tot aceste curente incurajeaza neimplicarea si neparticiparea in orice fel de activitate materiala.

Din ce mai stiu si eu, pe cat de spirituali erau bunicii si strabunicii nostri, ei se ajutau unii pe altii sa-si cladeasca locuinte, sa-si lucreze pamantul si sa-si creasca animalele, se implicau activ in toate demersurile sociale si practici pentru imbunatatirea vietii sociale, prezervarea naturii, ori de cate ori era nevoie.

Cred ca este foarte important sa fim constienti ca am venit in aceasta viata pe aceasta lume insotiti de un intrument foarte pretios - Liberul Arbitru instrument ce sta la baza mentineriiEchilibrului din viata noastra materiala si spirituala.

Ce anume este acest echilibru? Banuiesc ca orice New Age Guru ar spune ca acest concept de echilibru este extrem de discutabil… Ca el poate si sa existe sau sa nu existe.

Eu una cred ca echilibrul inseamna a fi si a face totodata. Si nu in ultimul rand, a te bucura de amandoua deopotriva. A te arunca in curgerea vietii si a te lasa purtat bland de paraul ei, a avea incredere in intelepciunea vesnica ce curgeprin tine … cu niste inspiratie din Tao.

Totodata, se tinde catre interpretarea afundarii in fiintare ca pe o abandonare a actiunii. Este important sa observam, in timp ce, intelepciunea curge frumos si te indeamna sa faci cate ceva … insa este la fel de important sa asculti acea voce subtila, acel prim impuls de a actiona, deoarece aceea este vocea Liberului Arbitru, vocea Intuitiei.

A uita sa te abandonezi este la fel cu a uita sa faci in timp ce a proiecta intentia in Univers si a astepta sa se intample ceva fara sa faci nimic e ca si cum ai astepta sa “pice din cer”.

A dori sa se intample ceva fara a face nimic in acel sens este o atitudine rezultata din frica de a face ceva sau lipsa de incredere in fortele proprii. Evident, poate fi si fuga de responsabilitati mascata de anumite asa zise concepte spirituale. Asa ca e bine sa renunti la a astepta sa devii inteleptul perfect, omul perfect, entitatea perfecta si sa incepi sa manifesti perfectiunea fara sa o numesti, fara sa te temi … sa iesi in gradina vietii, sa sadesti semintele si sa culegi roadele.

De curand stateam de vorba cu un bun prieten care mi-a spus printr-o metafora ca asteapta mai degraba “sa se coaca pomul pentru a aduna roadele care cad din el”(asta insemnand ca asteapta sa FIE cu Adevarat ca dupa asta sa si FACA cu Adevarat) adaugand ca A FIacolo unde este copacul si a strange acele roade implica, deja, o actiune.

Privind aceasta reprezentare metaforica am vazut un complex mai mare de trairi si fapte. Am vazut cum incepi prin a planta acel copac, dupa ce l-ai plantat poti sa FI pe langa el, sa-l mai uzi, iar sa mai FI pe langa el, sa-l cureti, iar sa mai FI pe langa el, sa-l aperi de paraziti, de omizi, iar sa fii pe langa el, sa inveti din toata evolutia lui, din cum apar omizile, cum se transforma in fluturi, cum unele fructe au viermi iar altele nu, cum se indreapta crengile copacului catre soare, iar sa FI, sa-l mai uzi, iar in cele din urma sa-l si scuturi putin pentru a face fructele sa cada si sa le culegi.

Unii oameni tind sa petreaca foarte mult timp asteptand sa fie perfecti sau completi in interior, pana a intreprinde actiuni corecte in sfera materiala din … varii motive si, cumva, asta ma trimite cu gandul la femeile care spun ca nu sunt pregatite sa aiba copii atunci cand raman insarcinate din greseala, iar apoi, dupa ce nasc, spun ca sunt cele mai fericite fiinte din Univers si ca nu-si dau seama de ce au astept atat.

Echilibrul este A FACE FIIND cu adevarat tu insati, folosind corect Liberul Arbitru atat in folosul tau cat si in folosul tuturor celorlalte fiinte animate si neanimate din Univers ~ A TRAI.

Echilibrul interior exclude implicit orice actiune impusa intrucat el este “cantarit” de Liberul Arbitru, o actiune impusa creeaza dezechilibru. Atunci cand simti ceva cu adevarat vei actiona din simtire, cu bucurie si corectitudine. Important este sa identificam corect initiativele dictate de programarile mentale si sa facem ce simtitm. Asa contribuim la intreg fara a crea dezechilibre in noi sau in jurul nostru.

Impermanenta lucrurilor ar trebui sa ne invete ca si noi, fiintele de pe acest pamant trebuie sa tinem pasul cu ea … adica SA FIM intr-o continua MISCARE, intr-o continua SCHIMBARE.

Read More

Efectele nestiute ale Teoriei Relativitatii

Teoria Relativității este una dintre cele mai faimoase teorii științifice ale secolului trecut, însă cât de bine poate ea explica fenomene care țin de viața de zi cu zi?

Formulată de Einstein în 1905, Teoria Relativității susține că legile fizicii sunt aceleași oriunde, explică comportamentul obiectelor în spațiu și timp și poate fi folosită pentru a prezice practic orice, de la existența găurilor negre la devierea fluxului de lumină în câmp gravitațional și până la modul în care se comportă pe orbită, spre exemplu, planeta Mercur.

Această teorie poate părea înșelător de simplă la prima vedere, scrie Live Science. În primul rând, nu există un sistem de referință “absolut”. De fiecare dată când măsurăm, spre exemplu, viteza unui obiect sau efectul timpului asupra sa, o facem în relație cu un alt obiect, în cadrul unui sistem de referință. În al doilea rând, viteza luminii este aceeași, indiferent de cine o măsoară sau de cât de repede se deplasează persoana care măsoară această viteză. Iar în al treilea rând, nimic nu se poate deplasa mai rapid decât lumina.

Implicațiile Teoriei Relativității în viața de zi cu zi sunt profunde. Dacă viteza luminii este mereu constantă, înseamnă că un astronaut care se îndepărtează cu viteză mare de Pământ va măsura scurgerea timpului mai încet decât un observator de pe Pământ care-l urmărește cu privirea — timpul practic încetinește pentru astronaut, un fenomen cunoscut drept dilatare temporală.

Orice obiect aflat într-un câmp gravitațional puternic se mișcă accelerat și în consecință va suporta la rândul său dilatarea temporală. În același timp, nava spațială în care se află astronautul despre care vorbeam va suferi un efect de contracție a lungimii (contracția Lorentz), ceea ce înseamnă că dacă i-am face o fotografie în zbor ar apărea “turtită” în direcția de deplasare. Pentru astronautul aflat la bord însă, totul ar părea normal. În plus, masa navetei ar părea să crească din punctul de vedere al celor de pe Pământ.

Însă nu este nevoie de o navă stelară care să se deplaseze la viteze apropiate de cea a luminii pentru a observa efectele relativității. Există o serie de exemple ale relativității pe care le putem experimenta în viața de zi cu zi și chiar tehnologii pe care le folosim în prezent și care demonstrează valabilitatea teoriei lui Einstein. Iată câteva modalități de a observa relativitatea în acțiune:

1. Sistemul global de poziționare (GPS)
Pentru ca sistemul GPS cu care este dotat, spre exemplu, un automobil, să funcționeze cu o precizie atât de mare, sateliții GPS trebuie programați să țină cont de efectele relativității. Chiar dacă sateliții se deplasează pe orbită cu o viteză mult mai mică decât cea a luminii, totuși viteza lor este suficient de mare pentru a produce efecte notabile. În timp ce se deplasează pe orbită, sateliții transmit și semnale spre stații de la sol, la fel ca aparatul GPS cu care este dotat automobilul. Pentru ca poziția să fie redată cu precizie, sateliții sunt dotați cu ceasuri care au o acuratețe la nivelul nanosecundelor. Cum fiecare astfel de satelit se află pe orbită la 20.300 de kilometri de Pământ și se deplasează cu viteza de aproximativ 10.000 km/h, apare o dilatare relativistă a timpului de aproximativ 4 microsecunde în fiecare zi. Dacă adăugăm și efectul gravitației ajungem la aproximativ 7 microsecunde, adică 7.000 de nanosecunde.

Poate părea puțin, dar aceste diferențe relativiste se pot acumula și se poate ajunge la situația în care aparatul GPS îți spune, după doar o zi de acumulare a acestor diferențe, că până la benzinărie mai sunt 0,8 kilometri când de fapt mai sunt 8 kilometri.

2. Electromagneții
Magnetismul este un efect al relativității, iar dacă ne gândim la electricitate, tot relativitatea este responsabilă și de funcționarea generatoarelor electrice. Dacă luăm o spirală sau buclă de sârmă dintr-un material conductor și o mișcăm printr-un câmp magnetic, generăm un curent electric. Particulele încărcate electric ale sârmei sunt afectate de câmpul magnetic variabil care determină deplasarea unora dintre aceste particule, generând un curent electric.

Ce-ar fi să ne imaginăm însă că sârma stă pe loc și magnetul este cel care se mișcă. În acest caz particulele cu sarcină electrică din sârmă (electronii și protonii) nu se mai mișcă, deci nu ar trebui să fie afectate de câmpul magnetic. Și totuși sunt afectate și se formează un flux electric. Acest lucru demonstrează că nu există niciun sistem de referință privilegiat în funcție de care putem face observații, totul fiind relativ.

Thomas Moore, profesor de fizică la Pomona College din Claremont, California, apelează la principiul relativității pentru a demonstra veridicitatea Legii lui Faraday (legea inducției electromagnetice), care susține că un flux magnetic variabil produce un curent electric. “Cum acesta este principiul de funcționare al transformatoarelor și al generatoarelor de curent, oricine folosește electricitate experimentează efectele relativității”, susține Moore.

Electromagneții funcționează și ei tot prin efectele relativității. Atunci când un curent continuu (DC) trece printr-un conductor, electronii sunt în derivă prin respectivul material. În mod obișnuit bucata de sârmă conductoare ar părea neutră din punct de vedere electric, fără să aibă o sarcină pozitivă sau negativă. Aceasta este o consecință a faptului că are un număr aproximativ egal de protoni (sarcină pozitivă) și electroni (sarcină negativă). Însă dacă punem lângă el un alt conductor prin care trece un curent continuu, cei doi conductori se vor atrage sau se vor respinge, în funcție de direcția în care se deplasează curentul electric.

Presupunând că ambele curente electrice se deplasează în aceeași direcție, electronii din primul conductor ar percepe electronii din al doilea conductor ca stând pe loc (cu condiția ca ambele fluxuri electrice să aibă aproximativ aceeași putere). Între timp, din perspectiva electronilor, protonii din ambii conductori ar părea a fi în mișcare. Din cauza contracției relativiste a lungimii, distanțele dintre ei ar părea mai mici, deci ar fi mai multă sarcină pozitivă pe unitatea de lungime a conductorului raportat la sarcina negativă. Cum sarcinile de același tip se resping, și cei doi conductori s-ar respinge.

Dacă fluxurile electrice au direcții opuse, rezultatul este un efect de atragere pentru că, din punctul de vedere al primului conductor, electronii din celălalt conductor sunt mai “înghesuiți” unii în alții, generând o sarcină negativă netă. Între timp, protonii din primul conductor generează o sarcină pozitivă netă, iar sarcinile opuse se atrag.

3. Culoarea aurului
Majoritatea metalelor sunt strălucitoare pentru că electronii atomilor care compun respectivele metale sar de la diferite niveluri de energie. Fotonii care lovesc suprafața acestor metale sunt absorbiți și re-emiși pe o lungime de undă mai mare. Marea majoritate a luminii vizibile însă este reflectată.

Aurul este un atom greu, iar electronii de pe orbitele interioare se mișcă suficient de repede pentru a produce un efect relativist semnificativ de creștere a masei, precum și de contracție a lungimii. Prin urmare, electronii gravitează în jurul nucleului pe orbite mai scurte, cu un impuls mai puternic. Electronii de pe orbitele interioare transportă energie apropiată de cea a electronilor de pe orbitele exterioare, iar lungimile de undă care sunt absorbite și reflectate sunt mai mari.

Lungimi de undă mai mari ale luminii presupun absorbția unei părți din lumina vizibilă care altfel ar fi fost reflectată, iar această lumină se află în partea albastră a spectrului. Lumina albă este compusă din culorile curcubeului (ROGVAIV), însă în cazul aurului, atunci când lumina este absorbită și apoi re-emisă, lungimile de undă sunt de obicei mai mari. Astfel, amestecul de unde luminoase pe care le percepem când privim aurul are mai puțin din partea albastră și violet a spectrului. Din această cauză aurul are culoarea galbenă — lumina galbenă, portocalie și roșie are lungimi de undă mai mari decât cea albastră.

4. Aurul nu se corodează ușor
Efectul relativist asupra electronilor din atomii de aur este și una dintre cauzele pentru care acest metal nu se corodează ușor. Atomul de aur are un singur electron pe ultima orbită de la exterior și tot nu este atât de reactiv precum atomul de calciu sau de litiu, spre exemplu. În schimb, electronii atomului de aur, fiind mai “grei” decât ar trebui, rămân mai aproape de nucleul atomic. Acest lucru înseamnă că electronul aflat pe orbita cea mai îndepărtată, tot nu se află suficient de departe față de nucleu pentru a putea reacționa cu altceva.

5. Mercurul este lichid
La fel ca aurul, și mercurul este un element greu, cu electronii aflați pe orbite foarte apropiate de nucleu din cauza vitezei lor și, în consecință a creșterii de masă. În cazul mercurului însă legăturile dintre atomii constituenți sunt mai slabe, condiții în care mercurul se topește la temperaturi mai scăzute și este de obicei în stare de agregare lichidă.

6. Televizoarele și monitoarele vechi, cu tub catodic
Până acum câțiva ani, majoritatea televizoarelor și a monitoarelor aveau ecrane cu tuburi catodice. Un tub catodic funcționează prin bombardarea cu electroni a unei suprafețe din fosfor, cu ajutorul unui magnet puternic. Fiecare astfel de electron activează un pixel de lumină când se lovește de partea din spate a ecranului. Electronii care formează imaginea pe aceste televizoare se mișcă cu până la aproximativ 30% din viteza luminii. Efectele relativiste rezultate sunt importante, iar producătorii de televizoare trebuiau să țină cont de ele atunci când alegeau forma magneților.

7. Lumina
Newton a introdus conceptele de spațiu și timp absolut, independente unul de celălalt și de observator, ca un fundal inert și imuabil pe care se desfășoară evenimentele universului. Dacă Newton ar fi avut dreptate ar fi trebuit ca oamenii de știință să vină cu o explicație diferită a luminii, pentru că altfel, conform teoriei lui Newton, lumina nu ar fi trebuit să existe.

“Nu doar că nu ar fi existat magnetismul, dar nu ar fi existat nici lumina pentru că relativitatea are nevoie ca variațiile din câmpul electromagnetic să se producă cu o viteză finită și nu instantaneu”, a comentat Prof. Thomas Moore. “Dacă relativitatea nu ar fi avut nevoie de această condiție (…) schimbările din câmpurile electrice ar fi comunicate instantaneu (…) și nu prin unde electromagnetice, și atât magnetismul cât și lumina nu ar fi necesare”.

8. Centrale nucleare și supernove
Relativitatea este unul dintre motivele pentru care masa și energia pot fi convertite una în cealaltă, ceea ce constituie principiul de funcționare al centralelor nucleare. În plus, dacă această transformare nu s-ar fi putut face, Soarele și nicio stea nu ar fi strălucit. Un alt efect important se regăsește în exploziile de supernove, care marchează moartea unor stele mult mai masive decât Soarele.

“Supernovele există pentru că efectele relativiste depășesc efectele cuantice în nucleele stelelor suficient de masive, rezultând prăbușirea nucleului stelar în sine, sub imperiul propriei greutăți, rezultând o stea foarte mică dar extrem de compactă și cu o masă foarte mare — o stea neutronică”, conform lui Moore.

În cadrul supernovelor sunt sintetizate elementele chimice cu masa atomică mai mare decât fierul — toate aceste elemente grele provin din astfel de explozii stelare. “Suntem făcuți din elemente chimice create și împrăștiate apoi în Univers de către supernove. Dacă relativitatea nu ar fi existat, chiar și cele mai masive stele și-ar încheia viața ca pitice albe, nu ar exploda niciodată, iar noi, oamenii, nu am fi existat într-un astfel de Univers”, a mai adăugat omul de știință de la Pomona College.

Read More

Izvoare hidrotermale pe planeta Enceladus

Izvoare cu apă caldă, active, au fost descoperite de oamenii de ştiinţă pe Enceladus, unul dintre sateliţii planetei Saturn.
Cercetătorii bănuiau deja de mai mulţi ani că sub stratul gros de gheaţă care acoperă Enceladus se află apă în stare lichidă. În prezent, ştiinţa a făcut un pas înainte, iar oamenii de ştiinţă au anunţat că sub acel strat gros de gheaţă s-ar putea afla primele forme de viaţă extraterestre ce ar putea fi descoperite de oameni, iar acestea nu sunt fosilizate, ci vii.
Analizele datelor transmise de sonda spaţială Cassini, aflată în acea zonă a Sistemului Solar, au stat la baza a două studii recente care i-au făcut pe oamenii de ştiinţă să spere că vor descoperi în viitor forme de viaţă care trăiesc pe alte corpuri tereşti, nu doar pe Terra. Primul studiu, publicat joi în revista Nature, a analizat o serie de fragmente minuscule minerale, expulzate de gheizerele de pe Enceladus.
Acele bobiţe de siliciu, spun oamenii de ştiinţă, nu pot să provină decât din puţuri hidrotermale situate pe fundul unui ocean de apă lichidă, care ejectează apă caldă încărcată cu minerale, la o temperatură de cel puţin 90°C.
Astfel de izvoare cu apă caldă există pe fundul oceanelor de pe Terra şi ele reprezintă zone în care au loc o serie de schimburi intense între apă şi rocă, dezvoltând un mediu în care bacteriile, printre alte vieţuitoare, pot să prospere. De altfel, bobiţele de siliciu de pe Enceladus sunt "tinere", dovadă a faptului că activitatea geotermală a satelitului lui Saturn se desfăşoară în prezent şi, fără îndoială, de câteva milioane de ani deja.
Al doilea studiu a analizat norii de vapori şi de gheaţă de la polul sudic al satelitului Enceladus, care conţin şi metan. Studiul afirmă că activitatea geotermală reprezintă una dintre cele două explicaţii posibile care justifică prezenţa metanului în acei nori.
Până în prezent, activitatea geotermală nu a fost identificată pe niciun alt corp ceresc în afară de Terra, iar prezenţa apei calde care interacţionează cu un fund oceanic stâncos reprezintă un indiciu serios care atestă prezenţa unor organisme vii. Cercetătorii se află însă, deocamdată, doar într-o etapă a supoziţiilor. După ce sonda Cassini îşi va încheia misiunea, în 2017, mai multe proiecte ce vizează lansarea unor noi vehicule spaţiale către Saturn şi sateliţii săi vor fi demarate în Europa, Statele Unite şi Japonia.

Read More

Cand a Inceput era omului?

Antropocenul, o nouă perioadă geologică ce marchează "Era Omului", a început în 1610, odată cu sosirea europenilor pe continentul american, eveniment care a avut un impact fără precedent asupra planetei, marcând debutul acestei noi epoci, potrivit unui studiu publicat în revista Nature.
Un grup internaţional de oameni de ştiinţă, intitulat Anthropocene Working Group, evaluează în prezent informaţiile referitoare la stabilirea debutului noii ere geologice şi va anunţa data convenită pentru noua perioadă geologică anul viitor, informează bbc.com.
Studiul, publicat în Nature, nu este singurul care încearcă stabilirea debutului "Erei Omului", alţi savanţi propunând ca revoluţia industrială sau primele teste nucleare să fie folosite ca repere ale debutului noii ere, în timp ce unii oameni de ştiinţă consideră că data exactă a debutului unei noi perioade geologice poate fi stabilită abia după mii sau milioane de ani de retrospectivă.
Geologii împart istoria Terrei în fragmente care reflectă perioade de schimbări semnificative ale planetei, ca rezultat al deplasării continentelor, al impactului cu un asteroid, al unei schimbări climatice majore.
În prezent, planeta se află, din punct de vedere formal, încă în Holocen, o epocă geologică ce a debutat în urmă cu 11.500 de ani, la sfârşitul ultimei Ere Glaciare.
Savanţii cred însă că umanitatea a modificat dramatic Pământul din nou.
Pentru a stabili exact începutul acestei noi perioade, geologii caută un semnal clar, pe care îl descriu ca "un vârf de aur" ("golden spike", în original, în limba engleză, n.r), care ar trebui să fi fost păstrat în sedimente, roci, în straturile de gheaţă.
"Căutăm aceste «vârfuri de aur», un interval temporal real în care putem arăta, cu dovezi, că întreg Pământul s-a schimbat. Dacă vă uitaţi la tot intervalul temporal geologic, am definit aproape fiecare graniţă dintre două ere în acest mod", a declarat profesorul Mark Maslin, de la University College din Londra (UCL), coautor al studiului publicat în revista Nature.
Cercetarea sugerează că un astfel de "vârf de aur" plasează debutul Antropocenului în 1610.
Savanţii spun că sosirea europenilor pe continentul american cu 100 de ani înainte de această dată a reprezentat debutul unei majore transformări globale.
"Creşterea rapidă a comerţului la nivel global, imediat după acea perioadă, a dus la o deplasare a speciilor pe suprafaţa planetei. Porumbul din America Centrală a început să fie cultivat în sudul Europei, în Africa şi China. Cartofii din America de Sud au fost cultivaţi în Marea Britanie şi apoi în toată Europa şi până în China. Alte specii au făcut drumul invers: grâul a ajuns în America de Nord, iar zahărul a devenit cunoscut în America de Sud - un adevărat amestec al speciilor din întreaga lume", a declarat Dr. Simon Lewis, de la UCL, coautor al studiului.
"Am fost martori ai deplasării acestor specii de pe un continent pe altul, lucru care a avut un impact fără precedent din punct de vedere geologic, punând Terra pe o nouă traiectorie evoluţionară", a mai spus Lewis.
Polenul foarte vechi descoperit în sedimente funcţionează ca o înregistrare exactă a acestei schimbări, dar echipa de cercetători spune că un alt indiciu important referitor la startul noi ere geologice trimite la bolile mortale introduse pe continentul american de europeni.
"Circa 50 de milioane de oameni (de pe continentul american) au murit, iar cei mai mulţi dintre ei erau fermieri", a declarat Simon Lewis în emisiunea "Science in Action" difuzată de postul de radio BBC World Service.
"Iar terenul pe care îl cultivau aceşti fermieri a devenit din nou sălbatic, transformându-se în junglă, pădure sau savană. Aproximativ jumătate din substanţa uscată a unui copac este reprezentată de carbon, astfel că toată acea vegetaţie în plină creştere a absorbit suficient de mult carbon din atmosferă pentru ca acest lucru să fie vizibil ca o scădere a concentraţiei atmosferice globale de dioxid de carbon înregistrate în straturile de gheaţă foarte veche. Această informaţie oferă un indiciu exact referitor la anul 1610 ca fiind debutul Antropocenului, când s-a înregistrat cel mai mic nivel al concentraţiei de dioxid de carbon care poate fi măsurată în straturile de gheaţă", a explicat cercetătorul britanic.
Cercetătorii spun că un alt an care poate fi considerat debutul noi ere ar putea fi 1964, când testele nucleare care au început în anii 1940 şi au continuat în anii 1950 şi la începutul anilor 1960 s-au oprit şi a fost impusă o interdicţie în acest sens.
"Vârful de aur" este furnizat în acest caz de o creştere a nivelului de carbon radioactiv din atmosferă în perioada în care se efectuau testele nucleare, urmată de o scădere bruscă în momentul în care acestea au încetat.
Dar profesorul Mark Maslin a spus că, deşi markerul era unul foarte puternic, radioactivitatea nu a fost asociată cu alte schimbări dramatice care să fi avut loc în acea perioadă.
"La mijlocul anilor 1960, are loc o uriaşă schimbare cam în toate domeniile, la nivel global, pe care o numim «marea accelerare», cu o creştere demografică globală de 2% anual, schimbări fără precedent în agricultură şi producerea de alimente, dar markerul nu are nicio legătură cu aceste schimbări", a explicat profesorul Maslin.
Comentând cercetarea publicată în revista Nature, profesorul Jan Zalasiewicz, de la Universitatea din Leicester şi care este preşedintele Anthropocene Working Group, a spus că studiul este foarte interesant şi conţine "idei uimitoare".
"Desigur, grupul de lucru le va lua în discuţie. Aceste idei se adaugă dezbaterii generale privind Antropocenul şi numărului tot mai mare de sugestii referitoare la data la care această eră ar fi debutat. Ideea privind debutul erei în anul 1610 reflectă în mod clar un eveniment important din punct de vedere istoric, deşi ar fi nevoie de mai multe dovezi, cred eu, referitoare la faptul că aceste criterii sugerate de studiu ar fi mai potrivite decât semnalele multiple asociate cu «marea accelerare» de la mijlocul secolului al XX-lea", a declarat Jan Zalasiewicz pentru BBC News.

Read More