Literatura medicală abundă de articole despre efectele negative pe care nicotina din tutun le are asupra organismului. Această substanţă, catalogată ca fiind extrem de toxică, acţionează ca un excitant al sistemului nervos, inducându-i consumatorului o senzaţie de euforie. Ce se întâmplă în corp atunci când fumăm o ţigară Fumătorul înrăit are obiceiul să inhaleze adânc o cantitate mare de fum şi implicit o doză însemnată de nicotină. Fumul inspirat trece prin căile aeriene principale pe suprafaţa cărora se găsesc celulele cu cili vibratili, prin bronhiole, care prin ramificări succesive şi din ce în ce mai fine ajunge în alveolele pulmonare. Împreuna cu monoxidul de carbon şi celelalte substanţe din fum, nicotina trece prin membrana subţire, monocelulară, a alveolelor pulmonare, direct în circuitul sanguin. Este transportată de sânge la inimă şi, de aici, pompată spre creier. De la inhalare şi până în momentul când centrii nervoşi ai creierului sunt stimulaţi trec numai şapte secunde! Medicii spun că imediat după ce termină ţigara, fumătorul este cuprins de o stare de linişte, falsă însă, pentru că de fapt această impresie de intensă euforie acoperă alte reacţii produse organismului, precum ritmul cardiac crescut, respiraţia accelerată şi simptomele acestora:
greaţa, vărsăturile, ameţelile sau transpiraţia. Potrivit specialiştilor, această mică beţie este o păcăleală a creierului, care acţionează atâta timp cât nicotina circulă odată cu sângele prin ţesutul cerebral. Toate reacţiile produse de fumat se nasc în centrii nervoşi din zona posterioară a creierului ”Nicotina acţionează asupra sistemului nervos pe trei direcţii. În primul rând, prin activarea receptorilor colinergici, ceea ce înseamnă o descărcare mare de acetilcolină, care îmbunătăţeşte timpul de reacţie, abilitatea de a fi atent şi capacitatea de a te organiza rapid. Mai determină descărcarea de dopamină care provoacă un comportament esenţial pentru menţinerea vieţii, cum ar fi senzaţia de foame, dorinţa de a mânca. Acţionează în acelaşi timp prin stimularea pe care nicotina o exercită prin aceşti receptori colinergici pe partea posterioară a creierului, determinând apariţia unor sentimente plăcute de fericire, de mulţumire, ceea ce face ca persoana să folosească în continuare ţigara. Tot nicotina determină descărcarea de glutamat la nivelul neurotransmiţătorilor din creier, care stimulează capacitatea de a învăţa, de a memora, şi îmbunătăţeşte conexiunile dintre neuroni iar acest gultamat poate să determine o buclă de memorie care dă aceeaşi senzaţie de plăcere, de satisfacţie”, a precizat medicul buzoian Angela Mazdrag. ”Creşte de asemenea la nivelul creierului secreţia de endorfine, acestea fiind mici proteine care sunt numite şi calmantul natural al organismului. Endorfinele sunt secretate în organism şi sub acţiunea altor stimuli, precum satisfacţia unui câştig la un joc de noroc. Sportivul de performanţă, în momentul în care face performanţe secretă aceste endorfine şi are capacitatea să se mobilizeze şi să câştige cursa sau meciul respectiv”, mai spune medicul buzoian. Euforia durează însă foarte puţin. Pentru că nivelul concentraţiei de nicotină din sânge scade rapid, fumătorul simte nevoia să inhaleze în mod repetat pentru ca starea de bine să se menţină. Riscurile sunt însă foarte mari. ”El are senzaţia că mărindu-şi cantitatea de nicotină obţine reacţii mult mai uşor dar de fapt el nu face decât să intoxice organismul pentru că şi acest creier va funcţiona într-o anumită limită. De aici încolo se pune problema efectului pe care îl are ţigara asupra structurilor creierului, că de fapt apare o atrofie cerebrală, apare o hipoxie cerebrală, apar modificări la nivelul vaselor şi acolo se produc nişte modificări ireversibile pe care oricât de multă nicotină ar introduce-o nu mai conduce la senzaţia pe care el a avut-o iniţial”, avertizează medicul Angela Mazdrag.
Specialiştii sunt de părere că fumatul a cel mult două ţigări pe zi prezintă un grad minim de risc pentru organism. În doxe mari însă produce intoxicaţii grave. În cele mai multe cazuri, fumatul devine un ritual, întrucât celui ce experimentează consumul de ţigări îi apare dorinţa de a repeta acest gest, în primul rând cu scopul de a obţine mici recompense precum efectul euforic, care-l ajută să evadeze din situaţiile neplăcute ori din stările incomode. ”Dacă fumătorul nu are capacitatea să fumeze numai atât cât îi este necesar ca să îşi creeze această senzaţie de plăcere, ştiu eu, una sau două ţigări pe zi, nicotina, în afară de efectele asupra creierului, are efecte asupra întregului organism, fiind afectaţi pulmonii, căile respiratorii, dantura şi toate celelalte. Dacă se limitează la una sau două ţigări, poate să aibă un efect benefic. Prin efectul pe care nicotina îl are asupra sistemului nervos, în funcţie de capacitatea fiecărui organism de a se apăra, apare tendinţa de a adăuga încă o ţigară, apoi încă una, pentru a obţine toate aceste efecte care iniţial sunt benefice, intră într-un cerc vicios prin interesarea şi celorlalte sisteme din corp şi atunci se ajunge la dependenţa de fumat, ajungând unii să sudeze ţigările, aşa cum se zice în popor”, declară medicul buzoian.
Cu timpul, corpul se obişnuieşte cu nicotina şi începe să funcţioneze aproape normal După această etapă, organismul percepe ca pe o anomalie întreruperea consumului de nicotină, dând naştere fenomenului de sevraj. Frecvenţa cardiacă se răreşte, tensiunea arterială scade, apar dureri de cap, greaţa şi o evidentă scădere a puterii de concentraţie. ”Partea posterioară a creierului este cea care va semnala prima că organismul suferă de o lipsă de ceva care îi venea regulat. În al doilea rând este obiceiul, ticul pe care pacientul şi-l face permanent, de a duce ţigara la gură şi în al treilea rând este cantitatea de fum pe care el trebuie să o aibă în permanenţă în plămâni. Este un cerc mai larg care îl face pe fumător să continue acest consum”, precizează Angela Mazdrag. Intensitatea stărilor generate de sevraj nu este dependentă de durata şi cantitatea fumatului, spun medicii. Un fumător înrăit poate să nu prezinte niciodată asemenea simptome, în timp ce unul mai ponderat poate să sufere crunt în momentul renunţării la acest obicei.
