Se afișează postările cu eticheta durere. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta durere. Afișați toate postările

Semne care indica prezenta cancerului

Detectarea timpurie a simptomelor reprezintă cel mai bun mod de a trata și vindeca o boală nemiloasă precum cancerul. Însă, unele dintre aceste simptome pot fi comune, astfel că ele sunt ignorate de cele mai multe ori.
 
Dacă ai experimentat astfel de simptome în mod regulat sau dacă acestea se înrăutățesc, trebuie să consulți de urgență un medic!
Pierderea inexplicabilă în greutate
În cazul în care observi cum se topesc kilogramele, deși nu ai făcut modificări în alimentație, acesta este un semn precoce al cancerului de colon, care afectează apetitul și capacitatea organismului de a elimina ,,deșeurile''.
Febră
Infecțiile frecvente reprezintă simptome ale leucemiei, care arată că sângele începe să producă cantități anormale de globule albe, așa încât organismul nu mai poate lupta eficient împotriva infecțiilor. În plus, leucemia prezintă simptome similare răcelilor, cum ar fi febra persistentă.
Durere
Deși durerile pot avea multiple cauze, durerile de cap care persistă pot fi un semn timpuriu al cancerului cerebral, în timp ce durerile de spate pot semnala cancer ovarian sau rectal.
Tuse sâcâitoare
Mai multe tipuri de cancer, între care leucemia și cancerul pulmonar, au ca simptome tusea persistentă sau bronșita. În cazul în care tusea nu cedează și este însoțită și de durere în piept, consultă de urgență un medic specialist.
Oboseală cronică
Dacă te simți mereu obosit, însă această stare nu trece orice ai face și oricât te-ai odihni, cel mai bine este să consulți un medic. Stările de oboseală pot avea mai multe cauze, iar cel mai bine este să le identifici.
Dificultatea de a înghiți
Acesta este un simptom comun asociat cancerului cervical sau unul dintre semnele timpurii ale cancerului pulmonar.
Inflamarea ganglionilor limfatici
Modificarea ganglionilor limfatici indică schimări ale sistemului limfatic, inclusiv un posibil simptom al cancerului. Apariția ganglionilor în zona axilei poate indica adesea un cancer de sân, în timp ce nodulii din zona gâtului pot fi semne ale leucemiei.
Apariția vânătăilor
Acest simptom poate indica o activitate anormală a celulelor roșii din sânge, adică unul dintre simptomele leucemiei. Apariția vânătăilor în locuri ciudate (pe degete, pe palme) sau petele roșii pe față sau gât sunt semne care nu trebuie ignorate.
Sângerare rectală
Unul dintre simptomele timpurii ale cancerului de colon este prezența sângelui în scaun. Adresează-te de urgență medicului dacă observi această problemă.
Modificarea aspectului unghiilor
Acesta poate fi unul dintre simptomele timpurii ale cancerului de piele - liniile și punctele maro/negre pe suprafața unghiilor. De asemenea,unghiile pale sau albe indică faptul că ficatul nu funcționează corect.

Cum sa tratezi naturist unghia incarnata

Unghia incarnata este o conditie care afecteaza cel mai frecvent degetul mare. Aceasta conditie, de obicei, rezulta atunci cand presiunea de la pantofi si ingrijirea necorespunzatoare a unghiilor de la picioare duc la cresterea tesutului de la marginea degetului, si la durere.
In cazul unghiei incarnate, canelura unghiei incepe sa dispara, probabil din cauza presiunii de la pantofii nepotriviti. Presiunea cronica provoaca iritarea si umflarea pielii din jur. In cele din urma, o infectie poate aparea in zona, ceea ce duce la mai multa durere si umflare. Taierea necorespunzatoare a unghiilor poate provoca, de asemenea, probleme. Daca coltul unghiei nu este taiat corect, acesta poate „sapa” in piele. Acest lucru face ca presiunea de la pantof sa fie si mai dureroasa.

Daca este descoperita la timp aceasta afectiune, tratamentul nechirurgical poate fi suficient. Presiunea pe degetul de la picior ar trebui sa fie redusa la minimum. Daca zona este infectata, antibioticele pot fi necesare pentru a elimina infectia. Scopul tratamentului nechirurgical este de a permite unghiei sa creasca mai lunga decat degetul. 

Imbaiati piciorul intr-un litru de apa calda care contine doua lingurite de tinctura de galbenele. Galbenelele avand proprietati antiseptice, solutia contribuie si la curatarea si muierea unghiei. In loc de galbenele, puteti pune o lingura de hamamelis distilat.

Guta o boala metabolica care se trateaza cu ghimbir

Guta este o boala metabolica ce implica metabolismul purinelor, care sunt produsi ce se regasesc în proteinele pe care le ingeram zilnic si prin a caror metabolizare rezulta acidul uric. Datorita dezechilibrului aparut la nivelul acestui metabolism al purinelor, productia de acid uric este crescuta, acesta acumulandu-se in cantitati mari în sange si în consecinta si la nivelul tesuturilor si a articulatiilor, ducand la inflamarea si umflarea articulatiei, provocand durere.

Energizant, stimulant digestiv, remediu impotriva racelii si al gretii, fortifiant al imunitatii: ghimbirul este pur si simplu o minune pentru sanatate. O sursa bogata de calciu, fier, magneziu, mangan, potasiu, proteine, carbohidrati, fibre, seleniu, sodiu, vitamine (C, E, B6) ghimbirul se poate consuma in atat de multe variante: in supe, ceaiuri, murat, zaharisit, macerat.

Pentru a trata guta, acest condiment se foloseste dupa cum urmeaza:

La o cana de apa clocotita se adauga o jumatate de radacina de ghimbir. Se lasa vasul acoperit timp de cinci-zece minute si se bea acest ceai cel putin o data pe zi. De asemenea, poti adauga ghimbir in mancare ori de cate ori preparatele iti permit acest lucru sau poti sa mananci o mica bucatica de ghimbir in fiecare zi.

Cum iti dai seama ca suferi de pietre la rinichi?

Manifestarile pietrelor la rinichi sunt observate doar in momentul in care acestea se desprind din rinichi iar acestea cuprind: durere puternica de spate, in partile laterale ale spatelui, la nivelul abdomenului, pelvisului sau organelor genitale, senzatie de greata si voma, urinare cu sange (hematurie), pierderea apetitului, febra cauzata de infectii, diaree, constipatie, oboseala, transpiratii abundente etc.

Daca observi simptome precum cele descrise mai sus, este indicat sa mergi la medicul urolog, care va efectua un set de analize pentru a putea stabili cu certitudine diagnosticul de litiaza renala. Aceste teste includ:

Biochimie (analize de sange)

Sumar de urina 

Ecografie renala (imagina clara a rinichilor)

Ecografie abdominala (imaginea rinichilor si a vezicii urinare) 

Radiografie reno-vezicala simpla (ofera certitudinea existentei, marimea si pozitia calculului) 

Pielografia intravenoasa, prin injectarea unei substante de contrast pentru a se vedea exact marimea, forma si pozitia tractului urinar.

Solutii pentru a scapa de pietrele la rinichi exista si sunt din ce in ce mai putin invazive. Tratamentul litiazei renale se stabileste in functie de marimea si tipul calculilor. Calculii mai mici de 4 mm sunt eliminati in procent de peste 90% fara niciun fel de interventie, doar cu ajutorul medicatiei si a cresterii consumului zilnic de lichide. In cazul in care calculii au dimensiuni mari si nu sunt eliminati spontan in decurs de 30 de zile, se recomanda diverse proceduri care pot distruge pietrele sau le pot extrage, noteaza adevarul.ro. 

Foarte rar insa mai este recomandata chirurgia deschisa, din cauza spitalizarii perlungite si a timpului indelungat necesar pentru recuperare. In schimb, exista numeroase alte tratamente endoscopice care ajuta la eliminarea pietrelor la rinichi, cum ar fi: ureteroscopia, nefrolitotomie percutanta, litrotritia etc. Nefrolitotomia percutanta se realizeaza prin introducerea in rinichi, prin spate, a unui instrument numit nefroscop, cu care se sparge si se extrage piatra.

Fara niciun fel de incizie, calculii se pot scoate cu ajutorul ureteroscopiei: piatra este extrasa prin uretra cu un aparat numit ureteroscop. Mult mai populara decat interventia cu bisturiul a devenit in ultima vreme si  litotritia extracorporeala. Cu ajutorul acestei proceduri, piatra poate fi sparta folosind un fascicul cu unde de soc generat de un aparat care se afla in contact cu pielea. Litotritia nu afecteaza tesuturile din jurul calculului, nu necesita internare si nici recuperare indelungata.

Factori ce pot cauza sensibilitatea dintilor

Simți durere de fiecare dată când te bucuri de înghețata preferată sau atunci când sorbi dintr-un espresso cald? Dacă răspunsul este DA, atunci trebuie să știi că suferi de sensibilitate dentară.
Această problemă afectează aproximativ 70% din populația globului și se manifestă printr-o durere accentuată la nivelul dinților atunci când aceștia sunt expuși alimentelor foarte calde sau foarte reci. În cazuri extreme, chiar și o simplă înghițitură de apă poate crea un disconfort accentuat.
Sensibilitatea dentară este cauzată de expunerea treptată a părţii mai moi a dintelui,  situată sub smalţul dintelui, care poartă numele de "dentină".
Dentina este străbătută de mici canale (canalicule) ce conţin terminaţii nervoase şi sunt pline cu fluid. Atunci când mâncăm sau bem alimente şi băuturi fierbinţi, reci sau dulci, ele pot face acest fluid să se mişte. Ca răspuns la mişcarea fluidului din canalicule, terminaţiile nervoase reacţionează prin declanşarea unei senzaţii bruşte de disconfort sau unei dureri scurte, ascuţite.
Iată care sunt cei mai comuni factori ce pot cauza sensibilitatea dentară!

Periajul dentar agresiv

Obiceiurile ce ţin de igiena dentară, cum ar fi periajul prea frecvent, prea puternic sau cu o periuţă cu peri duri, pot uza în timp smalţul dinţilor. Ele pot cauza şi retragerea gingiilor, care duce la o expunere şi mai mare a dentinei.

Gingivita

Atunci când ţesutul din care este formată gingia este inflamat şi slăbit de gingivită (o afecţiune a gingiei) este posibil să suferi de sensibilitatea gingiilor, putând resimţi sensibilitatea dentară deoarece o suprafaţă mai mare din dentina de la rădăcina dintelui este expusă.

Bruxism

Dacă scrâşneşti din dinţi în somn sau strângi din dinţi în timpul zilei este posibil să provoci uzura smalţului şi expunerea stratului de dentină de sub acesta.

Retragerea gingiilor

Retragerea gingiei din apropierea unui dinte sensibil, cauzată de afecţiuni cum ar fi o boală care afectează gingia, poate conduce la expunerea dentinei dintelui şi stă la baza sensibilităţii dentare. Şi periajul prea puternic sau prea frecvent al dinţilor poate duce la retragerea gingiilor.

Albirea dinţilor

80% din pacienţii care urmează un tratament de albire a dinţilor vor suferi ulterior de sensibilitate dentară. Cele mai uzuale ingrediente pentru albirea dinţilor sunt peroxidul de hidrogen şi peroxidul de carbamidă, despre care se ştie că determină sensibilitatea dentară prin penetrarea smalţului dinţilor.

Eroziunea acidă

Băuturile carbogazoase, sucurile de fructe, vinul, ceaiurile din fructe, anumite fructe şi legume şi oţetul balsamic conţin acizi care pot slăbi smalţul dinţilor şi conduce la uzura acestora.
Consumul de alimente sau băuturi acide de 4 sau mai multe ori pe zi poate conduce la riscul de apariţie a eroziunii acide.
Dacă nu este tratată, această afecţiune, cunoscută sub numele de ,,uzură acidă" sau ,,eroziune acidă" poate conduce la apariţia  durerilor de dinţi, la decolorarea sau îngălbenirea dinţilor sau la apariţia de dinţi transparenţi, subţiaţi.

Apa de gură

Apa de gură ajută într-adevăr la păstrarea igienei gurii, însă conținutul ei acid duce în timp la eroziunea smalțului dinților și la sensibilitate dentară, în cele din urmă.

Florea Fecioarei Maria leac pentru tuse

La vechii greci numele sau insemna "curcubeu", iar odata cu crestinismul a fost considerata "floarea Sfintei Fecioare Maria". Cei mai multi il cunosc ca planta decorativa, galbenul sau violetul din petalele sale gasindu-se deseori in buchetele florale de primavara. Dar irisul sau stanjenelul are si proprietati terapeutice. Originar din zona mediteraneeana, irisul poate fi intalnit si la noi, unele specii in apa sau la marginea luciurilor, altele terestru, fie la soare sau la umbra.

Irisul poate fi folosit terapeutic doar dupa 4 ani de vegetatie, iar in tratamentele alternative sunt utilizate atat florile, cat mai ales rizomii. Acestia se scot si se spala bine de pamant, dupa care se taie "mustatile" subtiri, crescute de jur-imprejur. Curatarea acestora se face inainte ca rizomii sa se usuce, dupa care se tin in apa timp de 30 de minute, pentru a se evita innegrirea lor - in contact cu aerul acestia oxideaza repede. Cand devin de nuanta alb-galbuie, se scot si se usuca la soare, ceea ce face ca in rizom sa se petreaca anumite transformari chimice, iar mirosul neplacut al radacinilor proaspat recoltate dispare, fiind inlocuit de un parfum placut, ca de micsunele.

Afectiuni tratate cu iris
Radacina de iris are proprietati expectorante si emoliente, ceea ce o recomanda in tratarea tusei. De asemenea, poate fi folosit cu succes si in afectiunile respiratorii sau ca apa de gura, datorita efectului antiseptic. Stanjenelul mai este utilizat in afectiunile dermatologice, ajutand pielea prin intermediul ficatului, care este principalul organ de detoxifiere. Pentru aceasta se pune seara o jumatate de lingurita cu rizom sfaramat in 150 ml apa plata rece si se lasa pana a doua zi. Dimineata se strecoara totul si se ia o inghititura pe stomacul gol, cu 10 minute inainte de micul dejun, aceasta repetandu-se de cinci ori pe parcursul unei zile, dar niciodata dupa masa. Tratamentul dureaza 7 zile si se poate repeta la interval de 6 saptamani.

S-a constatat ca florile si frunzele acestei plante contin multa vitamina C. In medicina complementara, radacina stanjenelului este folosita si in tratarea durerilor, deoarece are proprietati analgezice. Cu ani in urma, copiilor care aveau dureri de dinti li se dadea sa mestece radacina de stanjenel pentru ameliorarea suferintei. Pulberea, decoctul si tinctura de radacina In special de la stanjenelul alb, sunt folosite in tratarea unor afectiuni ale cailor respiratorii (tuse, raguseala), deoarece au proprietati diuretice, emoliente si expectorante.