Se afișează postările cu eticheta leac. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta leac. Afișați toate postările

Pastura combate afectiunile hepatice severe

Numită și„ pâinea albinei”, păstura este un produs derivat din polen cu virtuți extraordinare asupra sănătății. Este considerată un adevărat aliment, fiind bogată în carbohidrați, proteine, vitamine, aminoacizi și enzime.
Albinele lucrătoare colectează polenul și îl depozitează în celulele fagurelui. În decursul zilelor, polenul este îmbogățit cu enzime și acoperit cu un strat subțire de miere.
În urma fermentării, au loc transformări biochimice. Produsul rezultat este diferit de cel inițial, atât ca aspect, cât și din punct de vedere al compoziției. La cumpărare, forma de hexagon a bucățelelor de păstură e semn că transformarea polenului în acest produs a fost deplină. Privind în secţiune transversală, vei observa culori diferite, date de polenul recoltat din mai multe flori.

Combate afecțiuni hepatice severe

Păstura este recomandată în special în hepatite acute și cronice și ciroze. Doza recomandată este de 10-20 g pe zi, în 2 prize, la jumătate de oră după mese. În cazul afecțiunilor hepatice severe, doza poate fi crescută la 30 g pe zi, cu administrare în 3 prize, între mese.

Adjuvant în cancer

Păstura poate fi utilizată și în cazul bolnavilor de cancer, ca tratament complementar, pentru că ajută la îmbunătățirea calității sângelui. Este utilă în special pacienţilor cu stare generală alterată sau în faze avansate, datorită faptului că substanțele nutritive sunt absorbite uşor şi rapid, fără a supune la efort tubul digestiv.

Contra anemiei

Cura cu păstură pe o perioadă de 90 zile poate fi de ajutor și în cazul anemiei. Se administrează zilnic 10-15 g. Produsul furnizează aminoacizi esențiali, vitamine și oligoelemente necesare producerii hemoglobinei.

Are rol antibiotic
Este antiseptică şi germicidă, fără a putea înlocui remediile sau medicamentele cu efect ţintit antibiotic. Însă acţionează convergent cu ele şi susţine organismul slăbit de boală. Este recomandată și copiilor.
Este bine de știut că păstura are proprietăți antibiotice de 3 ori mai mari decât cele ale polenului.

Calmează problemele gastrointestinale

Dacă te supără stomacul, ia dimineața și seara câte o linguriță de păstură. De pildă, este de ajutor persoanelor cu  hiperaciditate gastrică. Produsul este bun și pentru detoxificare, datorită conținutului de seleniu, care are o puternică acțiune antioxidantă.

Întărește imunitatea

O cură de o lună cu păstură tonifică organismul și crește imunitatea. Se administrează dimineața și seara o linguriță de produs. Se spune că „pâinea albinelor”, consumată pe termen lung, este și un elixir de viață lungă.

Amelioreză simptomele reumatismului
Prin conținutul său de acizi decanoic și pantotenic, păstrura contribuie la ameliorearea simptomelor reumatismului. Are și efect antialergic, micșorând producția de histamină, și este utilă și în insuficiența renală cronică.

Regenerator al tegumentelor
Păstura protejează și regenerează pielea. Îmbunătățește circulația sângelui la nivelul tegumentelor. Este utilă în tratamentul lupusului eritematos și eritemelor faciale, are și efect antiîmbătrânire și stimulează metabolismul general.

Tinctura din frunze de nuc, leac pentru diverse afectiuni

In scop terapeutic, frunzele de nuc se recolteaza din iunie pana cel mai tarziu in august, cand au continutul cel mai ridicat in substante active. Pentru a prepara tinctura din frunze de nuc, ai nevoie de 2 linguri de frunze uscate si maruntite groscior si 100 ml alcool alimentar sau alt produs distilat obtinut in gospodarie.

Mod de preparare

1. Puneti frunzele de nuc la macerat in alcool, timp de 10 zile, agitand de 3-4 ori pe zi.
2. Strecurati solutia printr-un tifon, apoi o lasati la decantat in frigider, timp de alte 6 zile, pentru o deplina lim­pezire.
3. Treceti apoi usor partea limpezita intr-un alt flacon, indepartand reziduurile depuse pe fundul vasului.
4. Pastrati tinctura in flacoane de sticla sau plastic prevazute cu dop-pipeta. Terme­nul de valabi­litate este de 2 ani de la data prepararii. Daca se ob­serva depuneri pe perioada pastrarii, se agita flaconul ina­inte de utilizare.

Tratamente interne cu tinctura de frunze de nuc
1. Boli ale aparatului circulator periferic - varice, tromboflebite, hemoroizi, fragilitate capilara
Se iau cate 30 de picaturi, de 3 ori pe zi, adaugate intr-o cana de ceai din frunze de Ginkgo biloba sau saschiu.

2. Boli ale aparatului urogenital - cistite, pielite
Se iau cate 30 de picaturi, de 3 ori pe zi, adau­gate intr-o cana de ceai de galbenele.

3. Diabet zaharat
Se iau 30 de picaturi, de 3 ori pe zi, adaugate intr-o cana de ceai de teci de fasole.

4. Insuficienta tiroidiana (hipotiroidie)
Se iau cate 30 de picaturi, de 3 ori pe zi, adaugate in ceai - care va place.

5. Tendinta de ingrasare
Se ia cate 1/2 lingurita, o data pe zi, vreme de 15 zile.

6. Boli de natura inflamatorie de tip reumatic
Se iau cate 30 de picaturi, de 3 ori pe zi, adaugate intr-o cana de ceai de salcie.
Concomitent se completeaza cu apli­carea unor cataplasme (prisnite) pe locul afectat, cu o fiertura obtinuta din frunze de nuc.

7. Boli dermatologice - dermatite, dermatoze
Se iau cate 30 de picaturi, de 3 ori pe zi, adaugate intr-o cana de ceai de trei-frati-patati.

8. Afectiuni alergice - ce se manifesta la nivelul pielii prin prurit (macarimi) sau placarde eritematoase.
Se iau cate 30 de picaturi, de 3 ori pe zi, luate in putina apa.

9. Bolile sezutului - hemoroizi, fisura anala, prurit anal, rectita
Se iau cate 30 de picaturi, de 3 ori pe zi, adaugate intr-o cana de ceai de galbe­nele.

10. Diaree estivala infectioasa
Se iau cate 30 de picaturi, de 3 ori pe zi, adaugate intr-o cana de ceai de galbenele.

Grabeste vindecarea ranilor cu salcie

Începând de la mugurii tineri, până la coajă, salcia este un adevărat izvor de sănătate. Se spune că este de ajuns să stai câteva minute în preajma salciei, pentru ca oboseala să dispară, deoarece parfumul său te relaxează.

Primele atestări ale utilizării salciei ca medicament datează din secolul IV înainte de Hristos, când Hipocrat recomanda mestecarea scoarței de salcie pentru a trata guta și durerile reumatice. De asemenea, amerindienii foloseau salcia pe post de analgezic, în special pentru durerile de dinți.
Salcia mai este numită și aspirina naturală și asta datorită faptului că în scoarța sa se găsește salicilină, substanța activă din aspirină. Deși efectul său nu se simte imediat, ca în cazul unei pastile, el se menține pentru mai mult timp. Salcia albă este cea mai bogată în salicilină, iar momentul prielnic pentru a recolta coajă de salcie este primăvara.
Combate cele mai frecvente dureri
Cefaleea, durerile menstruale și cele articulare pot fi reduse cu ajutorul infuziei din pulbere de salcie. Peste 200 de ml de apă fierbinte se pun 2 lingurițe de coajă de salcie. Se lasă la infuzat până ajunge la temperatura camerei și se bea cu înghițituri mici pe parcursul zilei.
Remediul are efect analgezic, antiinflamator și sedativ. Pentru a alina durerile în gât este de ajuns să faci gargară cu decoct din coajă de salcie. Se fierb 20-30 de minute 2 linguri de coajă de salcie în 250 ml apă. După ce s-a răcit, se strecoară și se face gargară de 3-4 ori pe zi, până la dispariția durerilor.
Scade febra
Salcia este recomandată în cazul stărilor febrile cauzate de gripă sau răceală, ameliorează simptomele bronșitei și combate insomniile. Se ia câte o linguriță rasă de pulbere din coajă de salcie, care se poate ține sub limbă, și apoi se înghite cu puțină apă.
Pentru un gust mai bun, se poate amesteca într-o ceașcă de compot neîndulcit. Tratamentul se administrează până la dispariția simptomelor, dar nu mai mult de 2 săptămâni.
Grăbește vindecarea rănilor
Pulberea din coajă de salcie are efect cicatrizant și este un antiseptic natural. Într-un litru de apă se fierb 6 linguri de scoarță de salcie, tăiată cât mai mărunt. După 15-20 de minute se stinge focul, se lasă să se răcească la temperatura camerei și se strecoară. Se spală rana cu acest decoct, după care se pun comprese cu acest remediu pentru o jumătate de oră.

Utilizări externe
- Hemoroizi-comprese cu decoct
- Afte bucale, infecții gingivale-clătiri ale gurii cu decoct de 3 ori pe zi
- Oprirea lactației-comprese pe sâni de minimum 1-2 ore
- Transpirație excesivă-băi cu decoct de salcie
- Dureri reumatice-băi din decoct fiert împreună cu frunze tinere de salcie
Sfatul Click! Sănătate: În scop terapeutic este recomandată coaja de salcie albă, strânsă doar de pe copacii sau ramurele tinere, înainte de apariția primelor frunze. Se taie cât mai mărunt și se lasă 2 săptămâni la uscat, într-un loc bine aerisit.
Atunci când se rupe, fără să se îndoaie, este suficient de uscată. Se păstrează în pungi de hârtie. Pulberea se obține prin măcinarea prin râșnița de cafea a unei cantități mici de coajă, deoarece remediul este mai eficient cât timp este proaspăt preparat.

Dr. Violeta Botescu, specialist homeopatie
Seva de salcie este utilă în boli ale ochilor precum tulburări ale cristalinului şi corpului vitros, tulburări ale vederii, inflamaţii oculare, cataractă și conjunctivită. Ea creşte capacitatea vizuală şi revitalizează ochiul îmbătrânit.
Mugurii de salcie albă acţionează asupra sistemului nervos central, având efect sedativ, şi asupra sistemului hematopoietic, stimulând formarea globulelor roşii.
De asemenea, maceratul de salcie albă se utilizează în tulburări endocrine, unde există lipsă de estrogen sau de testosteron. Astfel, se poate recomanda în amenoree (lipsa menstruației), dismenoree (dureri la menstruaţie), sindrom premenstrual sau tulburări de menopauză.

Ciuperca comestibila care furnizeaza energie creierului

Aceste ciuperci în formă de lalea sunt foarte apreciate de către bucătarii de top şi de către gurmanzii amatori. Deşi sunt disponibile într-o amplă gamă de nuanţe, varianta aurie – cunoscută şi după numele franţuzesc „girolles” – este cea mai căutată şi cea mai întâlnită.
Gălbiorii conţin doze ridicate de acid glutamic, care ajută la întărirea sistemului imunitar şi la combaterea depresiilor şi a stărilor de oboseală. Tot acest compus furnizează energie creierului, este un bun adjuvant în cazuri de boli grave (cum sunt schizofrenia şi senilitatea), are rol important în dezvoltarea memoriei şi a capacităţii de concentrare. La fel ca majoritatea ciupercilor comestibile, gălbiorii sunt o sursă foarte bună de Vitamina D, care ajută la fixarea calciului şi fosforului în organism şi are rol important în mineralizarea oaselor şi menţinerea sănătăţii dinţilor. Gălbiorii sunt bogaţi în fier, cupru şi potasiu. De asemenea, gălbiorii conţin şi alţi aminoacizi esenţiali, care au rolul de a consolida sistemul imunitar al organismului şi de a preveni dezvoltarea cancerului.

Pelinul vindeca ficatul calmeaza durerile de splina

Mare parte dintre învăţăturile legate de plante au fost adunate în mânăstirile din Evul Mediu, care folo­seau şi ca aşezăminte pentru bolnavi. Îmbinate cu rugă­ciuni, mii de reţete au fost strânse în cărţi ce se află şi astăzi în rafturile bibliotecilor din mânăstirile Europei, o comoară de sfaturi simple, eficiente şi la îndemâna oricui.
Pelinul
Se spune despre pelin că are o eficienţă de gradul unu şi că, oricum ar fi folosit, fortifică stomacul. Dar cel mai bine este să fie fiert în apă de ploaie şi băut după ce s-a lăsat afară, în aer liber, să se răcească. Preparat astfel, pelinul este extrem de eficient în diverse afecţiuni ale stomacului: elimină viermii, relaxează abdome­nul şi calmează durerile cele mai violente.
* Mărunţit şi amestecat în vin îndulcit cu miere, împreună cu puţină lavandă, pelinul le este recoman­dat, ca băutură, femeilor în perioada ci­clului. Acelaşi efect se obţine dacă se aplică pe pântece o compresă din lână, îmbibată în amestecul respectiv.
* Amestecat cu răchită, lavandă şi oţet, pelinul combate starea de greaţă.
* Se poate fierbe, de asemenea, în vin, împreună cu puţină rută, cu sare şi cu piper, obţinând astfel o bău­tură care vindecă indispoziţia stomacală.
* Combinat cu stânjenel, este foarte bun pentru piept, iar mărunţit în oţet sau ars, alungă ţânţarii.
* Înghiţit crud, combate gălbinarea, împreună cu levănţica vindecă ficatul, iar băut cu oţet, calmează durerile de splină şi este un antidot excelent împotriva ciupercilor otrăvitoare.
* Combinat cu vin, neutralizează efectele cucutei şi ajută la vindecarea rănilor produse de muşcăturile animalelor.
* Masajul uşor cu miere şi pelin limpezeşte vederea şi face să dispară vânătăile.
* Fumul de pelin ars degajă canalul auditiv, iar planta mărunţită, amestecată cu miere şi aplicată pe urechi, uşurează scurgerea mizeriei care le obturează.
* Cataplasma cu pelin reduce, de asemenea, infla­maţia produsă de o rană recentă, mai ales în zona capului.
* Mâncărimea dispare, folosind doar câteva pică­turi de decoct din pelin, iar planta macerată în vin combate răul de mare.
* Învelit într-o pânză şi aplicat în zona inghinală, pelinul „dizolvă”, pare-se, tumorile. Pus sub perna bol­navului, fără ştirea acestuia, îl adoarme, datorită miro­sului puternic.
* Cenuşa de pelin închide culoarea părului. Pus în dula­puri, alungă moliile, ames­tecat cu mie­re, reduce inflamaţia limbii şi fa­ce să dispară paloarea din jurul ochilor.
* Aplicat sub for­mă de cata­plasmă, pe splină, pelinul des­con­gestionează, iar ames­te­cat cu miere şi plasat în zona ute­rului, facili­tează flu­xul sanguin.
* Un decoct pre­parat din ulei şi pelin proaspăt, folosit sub formă de cataplasmă, este foarte efici­ent în combaterea durerilor de stomac.
* Cerneala diluată cu vin în care s-a macerat pelin pro­tejează manuscrisele de dinţii şoarecilor.
* Plinius aduce un elogiu virtuţilor acestei plante şi spu­ne că, în zilele de sărbătoare, romanii ofereau o cupă cu suc de pelin învingătorilor din în­trecerile de care, convinşi fiind că darul cel mai demn de un învingător era sănătatea, lucrul cel mai de preţ dintre toate cele pe care şi le poate dori un om.


Maghiranul este o planta medicinala considerata remediu natural

Considerat de greci şi de romani un simbol al fericirii, acest condiment despre care legendele spun că ar fi fost lăsat de Dumnezeu la facerea lumii pentru a fi preţuit este un excelent remediu natural.
Planta ierboasa perena sensibila la frig, maghiranul constituie o sursa importanta de vitamina A, vitamina C si uleiuri volatile. Cea mai specifica trasatura a plantei este aroma care imbina mirosul de pin cu cel de citrice.
Maghiranul este o planta medicinala considerata remediu natural in tratamentul balonarilor, durerilor reumatice, gastritei, insomniilor, durerilor de cap, starilor de nervozitate si altora. Pentru revitalizarea parului se freaca pielea capului cu infuzie de maghiran (20 de grame la litru de apa).
Dupa cateva saptamani firul de par va deveni mai puternic si va inceta sa cada. Gargara cu maghiran combate afectiunile mucoasei bucale (afte, herpesuri). Sucul proaspat, extras din frunze, e folosit contra durerilor de cap persistente. Uleiul de maghiran, un excelent sedativ. Uleiul esential se aplica pe zonele atinse de reumatism, artrita, sau afectate de entorse. Conform specialistilor, maghiranul este unul dintre cele mai rapide mijloace de marire a imunitatii, si asta datorita efectului sau de crestere puternica a temperaturii organismului, producand un acces de febra care permite sistemului imunitar sa actioneze eficient.
Este indicat persoanelor foarte sensibile la frig, care au probleme circulatorii sau care se confrunta cu oboseala si contractari musculare. In schimb, din acelasi motiv invocat mai sus, nu este recomandat hipertensivilor sau persoanelor care au avut accidente vasculare ori acelora cu febra mare (peste 38 grade Celsius).

Reteta uleiului de catina preparat in casa

Stiati ca exista doua tipuri de ulei extrase din catina? Unul este uleiul din pulpa fructelor de catina, iar celalalt este uleiul din seminte de canepa. Ambele uleiuri sunt foarte dificil de extras si necesita proceduri specializate si echipamente pentru a asigura puritate produselor.

Asemanari si deosebiri intre uleiul din fructe si uleiul din seminte de catina
Desi intre cele doua tipuri de ulei de catina exista unele similitudini, inclusiv profiluri nutritionale - ambele contin acizi grasi Omega, tocoferoli, tocotrienoli, si carotenoizi, de fapt sunt destul de diferite. Nu numai vizual - uleiul din fructe de catina variaza de la nuante portocaliu inchis pana la rosu si este foarte vascos, in timp ce uleiul din seminte variaza de la galben pal pana la portocaliu si este mai fluid, ci si din punct de vedere al profilului nutritiv.

De asemenea, biodisponibilitatea ambelor uleiuri variaza in functie de soiului de plante, conditiile de crestere, timpul de recoltare, precum si metoda de extractie a uleiului.

Poate cea mai semnificativa diferenta intre cele doua uleiuri este in profilul acizilor grasi. Uleiul din fructe de catina contine acizi grasi esential Omega 6 si, poate mai important, acidul gras rar si foarte cautat, Omega 7. Cercetarile indica faptul ca Omega 7 sprijina si calmeaza pielea si mucoasele, inclusiv cele gastro-intestinale si urogenitale.

De asemenea, ajuta la repararea pielii si regenerarea celulelor, ceea ce face ca uleiul din fructe sa fie utilizat in produsele de ingrijire a pielii, in special a pielii cu probleme. Cu toate acestea, din cauza culorii sale intense rosu-portocaliu, trebuie utilizat cu moderatie sau diluat atunci cand este aplicat local.

De partea cealalta, uleiul din seminte de catina contine acizi grasi Omega 3, 6 si 9. Cel din urma sprijina functia imunitara si poate reduce nivelul de colesterol. De asemenea, este foarte hranitor si protector pentru piele. Uleiul din seminte de catina este minunat pentru pielea uscata sau matura.

Ambele uleiuri pot fi utilizate atat intern cat si extern. Oamenii de stiinta au validat prin mai mule studii capacitatea uleiului de catina de a ingriji pielea, fiind utilizat eficient in tratamentul eczemelor, acneeei rozacee si alte forme de dermatita. De asemenea, cercetarile au aratat eficienta acestui ulei si in tratamentul tulburarilor gastrointestinale, iar cateva studii in curs evalueaza efectele catinei in cancer, boli de ficat si afectiuni cardiovasculare.

De multe ori cea mai buna modalitate este sa combini cele doua uleiuri intr-un raport adecvat pentru a beneficia de echilibrul unic de acizi grasi esentiali si neesentiali, carotenoizi, minerale, aminoacizi, vitamine, si alte substante bioactive din fiecare tip in parte.

Reteta uleiului de catina preparat in casa
Uleiul din catina poate fi cumparat din magazinele naturiste, de pe site-urile specializate sau preparat in casa, dar trebuie precizat ca cel obtinut acasa nu poate avea calitatea celui cumparat - mai ales daca este un ulei extras prin metoda dioxidului de carbon, cea mai naturala metoda.

Acasa il putem obtine dupa urmatoarea reteta: punem un kilogram de fructe, bine spalate si zdrobite, intr-un borcan si peste ele turnam ulei de masline sau de floarea-soarelui. Le lasam timp de 30 de zile la temperatura camerei, fara a le acoperi etans. Uleiul obtinut se strecoara prin tifon si se pune in sticlute mici.

Uleiul de catina se poate prepara si dupa alta metoda, un pic mai complexa, dar care va ofera un preparat nutritiv mai bun. Se spala bine cu apa fiarta si racita 1 kg de fructe, dupa care se usuca in servete. Se zdrobesc apoi pe rand cu o lingura de lemn intr-un vas emailat sau de sticla. Se stoarce sucul obtinut prin tifon, obtinandu-se aproximativ 600 de grame. Se lasa timp de 24 de ore la temperatura camerei, fara a-l acoperi etans. Se va forma o pelicula de culoare mai deschisa, care este uleiul de catina.

Ceea ce a ramas de la tescuire se usuca intai la aer, apoi intr-un cuptor deschis pana devine sfarimicios. Se rasneste in rasnita de cafea. Pudra astfel obtinuta se pune intr-un vas de sticla sau emailat si peste ea se toarna 12 linguri de ulei de masline sau de porumb. Pudra cantareste aproximativ 50 de grame si uleiul o va acoperi bine.

Se lasa timp de trei saptamani, agitand amestecul din cand in cand. Dupa cele trei saptamani se scurge usor. Uleiul astfel obtinut este destul de concentrat. Se ia cate o lingurita cu 15-20 de minute inainte de masa, de 2-3 ori pe zi.

Chimenul negru ucide celule canceroase agresive

Exista cercetări legate de numeroasele căi prin care chimenul negru e un aliment medicinal care poate salva vieți. Aceasta umila, dar imens de puternica samanta omoara MRSA (Stafilococus aureus multiplu rezistent, la mai multe tipuri de antibiotice), vindeca acele corpuri otravite de arme chimice, stimuleaza regenerarea celulelor beta muribunde din pancreasul diabetic, si face inca si altele, despre care putini stiu ca exista.
Multe dintre beneficiile de sanatate atribuite chimenului negru au fost pe deplin confirmate in literatura biomedicala. De fapt, din 1964 si pana acum, exista 458 de studii publicate si revizuite care fac referinta la aceasta planta.

Rezumăm cercetările verificate și publicate în legătură cu 10 din beneficiile remarcabile ale seminței:

– Diabetul de tip 2: 2 grame de sămânță de chimen negru pe zi au rezultat în reducerea glucozei pe nemâncate, au scăzut rezistența la insulină, amplifică funcționarea celulelor beta, reduc hemoglobina glicosilată (HbA1c) în subiecți umani.
– Infecție cu Helicobacter Pylori: Semințele acestea posedă activitate utilă clinic anti-Helicobacter Pylori, comparabilă cu terapie de triplă eliminare.
– Epilepsie: Semințete sunt cunoscute în mod tradițional ca având proprietăți anticonvulsive. Un studiu din 2007 cu copii epileptici, ale căror condiții nu se ameliorau cu tratamente medicamentoase convenționale, au constatat că un extract apos a redus semificativ activitatea epileptică.
– Presiune sanguină ridicată – folosirea zilnică a 100-200mg de extract de chimen negru, de 2 ori pe zi, timp de 2 luni, s-a constatat că are efect în scăderea presiunii arteriale în pacienți cu hipertensiune medie.
– Astm: Timochinonă, unul din constituenții activi principali din Nigella sativa, este superior medicamentului fluticazonă într-un model animal de astm. Un alt studiu, de data asta pe oameni, a descoperit că extracte apoase fierte de chimen au efecte relativ potente antiastmatice, pe căile astmatice.
– Tonsilofaringita acută: caracterizată prin inflamație faringială sau a amigalelor (gât inflamat), predominant virală în origine, capsule de chimen negru (combinate cu Phyllanthus niuri) s-au descoperit a calma semnificativ durerile de gât și reduce nevoia de calmante, în cazul subiecților umani.
– Afecțiuni cauzate de arme biologice – În urma unui studiu pe oameni, aleator, în care s-a ținut cont și de efectul placebo, s-a concluzionat că extractul apos prin fierbere al semințelor reduce simptomele respiratorii, respirația grea și valorile din testele funcționale pulmonare, și de asemenea a redus necesitatea tratamentului medicamentos.
– Cancerul de colon – Studiile pe celule au arătat că extractul de chimen negru s-a dovedit a fi superior agentului chimic 5-fluoracil în inhibarea dezvoltării cancerului de colon, dar este mult mai sigur (în ceea ce privește efectele secundare). Studiile pe animale au arătat că uleiul de chimion negru are efecte inhibatoare semnificative în cazul cancerului de colon în șobolani, fără efecte adverse observabile.
– MRSA – Chimenul negru are activitate anti-bacteriană împotriva stafilocului de tip Staphylococcus aureus rezistent la meticilină, separat, în cadru clinic.
-Dependență de droguri – Un studiu pe 35 dependenți de droguri a arătat că chimenul negru e un tratament bun pe termen lung.
In ultima vreme, cercetările medicale în ceea ce privește aceste semințe au continuat să înflorească, cu încă 78 de studii.
Iată încă 16 posibile beneficii suplimentare care se pot adăuga la lista în continuă creștere:
Previne probleme cauzate de radiații: uleiul de Nigella sativa (NSO) și ingredientul activ timochinonă, protejează țesutul cerebral de stresul nitrozativ indus de radiații.
Protejează împotriva problemelor cauzate de atacurile de cord: Un extract de timochinonă din nigella sativa are un efect protector în cazul problemelor asociate unui atac de cord experimental.
Previne dependența de morfină și toxicitatea acesteia: Un extract alcoolic din nigella sativa reduce fenomenul asociat cu morfina de preferință condiționată a locației, un indicator de intoxicație cu morfină, dependența și toleranța.
Previne problemele renale asociate cu diabetul: Un extract de timochinonă din nigella sativa are efecte protectoare în cazul nefropatiei diabetice experimentale.
Previne adeziunile post-chirurgicale: Acoperind suprafețele peritoniale cu ulei de chimen negru după traumă peritonială, se scade adeziunea peritoneală într-un model experimental.
Previne neurotoxicitatea asociată cu Alzeheimer: Un extract de timochinonă din nigella sativa previne neurotoxicitatea și adaptoza indusă de Aβ1-40 în modelul celular.
Inhibă proliferarea cancerului de sân: un extract de timochinonă din nigella sativa inhibă creșterea tumorilor și induce moarte celulară programată (adaptoză) într-un model tip xenotransplant, în șoarece, de cancer la sân.
Arată proprietăți anti-psoriasis: Extractul alcoolic de semințe de nigella sativa are activitate anti-psoriatică, în concordanță cu utilizarea sa ca remediu în medicina tradițională.
Previne patologiile creierului asociate cu boala Parkinson: Un extract de timochinonă din nigella sativa protejează neuronii de toxicitatea sinaptică indusă de αSN, o patologie observată în creierele pacienților cu boala Parkinson și demență cu corpuri Lewy.
Ucide celule canceroase agresive Gliobastoma: Un extract de timochinonă din nigella lativa ucide celule canceroase glioblastoma.
Ucide celule de leucemie: timochinona induce adaptoza mediată de mitocondrii în leucemia limfoblastică acută in vitro.
Inhibă dezvoltarea cancerului de ficat: Un extract de timochinonă din nigella sativa previne cancerul indus chimic într-un model de șoarece.
Previne patologiile diabetice: Un extract apos și alcoolic din nigella sativa în doză mică are un efect de scăderea a glicemiei și un efect de ameliorare în ceea ce privește „insulițele” pancreatice, având valoarea ca agent terapeutic în gestionarea diabetului.
Inhibă dezvoltarea cancerului cervical: Un extract de timochinonă din nigella sativa are proprietăți anti-proliferative, apoptotice și anti-invazive în contextul cancerului cervical.
Previne probleme cerebrale induse de plumb: Un extract de timochinonă din nigella sativa ameliorează problemele cerebrale cauzate de plumb în șobolani Sprague Dawley.
Ucide celule canceroase bucale: Un extract de timochinonă din nigella sativa induce adaptoză (moarte programată a celulelor) în celule canceroase bucale.
Știm că semințele de susan sunt mai bune decât Tylenol în reducerea durerilor articulare și reducerea factorilor de risc cardiovasculari într-o manieră care face de rușine medicamentele, și de asemenea știm că semințele de in micșorează tumorile de sâni și prostată, dar beneficiile semințelor de chimen negru sunt încă în mare prea puțin utilizate și raportate.
În mod interesat, în ciuda acestora, parcă pentru a confirma potențialul imens al acestor semințe ca agent de vindecare, Nestlé, gigantul alimentar internațional, a patentat folosirea nigellei sativa pentru a „preveni alergii alimentare” în 2010 (publicația internațională de patentare a firmei Nestlé, cu numarul WO2010133574).
Această tentativă evidentă de a-și însuși ceva ce se cunoaște și utilizează tradițional susținea că sămânța sau extractul ar trebui să fie proprietate intelectuală a firmei Nestlé când e folosită ca ingredient alimentar sau medicamente. Conform unei publicații informative Third World Network din iulie, 2012:
„Afirmațiile gigantului elvețian par invalide, utilizările tradiționale ale Nigellei sativa anticipau în mod clar cererea de patentare a firmei Nestlé, iar expertiza țărilor în curs de dezvoltare  a validat deja aceste utilizări tradiționale și a descris, în termeni științifici contemporani, proprietățile medicinale ale semințelor de chimen negru pe care Nestlé încearcă să le revendice ca fiind descoperiri proprii.”
„Nestlé revendică dreptul asupra oricărui compus stimulator de receptor de opioizi pentru a trata și preveni alergiile, mai exact timochinona, și mai specific, administrarea de timochinonă în forma materiei vegetale de Nigella sativa (semințe). Tipul de alergie pe care se pune cea mai mare atenție este discomfortul stomacal și diareea.”
Vestea bună e că nicio astfel de patentare n-a primit încă aprobare și, deocamdata, acest aliment este disponibil gratuit. Pentru informații noi în scopul cercetării, pur și simplu vizitați Pubmed.gov, și înregistrați-vă pentru o înștiințare automată prin email pentru cuvintele cheie „nigella sativa.”, și veți fi printre primii care vor afla despre cercetările noi făcute pe această sămânță, în rețeaua cercetărilor biomedicale.

Utilizari ale uleiului de nuca de cocos

Uleiul de nuca de cocos este unul din cele mai folosite si apreciate uleiuri din lume. Compozitia sa a dat multe batai de cap oamenilor de stiinta care cu greu au inteles cum poate un ulei cu un procent urias de acizi grasi saturati sa aiba atatea efecte benefice sanatii.

Uleiul de nuca de cocos contine 91% acizi grasi saturati (lauric - peste 40%, capric, caprilic, miristic si palmitic), 5% acizi grasi mononesaturati (oleic), 3% acizi grasi polinesaturati (linoleic), polifenoli (acid galic si acid fenolic), vitamine (A, B, E, K), minerale (magneziu, calciu, zinc, sodiu, potasiu, fier). Ingredientul principal - acidul lauric, este gasit si in laptele matern, fiind responsabil de stimularea si pastrarea imunitatii organismului.

Beneficiile aduse organismului sunt imense. Consumul de ulei de nuca de cocos favorizeaza digestia si impiedica depunerea grasimilor - foarte util in curele de slabire; trateaza ulcerul cauzat de bacteria Helicobacter Pyroli datorita proprietatilor anti bacteriene si antifungice ale acidului lauric; echilibreaza nivelul colesterolului in organism.

De asemenea, imbunatateste functiile rinichiului, dizolva nisipul si pietrele deja formate si previne aparitia altora; imbunatateste functia endocrina a pancreasului, ajutand la stimularea secretiei de insulina - previne diabetul de tip IIechilibreaza tensiunea arteriala si previne ateroscleroza; stimuleaza sistemul imunitar prin actiunile antiparazitare, antibacterienesi antivirale.

Dar efectele sale benefice nu se termina aici. Aplicat pe piele poate face diferenta intre o piele terna, obosita si o piele stralucitoare si sanatoasa. Uleiul de nuca de cocos hraneste si catifeleaza pielea excesiv de uscata, ajutand-o sa se hidrateze.
Uleiul de nuca de cocos atenueaza durerile musculare, durerile provocate de arsuri, vanataile. Este minunat si pentru intretinerea parului. Iata cateva utilizari ale uleiului de nuca de cocos:

1. La gatit, indiferent de metoda utilizata: prajire, coacere, etc. Il poti folosi si ca alternativa la unt.
2. Adaugat in mancare sau bauturi pentru un plus de energie.
3. Adaugat in cafea, ii va da un gust si o textura cremoasa.
4. Pe pielea ca o lotiune de baza.
5. In antiperspirante homemade.
6. Ca demachiant pentru ochi.
7. In locul cremei pentru iritatiile produse de scutec la bebelusi.
8. In locul pastei de dinti, pentru remineralizarea dintilor.
9. Pentru a diminua petele de batranete, cand il masezi direct pe piele.
10. Pentru a preveni vergeturile in timpul sarcinii.

11. Pentru a sprijini functia tiroidei.
12. Pentru a preveni arsurile la soare si a creste toleranta la soare.
13. Ca un SPF natural 4 de protectie solara.
14. In diverse retete pentru lotiuni homemade.
15. Pentru a indeparta crustele de lapte de pe scalpul bebelusilor - masai pielea capului cateva minute apoi stergeti usor cu o carpa umezita in apa calda.
16. Topic pentru a ucide infectiile cu ciuperci si drojdii.
17. Ca ulei pentru masaj.
18. Pentru impulsionarea metabolismului - gratie continutului de acid lauric si acizilor grasi cu molecula medie.
19. Incalzeste un strop de ulei in palme si apoi treci cu mana prin par - netezeste podoaba capilara.
20. In sapun de rufe homemade.

21. Amestecat in parti egale de zahar pentru un exfoliant de corp - utlizati-l la dus.
22. Ca balsam pentru buze.
23. Topic pentru piele, o ajuta sa se vindece mai repede dupa o rana sau infectie.
24. Aplicat direct pe perineu ajuta la vindecarea dupa nastere.
25. Ca un conditioner pentru parul uscat - lasa-l sa actioneze mai multe ore.

26. Aplicat pe sfarcuri pentru a calma iritatiile/ranile de la alaptat.
27. Pe piele pentru a trata eczemele si psorizisul.
28. Sunt dovezi potrivit carora, consumul regulat de ulei de nuca de cocos poate ajuta la prevenirea sau inversarea Alzheimerului.
 29. Asociat cu otet de mere ca un tratament pentru combaterea paduchilor.
30. In prepararea unor gustari la copii - stimuleaza creierul.

31. In diverse retete de smoothie-uri pentru un plus de energie si stimulare a creierului.
32. Masati usor cu ulei de cocos partea interioara a narilor pentru a atenua simptomele alergice.
33. Mamele care alapteaza sa consume zilnic 3-4 linguri de ulei de cocos - pentru un plus de vitamina D si alti nutrienti in lapte.
34. Se amesteca o lingura de ulei cu una de seminte de chia si se consuma pentru un impuls de energie pe tot parcursul zilei. (nu consuma asa ceva seara!)
35. Poate ajuta la imbunatatirea nivelului de insulina

36. Clateste gura cu o lingura cu ulei de cocos in care adaugi o picatura de ulei oregano pentru imbunatatirea sanatatii gingiilor
37. Scade colesterolul rau si il creste pe cel bun.
38. Adaugati in ceai o lingura cu ulei de cocos pentru a va recupera mai repede dupa o raceala sau gripa
39. Ca inlocuitor pentru uleiurile vegetale in orice reteta.
40. Aplicat pe piele ajuta la reducerea varicelor.

41. Vindeca arsurile solare.
42. Este o sursa imediata de energie atunci cand il mancati pentru ca nu este stocat sub forma de grasime.
43. Ca lubrifiant natural - nu perturba flora vaginala.
44. Ca o crema sau lotiune after-shave.
45. Utilizat constant amelioreaza celulita.

46. Masati incheieturile si reduceti durerile de artrita - are proprietati antiinflamatorii.
47. Reduce mancarimea provocata de intepaturile de tantari.
48. Utilizat regulat poate ajuta la vindecarea acneeei.
49. Masati zilnic scalpul pentru a stimula cresterea parului.
50. In amestec cu sare elimina pielea uscata a picioarelor.

51. Poate ajuta la pierderea in greutate atunci cand este consumat zilnic.
52. Poate ajuta la imbunatatirea somnului, atunci cand il luati zilnic.
53. Ca baza pentru diluarea uleiurilor esentiale, cand trebuie sa le aplicati pe piele.
54. O lingura adaugata in ceasca de ceai cald ajuta la calmarea durerii in gat.
55. Calmeaza mancarimea in varicela sau otravirea cu iedera.

56. Creste absorbtia calciului si a magneziului.
57. Unele studii au aratat ca grasimile benefice din uleiul de cocos ajuta in depresie si anxietate.
58. Ca atare sau in combinatie cu bicarbonatul de sodiu pentru albirea dintilor.
59. Ca un hidratant facial anti-imbatranire
60. In alifii pentru calcaiele crapate.

61. Consumat regulat stimuleaza productia de hormoni.
62. Poate calma durerea de hemoroizi atunci cand il folositi ca topic.
63. Poate stimula circulatia periferica si va ajuta, astfel, daca aveti mainile si picioarele reci.
64. Frecati coatele zilnici pentru a inmuia si hidrata pielea uscata.
65. Pentru a evita expunerea la clor atunci cand inotati.

66. Pe plan intern, in timpul sarcinii, pentru a furniza grasimile necesare pentru dezvoltare (mai ales cand sunt luate cu uleiul din ficat de cod).
67. In amestec cu alte uleiuri, ca parte a unui tratament de curatare a pielii.
68. Unele femei l-au folosit pentru a trata candidoza - un tampon imbibat in ulei si lasat sa actioneze cateva ore.
69. Amelioreaza si curata leziunile herpetice.
70. Ingerarea zilnica poate creste vigilenta mentala.
Indiferent cum il folositi cautati un ulei de cocos virgin.

Florea Fecioarei Maria leac pentru tuse

La vechii greci numele sau insemna "curcubeu", iar odata cu crestinismul a fost considerata "floarea Sfintei Fecioare Maria". Cei mai multi il cunosc ca planta decorativa, galbenul sau violetul din petalele sale gasindu-se deseori in buchetele florale de primavara. Dar irisul sau stanjenelul are si proprietati terapeutice. Originar din zona mediteraneeana, irisul poate fi intalnit si la noi, unele specii in apa sau la marginea luciurilor, altele terestru, fie la soare sau la umbra.

Irisul poate fi folosit terapeutic doar dupa 4 ani de vegetatie, iar in tratamentele alternative sunt utilizate atat florile, cat mai ales rizomii. Acestia se scot si se spala bine de pamant, dupa care se taie "mustatile" subtiri, crescute de jur-imprejur. Curatarea acestora se face inainte ca rizomii sa se usuce, dupa care se tin in apa timp de 30 de minute, pentru a se evita innegrirea lor - in contact cu aerul acestia oxideaza repede. Cand devin de nuanta alb-galbuie, se scot si se usuca la soare, ceea ce face ca in rizom sa se petreaca anumite transformari chimice, iar mirosul neplacut al radacinilor proaspat recoltate dispare, fiind inlocuit de un parfum placut, ca de micsunele.

Afectiuni tratate cu iris
Radacina de iris are proprietati expectorante si emoliente, ceea ce o recomanda in tratarea tusei. De asemenea, poate fi folosit cu succes si in afectiunile respiratorii sau ca apa de gura, datorita efectului antiseptic. Stanjenelul mai este utilizat in afectiunile dermatologice, ajutand pielea prin intermediul ficatului, care este principalul organ de detoxifiere. Pentru aceasta se pune seara o jumatate de lingurita cu rizom sfaramat in 150 ml apa plata rece si se lasa pana a doua zi. Dimineata se strecoara totul si se ia o inghititura pe stomacul gol, cu 10 minute inainte de micul dejun, aceasta repetandu-se de cinci ori pe parcursul unei zile, dar niciodata dupa masa. Tratamentul dureaza 7 zile si se poate repeta la interval de 6 saptamani.

S-a constatat ca florile si frunzele acestei plante contin multa vitamina C. In medicina complementara, radacina stanjenelului este folosita si in tratarea durerilor, deoarece are proprietati analgezice. Cu ani in urma, copiilor care aveau dureri de dinti li se dadea sa mestece radacina de stanjenel pentru ameliorarea suferintei. Pulberea, decoctul si tinctura de radacina In special de la stanjenelul alb, sunt folosite in tratarea unor afectiuni ale cailor respiratorii (tuse, raguseala), deoarece au proprietati diuretice, emoliente si expectorante.