Tesla a fost geniul care comunica cu extraterestrii

Indiscutabil, Tesla a fost un geniu. Multe din documentele care au fost găsite în laboratorul său, după moartea sa, au fost confiscate de FBI și ținute secret, departe de ochii curioșilor.

Ulterior, s-a dovedit că invențiile pe care și le-au însușit alți cercetători și pentru care au primit premiul Nobel, se găseau ca prototip în documentele din laboratorul său.

Începând cu anul 1896, el era convins că poate comunica prin semnale radio cu civilizații extraterestre.

În anul 1899, în timp ce se afla în laboratorul său din Colorado Spring, a recepționat mai multe semnale radio cosmice, pe care le-a considerat ca fiind transmise de civilizații extraterestre.

Tesla nu este singurul om de știință care a fost convins că a primit mesaje codificate de la alte civilizații. Marconi, cel care a intrat în istorie ca fiind inventatorul radioului, cu toate că Tesla îl brevetase cu câțiva ani, înaintea sa, a declarat că și el a recepționat mesaje care proveneau din spațiu.

În anul 1937, Tesla a declarat că a lucrat mult timp la un aparat care putea trimite mesaje interstelare, prin semnale radio. El a susținut că a primit mesaje codificate de la extratereștrii, situație care a fost confirmată și de alți cercetători, după anul 1970.

După întâmplarea cu Marconi, care îi furase invenția privind radioul, în anul 1934, Marconi recunoaște acest lucru și își cere scuze public, Tesla se retrage în laboratorul său, nu mai face publice studiile și invențiile pe care le gândise, de teamă că îi vor fi furate.

Cel mai mare mister din jurul lui Tesla este cel legat de Tunguska.

Coincidență sau nu, în aprilie 1908, Tesla declară unui ziarist că a inventat un emițător care prin undele pe care le trimite, poate genera o explozie uriașă, la mare distanță.

Tesla a recunoscut că efectele sunt catastrofale pentru omenire. Două luni mai târziu, are loc catastrofa din Tunguska. Coincidență, sau nu?

Conform teoriilor sale, lume este un condensator natural, un fel de diapazon, care poate trimite unde electrice produse de un emițător central.

Ideea era de a trimite unde electrice în jurul planetei, pe care urma să le capteze, iar.

El este geniul care a creat artificial un fulger de peste 50 de metri înălțime. Experimentul a distrus laboratorul în care lucra, dar și casele vecinilor.

Tesla gândește un proiect mondial prin care toată omenirea să aibă electricitate. Proiectul era simplu. O tijă înfiptă în pământ și legată la un transformator. Proiectul era grandios. Energie electrică gratuită pentru toată omenirea.

Omul de afaceri american, Astor Morgan, s-a oferit să îi sponsorizeze proiectul. Conform calculelor lui Tesla, emițătorul putea furniza 100 miliarde de Wați, care corespunde la 10 megatone de TNT, adică, exact puterea exploziei din Tunguska.

În mâinile lui Tesla se afla o armă redutabilă, mai puternică decât cea atomică.

Sponsorul său, Morgan, înțelege amploarea și importanța proiectului, dar și pericolul la care era expusă planeta.

Afacerile sunt afaceri, a spus Morgan. Cum să dăm electricitate gratuit omenirii? Morgan se retrage din acest proiect.

Tesla devenise fanatic în susținerea proiectului său. Deprimat, înrăit de societatea în care trăia și care nu-l susținea, Tesla se retrage în cercetare, încercând de unul singur să finalizeze proiectul.

Explozia misterioasă a vasului francez Iena, în anul 1907, în largul oceanului, a fost pusă pe seama acestui experiment, care devenise terifiant.

Întrebat dacă are legătură cu această tragedie, Tesla a tăcut.

De ce a ales Tesla, Siberia, ca loc pentru a testa experimentul?

În anul 1908, cercetătorul Roberts Peary pleca într-o expediție la Polul Nord. Toată lumea științifică avea ochii ațintiți asupra lui Peary, care avea susținerea autorităților americane, nu numai financiar.

Tesla uitat de lume, de sponsori, a declanșat experimentul în Tunguska, pe de o parte, pentru a compromite expediția, pe de altă parte, pentru a-și demonstra valoarea științifică.

Read More

Misterul unui geniu, secretul geniului Einstein

Acest lucru a vrut să-l afle doctorul Harvey. El era patologul de serviciu la spitalul Princeton, când a murit Einstein în 1955. Întâmplător, soarta a vrut ca Harvey să fie cel care avea să facă autopsia lui Einstein.

Fără să ceară permisiunea familiei, el s-a hotărât să îndepărteze creierul și să-l păstreze. Timp de 40 de ani, el a păstrat creierul într-un borcan cu formaldehidă, studiindu-i fiecare circumvoluțiune și oferind bucăți din el și altor cercetători. Scopul său? Să descopere secretul geniului lui Einstein. Nimeni nu a găsit vreodată vreun semn care să arate că există vreo diferență între creierele noastre și cel al lui Einstein. Nici Harvey însuși nu a descoperit nimic, dar una dintre colegele sale a reușit în cele din urmă.

După ce a examinat mai multe secțiuni ale creierului în anii 80, Marian Diamond, o cercetătoare de la Universitatea California din Berkley, a anunțat o descoperire uimitoare, ce avea să revoluționeze concepția despre învățare și genii. Majoritatea oamenilor știu că geniile se nasc și nu se fac. Dar Diamond și-a dedicat cariera creării unor genii în laborator.

Într-un experiment deja celebru, Diamond a pus un grup de șobolani într-un mediu foarte stimulativ, amenajat cu leagăne, scări, roți și jucării de toate felurile. Un alt grup de șobolani a fost închis în niște cutii goale. Cei care au trăit în mediul cu stimuli, nu numai că au trăit mai mult, până la vârsta de trei ani, echivalentul a 90 de ani omenești, dar creierul lor a crescut, dezvoltând noi conexiuni între celulele nervoase sub formă de dendrite și axioni, structuri fusiforme care transmit semnale electrice de la o celulă nervoasă la alta.

Șobolanii care au trăit în cuștile goale nu s-au dezvoltat foarte mult și au murit repede. Creierele lor nu aveau decât câteva conexiuni neuronice. În 1911, Santiago Ramon Y Cajal, părintele neuroanatomiei, a descoperit că numărul de interconexiuni între neuroni este un semn al geniului, și că acestea sunt mult mai importante în determinarea puterii creierului decât numărul de neuroni în sine. Experimentul lui Diamond a arătat că, cel puțin în cazul șobolanilor, mecanismul fizic al geniului poate fi creat prin exercițiul mental.

Oare se aplică acest principiu și oamenilor? Diamond a încercat să afle acest lucru. E a a obținut o porțiune din creierul lui Einstein și l-a examinat. Așa cum s-a așteptat, a descoperit un număr ridicat de celule gliale în lobul parietal stâng, un fel de formațiune neurologică pe care a descris-o ca pe o zonă de asociație pentru alte zone de asociații ale creierului. Celulele gliale acționează ca un liant care menține la un loc celulele nervoase și ajută la transmiterea semnalelor electrochimice între neuroni.

Diamond se așteptase la o astfel de descoperire, pentru că avusese concentrații ridicate de celule gliale și în cazul șobolanilor. Prezența lor în creierul lui Einstein a sugerat că avusese loc un proces similar de dezvoltare. Spre deosebire de neuroni, care nu se mai refac și al căror număr nu mai poate crește în timpul vieții, celulele gliale, axionii și dendritele se pot înmulți de-a lungul vieții, în funcție de modul în care ne folosim creierul.

Munca lui Diamond sugerează că, cu cât învățăm mai mult, cu atât apar mai multe conexiuni. De asemenea, când ne oprim din învățat și mintea noastră stagnează, aceste conexiuni slăbesc și cu timpul dispar. Implicațiile pentru pedagogi sunt clare. În cazul în care creierul lui Einstein a dat naștere unor conexiuni similare celor din cazul șobolanilor lui Diamond, este foarte posibil să putem crea noi Einsteini, folosind suficiente exerciții mentale stimulative.

Read More