Robert Hastings este un vechi investigator al
prezentei OZN-urilor deasupra depozitelor si silozurilor cu arme
nucleare. Începând din 1973, el a intervievat peste 150 de martori ai
unor asemenea cazuri. În aprilie 2015, Hastings scria pe site-ul sau,
pentru prima data, despre marturii care vorbesc si despre prezenta unor
fiinte aparent nepamântene în astfel de incidente. Martorul sau
principal era Christopher Cabrera, fost membru al politiei de
securitate, activând din 1998 pâna în 2002, mai ales în „Zona 2” din
baza Nellis, lânga Las Vegas, pe atunci unul dintre cele doua depozite
principale de arme nucleare ale Fortelor Aeriene din Statele Unite.
Cabrera povestea: „Primul incident la care am
asistat a avut loc la sfârsitul anului 1998, în timp ce lucram cu un
camarad pe perimetrul de patrulare sud-vest. Schimbul meu era de la 6
dimineata pâna la 6 dupa-amiaza. Cu aproximativ 15 minute înainte de a
pleca din tura, patrula mea s-a întâlnit cu patrula de nord-est la unul
dintre punctele de control, discutând, înainte de a fi eliberati din
posturile noastre. Fiind iarna, la ora 17:45 era complet întuneric.
Masinile noastre erau parcate spre sud-est, când toti patru am observat
ca trei lumini extrem de puternice clipesc succesiv într-o formatiune
verticala, triunghiulara. Evenimentul a durat aproximativ 10 secunde si
luminile au fost atât de stralucitoare de parca s-ar fi facut din nou
ziua”.
„Se aprindea mai întâi lumina din vârful de sus al
formatiei, apoi a doua lumina, în stânga jos, apoi a treia lumina, la
dreapta jos. Succesiunea s-a facut cel putin de doua ori, lumina
stingându-se treptat, si nu brusc… Luminile de jos erau la aproximativ
100 de picioare (30 de metri, n.n.) de pamânt; trebuia sa privim usor în
sus pentru a le vedea. Pareau sa fie la aproximativ un sfert de mila
(400 m, n.n.) de noi, sau poate un pic mai aproape. Luminile nu pareau
sa fie separate, ci mai degraba fixate de un obiect solid. Nu putea fi
vazut niciun contur clar, dar ceva bloca stelele din spate. Nu se auzea
niciun sunet; era o liniste stranie”.
Un incident care nu trebuia raportat
„Dupa ce lumina a disparut, ne-am întrebat cu totii
daca am vazut cu adevarat ceea ce am vazut si, cel mai important, ce
anume a fost? Apoi, am notificat imediat centrul nostru de control
asupra incidentului, asa cum era de datoria noastra”.
„Chiar daca era schimbarea turei, controlul a
stopat orice miscare de patrulare în interiorul zonei si a trimis o
echipa pentru perimetrul exterior, numit «patrula Oscar», pentru a
investiga ce se petrece. O alta patrula, cu un membru senior, a decis sa
ajute patrula Oscar în cadrul anchetei. Procesul a durat aproximativ 30
minute si abia dupa aceasta a fost permisa schimbarea turei. Eu,
împreuna cu camaradul meu si cealalta patrula care a asistat la
incident, am fost chemati în biroul sefului nostru de zbor. Când am
intrat în holul din fata biroului sau, ni s-a spus sa completam un
formular de incident. Ni s-au pus apoi întrebari generale de catre seful
nostru, dupa care am fost introdusi, separat, în biroul sau si ni s-a
cerut sa spunem povestea noastra în detaliu. În timpul conversatiei mele
cu el, nicio clipa nu am avut impresia ca nu m-ar crede”.
„Chiar înainte sa ne permita sa ne ducem acasa
pentru noapte, el ne-a instruit strict ca incidentul nu s-a întâmplat
niciodata si sa nu vorbim despre el între noi sau cu oricine altcineva.
Am fost amenintati, între altele, cu o concediere dezonoranta, într-un
mod confuz, care m-a iritat”.
„A doua zi, ca parte a sedintei noastre de
dimineata, seful de zbor s-a adresat întregului personal, spunând ca nu a
existat niciun incident cu o noapte înainte si ca nimeni nu ar trebui
sa vorbeasca despre asta, daca nu doreste sa se confrunte cu sanctiuni
dure. Ne-am conformat instructiunilor si nici colegii mei, nici eu nu am
mai vorbit niciodata despre asta”.
„N-am aflat ce s-a întâmplat cu rapoartele noastre
despre incident si nu am aflat daca acesta a fost investigat în
continuare. Am continuat sa lucrez în zona, ca santinela, pentru înca 5
luni, pâna am fost promovat la lucru la arsenal, în Zona 2, pentru mai
mult de 3 ani. Desi, în restul activitatii mele de la Zona 2, nu am
experimentat alte incidente, altii au raportat lumini ciudate, voci fara
trup, umanoizi-umbra, precum si urme ciudate, ca de gheare, pe anumite
suprafete”.
Hastings i-a spus lui Cabrera ca a auzit si el despre
observarea unor asemenea „oameni-umbra”, în Zona 2, de la un alt fost
politist de securitate, care a lucrat acolo din 2002 pâna în 2008.
Aceasta persoana i-a dat chiar o declaratie scrisa detaliata si i-a
permis sa înregistreze cu el un interviu telefonic, în 2010. Hastings
adauga ca l-a gasit credibil, precaut în evaluari, dar fara ezitari în
discursul sau. Într-un e-mail, martorul a scris ca experientele sale au
cuprins: lumini zburatoare inexplicabile, care se misca neregulat, apar o
noapte întreaga si dispar în urmatoarele, si un incident unic, în care
personalul de securitate a urmarit foarte de aproape o luminita. Au mai
fost: alarme de penetrare inexplicabile, cu fenomene stranii: gust
metalic în aer, diferente de temperatura extreme si pierderea
comunicatiilor radio, caderi bruste ale tensiunii electrice, cu esecul
pornirii generatoarelor de rezerva, observarea de umanoizi, figuri ca
niste umbre, urme de picior ori mutilari de animale. Acestora li se
adauga hartuirea personalului de securitate, de catre superiorii care
cereau un secret strict asupra celor vazute.
Desi martorul i-a dat lui Hastings documente
atestând activitatea sa de politist de securitate si i-a spus ca ar
putea publica declaratiile sale, acesta a devenit mai târziu preocupat
de posibile repercusiuni oficiale si a încetat comunicarea. Prin urmare,
Hastings nu-i putea dezvalui identitatea. În orice caz, acest politist
i-a spus ca într-o noapte din 2004, a observat el însusi silueta unui
umanoid înalt de circa 2,5 metri. Trei patrule de politie fusesera
trimise atunci, cu vehiculele lor, pentru a investiga o lumina
misterioasa care a aparut într-un colt îndepartat al zonei de depozitare
a armamentelor; când au sosit la locul unde a fost vazuta lumina,
aceasta disparuse. Dar, câteva secunde mai târziu, un politist a reperat
nu departe, conturata pe cerul luminat de Luna, silueta unei fapturi
imense, care s-a întors rapid si a fugit. Cei sase politisti de
securitate au pornit imediat dupa ea cu masinile, dar dupa ce intrusul a
disparut pentru o clipa dupa o ridicatura de teren, nu a mai putut fi
vazut, de parca l-ar fi înghitit pamântul…
Dupa ce Hastings a relatat aceasta marturie lui
Cabrera, acesta parea usurat ca si altcineva a raportat o astfel de
întâlnire, spunând ca a fost tot timpul preocupat de gândul ca ar putea
fi luat drept mincinos sau dezechilibrat mintal. El a mai mentionat si
ca un fost coleg, care a ajuns la Zona 2 chiar înainte de sfârsitul
angajarii sale acolo, a raportat incidente care implica asa-numitii
oameni-umbra. Mai târziu, Hastings a vorbit cu aceasta persoana la
telefon, care i-a spus ca avusese doua astfel de observatii, chiar la
lumina zilei; în cele din urma însa, el a decis sa nu dea mai multe
detalii, nici în scris, nici pe înregistrare audio. Chiar si asa,
ufologul considera comentariile martorului ca fiind credibile si îi era
clar ca el fusese profund afectat de aceste întâlniri.
Povesti cu fantome
Am putea fi tentati – spune Hastings – sa respingem
astfel de marturii, ca pe niste ridicole „povesti cu fantome”, inventate
pentru trecerea timpului de niste tineri gardieni militari, plictisiti.
Totusi, sa nu uitam ca ei aveau statutul garantat de programul de
fiabilitate a personalului, prin care un politist de securitate ar fi
fost realocat imediat, departe de paza armelor nucleare, daca
stabilitatea sa mintala ar fi fost în cauza. Ei nu aveau absolut niciun
motiv sa raspândeasca povesti cu OZN-uri si umanoizi. Mai mult, ei si-au
informat prompt superiorii, dupa care nu au fost realocati, doar li s-a
spus sa nu discute niciodata despre aceste incidente.
Cabrera si-a continuat relatarea spunând ca la
sfârsitul lunii iulie 2002 a fost trimis si la punctul numit Indian
Springs, la aproximativ 30 de mile de Nellis. Aici era un loc pentru
antrenamente cu avioane Thunderbirds si se mai spunea ca s-ar testa
vehicule aeriene fara pilot si drone de lupta. Dar au fost si zvonuri
privind reperarea unor OZN-uri si fiinte umanoide. La Indian Springs a
ajuns doar de câteva ori, dar întotdeauna i s-a parut ceva straniu. Nu
erau niciodata multi oameni acolo si activitatea era extrem de scazuta.
Într-o dimineata, la sfârsitul lunii septembrie 2002, i s-a spus ca va
efectua, la intrarea principala, un schimb, începând de la ora 7
dimineata pâna în jurul orei 17, împreuna cu o alta persoana. Dar când a
sosit la Indian Springs, a constatat ca nu exista niciun camarad, asa
ca a lucrat toata tura pe cont propriu.
La ora 17 nu a venit nimeni sa-l schimbe. A sunat la Nellis, de unde i
s-a spus ca exista o usoara întârziere. Aproximativ 45 de minute mai
târziu, pe cerul încarcat de stele, a vazut, plutind nemiscata deasupra
bazei, o sfera rosie-chihlimbar. Dupa ce a observat-o circa doua minute,
din sfera a tâsnit un fascicul rosu, care a lovit coasta celui mai
apropiat munte. Fasciculul a durat aproximativ un minut si parea sa
topeasca roca muntelui. Apoi, brusc, raza s-a stins si globul a
disparut. Câteva secunde mai târziu, s-a risipit si lumina rocii topite.
Cabrera a fost eliberat din post, aproximativ 20 de minute mai târziu.
N-a povestit incidentul nimanui, temându-se de ridiculizare, de o
concediere dezonoranta sau de o degradare. Dar cele doua incidente
traite i-au schimbat viata profund.
