Civilizatiile disparute care pot schimba cursul istoriei

Civilizatiile disparute care pot schimba cursul istoriei

In timp ce autenticitatea hărții lui Piri Reis este contestată, Polul Sud figurează pe o altă hartă care datează din secolul al XVI-lea, cu trei sute de ani înainte de presupusa descoperire a Antarcticii.

Această hartă este mai detaliată decât documentul lui Piri Reis, pentru că reprezintă continentul antarctic în ansamblul său, scoțând în evidență lanțurile muntoase și cursurile de apă care, consideră unii specialiști, ar fi existat înaintea erei glaciare.

Harta datează din anul 1531 și este opera unui cartograf francez celebru în epoca sa, un anume Orontius Fineus. El a realizat o gravură pe lemn, ale cărei planșe originale au fost reunite într-o lucrare consacrată expedițiilor maritime.

Antarctica apare în această lucrare așa cum este reprezentată pe hărțile actuale, deși suprafața care îi este atribuită depăşeşte dimensiunile reale. În afara acestei disproporții, se pot constata și alte inexactități notabile. Rotația continentului desenat de Fineus diferă cu 20 de grade față de cea reală, iar lungimea peninsulei antarctice care figurează pe hărțile actuale nu a fost înfățișată pe această veche hartă.

Chiar și așa, similitudinea este atât de frapantă încât istoricul Charles Hapgood a văzut în harta lui Fineus o dovadă suplimentară a verosimilității teoriei sale, conform căreia vechii suverani ai mării, care străbăteau oceanele, în urmă cu mii de ani, ar fi atins continentul polar a cărui hartă ar fi întocmit-o înainte ca civilizația căreia îi aparțineau să dispară în mod misterios.

Hapgood a scos în evidență asemănările dintre harta lui Fineus și reprezentările moderne ale Antarcticii, semnalând, spre exemplu, că descoperiri recente au demonstrat existența munților care figurează pe harta ce datează din perioada Renașterii.

Această teorie s-a bucurat de sprijinul câtorva adepți. Astfel, în anul 1961, un cartograf american, căpitanul Lorenzo Burroughs, a atestat autenticitatea hărții. Nu încape îndoială, afirma el, că harta lui

Fineus a fost desenată pe baza schiței Antarcticii. Oamenii de știință au respins afirmațiile lui Hapgood, considerând că asemănările dintre harta lui Fineus și hărțile actuale sunt simple coincidențe. În anul 1929, muncitorii care făceau curățenie în palatul Topkapi, haremul ultimului sultan turc, au descoperit din întâmplare o hartă ruptă, acoperită de praf.

La prima vedere, ea reprezenta coastele Africii, Spaniei, Americii de Sud. La o examinare mai atentă, cercetătorii aveau să concluzioneze că navigatorii care proveneau dintr-o civilizație necunoscută descoperiseră Antarctica cu mii de ani înainte și întocmiseră o hartă a acestui continent.

Harta a fost realizată în anul 1513 pe piele de gazelă, de către un amiral turc, fost pirat, numit Piri Reis. Harta indică amplitudinea unor munți care au dispărut sub gheață.

Sunt cercetători care susțin că acum câteva mii de ani, Pământul s-a reîncălzit, iar navigatori necunoscuți au putut ajunge în Antarctica.

Autenticitatea acestor hărți pune în discuție cine și când a descoperit cu adevărat Antarctica?

Read More

Istoria Antarcticii si piramidele din Antarctica

Istoria Antarcticii este una necunoscută pentru că acest continent ascunde sub stratul gros de gheața numeroase secrete.
Antarctica nu a fost dintotdeauna un continent rece, în urmă cu peste 170 de milioane de ani a făcut parte dintr-un super-continent numit Gondwana. Acum 25 de milioane de ani, o bucată imensă, de peste 14 milioane de kilometri pătrați, s-a desprins și astfel s-a născut Antarctica.

Conform cercetărilor, Antarctica nu a fost întotdeauna un continent rece, ci un ținut tropical sau chiar temperat, ceea ce înseamnă că a adăpostit diverse forme de viață. Mai mult de atât, există numeroși oameni de știință care sunt de părere că pe acest continent au trăit diverse civilizații, care au lăsat în urma lor numeroase vestigii, printre care și mai multe piramide.

Povestea piramidelor din Antarctica este una relativ nouă, pentru că în 2010 au apărut prime imagini cu aceste construcții misterioase, acoperite parțial de zăpadă. O echipă de specialiști americani a anunțat că au descoperit nu mai puțin de 3 piramide la circa 10 kilometri distanță de linia de coastă. Nu se poate spune cu exactitate cine le-a construit și nici ce înălțime au pentru că din momentul în care au fost descoperite și până în prezent nu s-a mai dat nici publicității. Cert este faptul că între timp s-au mai organizat numeroase expediții și niciun detaliu nu a fost oferit publicului larg.

De ce? Pentru că oficial aceste piramide nu există pentru că altfel istoria omenirii ar fi trebuit rescrisă. De asemenea, există numeroase speculații, care sugerează că nu ar fi fost construite de mâna omului, ci de civilizațiile extraterestre, care au vizitat Terra în trecutul îndepărtat.


Probabil că aceste piramide adăpostesc numeroase secrete ale trecutului, cât și detalii importante cu privire la cei care le-au ridicat.

Read More

Zona Marie Byrd din Antarctica apartine extraterestrilor

În anul 2015, a fost demarat unul dintre cele mai ambițioase proiecte privind Antarctica. SUA, Germania, Japonia, China, Australia, și-au unit forțele și au constituit o echipă mare de specialiști care să studieze secretele munților glaciari, care sunt îngropați în calota glaciară, peste 4 kilometri.

Munții glaciari Gamburtsey sunt cunoscuți ca fiind locul de naștere a enormei plăci estice de gheață a Antarcticii. Acești munți au înălțimea munților Alpi și sunt îngropați în gheață. În paralel, va fi analizată și calota glaciară care are o vechime de 1,2 milioane de ani.

Specialiștii speră să poată fora în interiorul calotei, pentru a constatat ceea ce s-a întâmplat, cu milioane de ani în urmă, dar și ceea ce va urma să se producă pe planeta noastră. Antarctica este continentul cel mai meridional de pe planetă, este situat la polul Sud și este înconjurat de oceanul Astral, marea Ross și Wedell.

Suprafața sa este de 14 milioane de kilometri pătrați. 98% din suprafață este acoperită de gheață. Antarctica este continentul cu cele mai mici temperaturi, recordul a fost de -100 grade Celsius și cu cele mai mari vânturi. Nu există populație umană permanentă, nici măcar indigeni. Prima expediție a fost realizată în anul 1820, de către ruși. Tratatele internaționale interzic activități militare pe suprafața sa, extrageri de minereuri. Este permisă numai activitatea de cercetare.

Unul dintre marile mistere rămâne lacul Vostok. Lacul a fost descoperit, în anul 1990, grație unui avion american cu laser, care a putut penetra prin calota glaciară. Lacul de află în profunzimea calotei glaciare, la o adâncime de 4 kilometri. Conform specialiștilor, în Antarctica există peste 200 de lacuri acoperite de calota glaciară. Ele există de pe vreme când Australia era unită de Antarctica.

Lacurile sunt lichide, datorită căldurii din interiorul Pământului. În anul 2010, NASA a trimis un avion, cu echipament laser, care timp de șase săptămâni a survolat Antarctica. Pozele făcute au demonstrat că în interiorul calotei glaciare există vegetație, vulcani, munți și lacuri. În profunzime există fiorduri.

Cercetătorii de la NASA au declarat că unul dintre vulcani a erupt acum 2300 de ani. Dat fiind faptul că sub calotă sunt mulți vulcani, s-a pus problema stabilității calotei, în cazul unor astfel de erupții.

În interiorul calotei există mari cantități de petrol, diamant și aur. Unul dintre sateliții care a survolat Antarctica a surprins fotografii cu o mare deschidere în calota glaciară, în apropierea mării Ross. Dacă până în anul 2010, consideram existența acestor găuri, deschideri, simple legende, iată că, aceste presupuneri sunt realitate.

Deschizătura se află chiar în apropierea zonei, unde în anul 1938, naziștii au început construcția unei baze militare. Se pare că sub calota glaciară există o parte a istoriei omenirii, ascunsă, care dacă va fi studiată, va schimba mult din istoria și geografia lumii.

În Antarctica există o zonă, numită Marie Byrd, care nu aparține sau nu este guvernată de nicio țară. Restul Antarcticii este împărțit între șapte țări ale lumii. Se spune că zona Marie Byrd aparține extratereștrilor. Interesant este faptul că, de comun acord, cele șapte țări au refuzat să împartă această zonă, în care se află și marea deschidere, descoperită în anul 2010.

Stabilitatea calotei glaciare este fragilizară nu numai de către vulcani, ci și de cutremure. De cel puțin două ori pe zi, în Antarctica se produc 2 cutremure cu magnitudine foarte mare. Antarctica fascinează prin marile mistere ascunse sub calota glaciară.

La începutul anului, au fost descoperite, sub calota glaciară, artefacte și structuri, create artificial, necunoscute oamenilor de știință ca și poziționare în timp și cărei civilizații au aparținut.

Read More

Orase misterioase ascunse in Antarctica, Capitala fiind Shambala

Antarctica privită din satelit prezintă curenți oceanici uriași. În jurul oceanului înghețat se produc turbulențe, pe zone cuprinse între 10 și 150 de kilometri. Acestea au influențe asupra climei planetei.

În anul 1968, SUA au pierdut în regiunea Thule, Antarctica, o bombă nucleară, pe care nu au mai găsit-o niciodată. În această zonă, SUA au o bază militară unde se pot realiza peste 2600 de zboruri militare și internaționale într-un an.

Tot aici, SUA au construit Globecom Tower, un radio automat, cu o înălțime de 378 de metri. Tot în Thule, americanii au construit în calota glaciară Camp Century, un laborator științific, alimentat cu energie nucleară.

Cercetătorii au descoperit sub calota glaciară, urme de forme de viață, de acum 100000 de ani. Tot aici au fost descoperite epave de OZN-uri, cadavre ale extratereștrilor, orașe necunoscute, nepământene. Exploziile nucleare făcute în Antarctica au avut, oficial, explicația că se forează calota glaciară pentru a se verifica rezervele de petrol din zonă.

Neoficial, bombardarea calotei a avut drept scop pătrunderea în adâncimea calotei, acolo unde aceste orașe necunoscute erau construite. Prin bombardare s-a încercat forțarea intrării în aceste orașe, care erau blocate de forțe necunoscute. Vorbim despre existența unui sistem buclier, o buclă, care face ca intrarea în orașe extraterestre să fie invizibilă și să nu permită intrarea în profunzime.

Se spune că operațiunea High Jump, din anul 1929, condusă de amiralul Byrd, a avut ca obiectiv un atac armat îndreptat împotriva extratereștrilor. Operațiunea a fost o pierdere uriașă pentru SUA. Au murit peste 5000 de militari, 13 vapoare s-au scufundat.

Această zonă a Antarcticii a fost un miraj și pentru naziști, care în anul 1938, au construit o bază militară. Teoria budistă susține că în interiorul calotei glaciare trăiește o super rasă de femei și bărbați care, din când în când, vin la suprafață pentru a monitoriza omenirea.

Această lume are milioane de locuitori și mai multe orașe, capitala fiind la Shambala. Se spune că, preoții tibetani și Dalai Lama sunt în legătură cu această civilizație misterioasă. Ramayana, un celebru text indian, descrie sosirea unui avatar, Rama, care este emisarul acestei civilizații și călătorește într-un car de foc.

Conform credinței antice indiene există o rasă subterană de șerpi, numită Nagas, care a purtat războaie cu civilizația din Shambala. Nagas sunt locuitorii tenebrelor, foarte avansați din punct de vedere al tehnologiei. În anul 2010, un avion DC-8, aparținând NASA, dotat cu radar laser, care putea penetra în calota glaciară, a demonstrat că există viață în profunzimea calotei. Este vorba despre o lume dinamică și complexă.

Avionul a survolat, timp de șase săptămâni Antarctica, de la o înălțime de 1500 de picioare. Specialiștii au putut observa ceea ce se întâmplă în interiorul calotei glaciare. Calota glaciară are o suprafață mai mare decât cea a Europei. În interior există vulcani, lacuri, munți.

Dacă gheața s-ar topi, nivelul mărilor și al oceanelor lumii ar crește cu zeci de metri. Antarctica ascunde mistere extraordinare, în interior existând structuri și artefacte necunoscute omenirii. Cărei civilizații aparțin toate acestea?

Read More

O misterioasa poarta a timpului in Antarctica

Teoria potrivit căreia viaţa de pe “planeta albastră” ar fi dirijată de o civilizaţie extraterestră nu este nouă. În jurul ei s-au brodat teorii ale conspiraţiei, s-au făcut filme şi s-au scris romane. Se pare însă că “regizorii” vieţii pământene sunt totuşi oameni ca şi noi. Sau aproape "ca şi noi”, pentru că ei dispun de “butoane” invizibile. 
V-aţi propus să aflaţi când va scăpa Grecia de criza economică, dacă România se va califica la următorul Campionat European de Fotbal sau care va fi următoarea veste-şoc din showbiz? E mai simplu decât credeţi. Puteţi trimite o scrisoare la CIA sau la FBI, iar agenţii “Scully” şi “Mulder” vă vor răspunde imediat. Lăsând gluma la o parte, povestea capătă nuanţe reale şi situaţia devine cinică. De ceva vreme, tot apar în presa americană ştiri referitoare la descoperirea unui vortex spaţio-temporal în Antarctica. Fiziciana americană Mariann McLein a relatat că, pe 27 ianuarie 1995, a observat un vârtej de ceaţă cenuşiu în apropierea Polului Sud, dar a considerat fenomenul drept un vortex caracteristic furtunilor din zonă. Totuşi, vârtejul a rămas staţionar, iar forma - neschimbată, fapt ce a sporit curiozitatea savantei. Şi cum se întâmplă peste tot în lume, doamna a raportat… mai sus. Imediat s-a decis cercetarea fenomenului şi s-a lansat un balon meteorologic, echipat cu tehnologie de măsurare a vitezei vântului, a temperaturii şi a umidităţii. Balonul s-a ridicat imediat şi a dispărut brusc în ceaţă. După ce a fost readus la sol, ceasul indica ziua de 27 ianuarie 1965, dată “situată” cu 30 de ani în urmă…

CIA şi FBI au demarat programe secrete de cercetare Imediat, armata, CIA şi FBI au intrat în alertă, iar locul cu pricina a fost declarat “Zonă de impact X”. Experimentul a fost repetat cu tehnologie superioară, iar la bordul dirijabilului a fost urcat un cimpanzeu. La revenirea la sol, ceasul indica tot o dată aflată cu 30 de ani în urmă, dar cimpanzeul cu pricina era viu şi nevătămat. Straniul fenomen a fost denumit „Poarta timpului“ şi a fost raportat la Casa Albă. Brusc, mass-media americană n-a mai relatat nicio ştire referitoare la minunea din Antarctica. Savanţii au presupus că acel vârtej de deasupra Polului Sud era, de fapt, un tunel al timpului care facilita trecerea în alte dimensiuni temporale. De asemenea, au existat voci care au susţinut că FBI şi CIA au demarat în secret programe de cercetare a variantelor de realizare a călătoriilor în timp, dar nu a existat nicio confirmare oficială.

Ruşii, surprinşi de incendiul inexplicabil Cum în spionajul modern orice secret păstrat este o utopie, au intrat pe fir şi serviciile secrete ruseşti. Încă din anii ’70, savanţii sovietici studiau potenţialul “neconvenţional” al zonei, iar mass-media relatase o serie de fenomene OZN pe teritoriul URSS. Ei bine, în ianuarie 2001, cercetătorii ruşi de la baza Vostok, din Antarctica, au sesizat o anomalie magnetică puternică în acea zonă, cronometrele li s-au dat peste cap, iar locaţia a fost cuprinsă de un incendiu ale cărui cauze au rămas inexplicabile. Teleportări în viitor Pătrundem în culoarul timpului şi ajungem în anul de graţie 2010. Invitat la o emisiune găzduită de postul CBS, cercetătorul american Donald Roysson a declarat că, “încă de acum 20 de ani, forţele armate ale SUA studiau posibilitatea unor teleportări, de data aceasta nu în trecut, ci în viitor”. Mai mult, el a susţinut că “ruşii şi americanii au renunţat la concurenţă, cel puţin de faţadă, şi au dezvoltat un proiect comun care le-ar permite să gestioneze în mare măsură cursul istoriei”. Imediat, au apărut dezminţiri din partea SUA. Unde nu e foc nu iese fum, nu-i aşa? Abili, ruşii au tăcut… Se pare că ambele ţări ar fi trimis dispozitive şi echipamente de înaltă tehnologie, precum gigantica maşină sfredelitoare americană „Subterrene“, alimentată cu energie nucleară. „Subterrene“ este un utilaj capabil să efectueze călătorii subpământene şi poate fora în toate rocile dure sau perfora orice strat de gheaţă oricât de gros. De aici, o altă întrebare a dat fiori: oare, nu cumva, înăuntrul Terrei există un univers paralel? De altfel, de-a lungul vremii, şi oamenii de ştiinţă români, în frunte cu generalul Emil Străinu, au discutat aprig pe această temă. Curiozitatea ziariştilor americani a fost însă şi mai mare, iar acest lucru i-a costat. O echipă TV a unui post californian a pornit, în noiembrie 2002, către această destinaţie, dar imediat a dispărut, învăluită în mister. Ulterior, forţele Marinei americane au descoperit o înregistrare video care se pare că ar fi aparţinut echipei. Filmul confirma prezenţa unui artefact uriaş, aflat sub gheaţă, un fel de maşinărie preistorică, posibil de origine extraterestră. Nicole Fontaine: ”Pentagonul trebuie să dezvăluie ce ascunde!” Prestigiosul cotidian “New York Times” a speculat pe marginea acestor fapte. Cu ajutorul acelui artefact găsit sub gheaţă, americanii şi camarazii lor ruşi ar încerca să efectueze o serie de “salturi” în timp şi în spaţiu, cu scopul de a ne “programa” viitorul, de a deveni, practic, “regizorii” planetari. Astfel, întreaga omenire ar deveni un robot gigant, ale cărui mişcări sunt planificate, iar viaţa noastră nu ar fi altceva decât o completă dezinformare, o iluzie. Bolile, războaiele, crizele bancare, totul ar fi programat. Şi pentru că, într-adevăr, gluma s-a îngroşat, fostul preşedinte al Parlamentului Francez, Nicole Fontaine, a avut o ieşire publică şocantă: ”Dacă armata americană a construit ceva la Polul Sud, atunci ea violează Tratatul internaţional privind Antarctica. Dacă nu, trebuie să vedem despre ce descoperire este vorba. Însă Pentagonul trebuie să dezvăluie public ceea ce ascunde”. Şi totuşi, n-am fost încă martorii unor dezvăluiri incendiare, dar au existat teorii potrivit cărora Războaiele din Golf, criza din Egipt sau chiar descoperirea “Particulei lui Dumnezeu” n-au fost întâmplătoare.

Baze de cercetare ultrasecrete Informaţia privind fenomenele din Antarctica a fost rapid cenzurată de Armata SUA, dar s-a aflat că americanii începuseră de mult, în secret, excavarea cu dispozitive supertehnologice la locul cu pricina, iar în Antarctica fuseseră înfiinţate două baze ultrasecrete de cercetare a fenomenelor paranormale. Încă din 1995, oamenii de ştiinţă britanici şi americani care studiau starea vremii în cadrul unui proiect comun au făcut o descoperire magică. "Ruşii şi americanii au renunţat la concurenţă, cel puţin de faţadă, şi au dezvoltat un proiect comun.", Donald Roysson

Read More

Tara de dincolo de Poli - Agartha

NASA a trimis un avion DC-2, în Antarctica, echipat cu un radar-laser, care poate pătrunde prin calota glaciară. Șase săptămâni, avionul a survolat zona, la câteva sute de metri, deasupra calotei de gheață. Acest lucru a făcut posibil ca oamenii de știință să poară să observe ceea ce se găsește sub calotă.

Calota de gheață ocupă o suprafață mai mare decât suprafața Europei. Dacă ea s-ar topi, specialiștii spun că apa din mări și oceane ar crește cu câțiva zeci de metri. Sub gheață se află munți, vulcani, văi și lacuri. Există zone în care gheața are o grosime de 3 kilometri. O primă observație se referă la faptul că sub gheață sunt foarte multe lacuri. Cercetătorii au localizat și un vulcan, care a erupt ultima dată, acum 2300 de ani.

Această descoperire a readus în discuție problema legată de stabilitatea calotei. Ce se întâmplă în cazul în care vulcanul va erupe? Poate fi afectată planeta noastră? Sub calota de gheață sunt rezerve mari de petrol, aur și diamant. Specialiștii spun că sub calotă se ascund artefacte ale unei lumi necunoscute. Tibetanii susțin că sub calotă este o altă lume, numită Agartha.

În anul 1946, SUA a demarat un proiect numit High Jump, care îl avea coordonator pe colonelul Byrd. Scopul oficial al proiectului a fost de a studia calota glaciară. Neoficial, proiectul avea drept scop descoperirea unei zone, considerată ca fiind ocupată de extratereștrii. Proiectul a fost stopat după câteva luni, pentru că toți participanții la acest proiect au pierit într-un tragic accident de avion. În timp ce se îndreptat spre Antarctica, avionul s-a lovit de vârful unui munte. Aceasta a fost versiunea oficialităților.

Mai târziu, a fost o altă încercare de a relua proiectul. De data aceasta, s-a considerat că un submarin ar fi mai eficient.
Submarinul Sennet a dispărut în mod misterios. Oficialitățile au dat o variantă, prin care acest submarin a intrat în coliziune cu un ghețar. În religia buddhistă există credința că în această zonă există o rasă de super-bărbați și super-femei, care din când în când, vin la suprafață, ei trăind în interiorul calotei, ca să observe dezvoltarea rasei umane.
Capitala se numește Shambala, iar locuitorii sunt câteva milioane. Tibetanii numesc acest popor Agartha, sunt foarte dezvoltați și spun că Dalai Lama se află în legătură cu el.

Edgar Alan Poe vorbește în scrierile sale despre un sfinx care domină calota glaciară și care știe multe secrete.
Anglia, China, Australia, SUA și Germania au pus bazele unui proiect gigant în vederea studierii calotei glaciare și descoperirii secretelor care se ascund sub calotă. Proiectul se focalizează pe muntele Gamburtsey, care se află în înconjurat de gheață, a cărei înălțime este mai mare de 4 kilometri.

Acest munte este la fel de înalt ca și munții Alpi. Are o lungime de 800 de kilometri și o lățime de 400 de kilometri. Văile sunt profunde, au o adâncime de 1000 de metrii sub nivelul mării. Specialiștii vorbesc despre o istorie etonantă care este îngropată în calota glaciară. Marie Byrd este zona din Antarctica, care nu a fost revendicată de nicio țară, dar foarte bogată în resurse de petrol și diamant. Cutremure foarte puternice se produc în această zonă. Seismologii spun că media acestora este de trei cutremure puternice pe zi.

Read More