În compoziţia căpsunilor se
găseste o mare cantitate de vitamine, mai ales din grupul B, săruri de
potasiu, mangan, magneziu, cupru, substanţe pectice, quechicină si o
mulţime de principii active noi, descoperite în ultimii cinci ani. Este
un veritabil medicament eficient în profilaxia si terapia
tuberculozelor, problemelor renale, asteniei nervoase, aterosclerozei,
anemiei, reumatismului, varicelor si afecţiunilor hepatice. Dar nu sunt
acestea toate afecțiunile în care acționează!
Cura de căpsuni îmbunătăţeste respiraţia
Datele mai vechi oferite de
nutriţionisti subliniază faptul că un consum regulat de căpsuni reglează
problemele respiratorii. Astfel, neurochimistii belgieni au descoperit
că unii produsi de amidon ai unor acizi grasi din căpsună pot acţiona
asupra semnalelor electrice ale ritmicităţii respiraţiei. Acesti compusi
descoperiţi în primăvara acestui an si denumiţi temporar factorul A.A.r
produc o anumită stimulare a terminaţiilor nervoase ale nervului X
(vag) ce deservesc plămânul. Ca urmare a acestor impulsuri (care au o
anumită frecvenţă), centrii respiratori din bulb îsi intensifică
controlul asupra comenzilor de contracţie ritmică a muschilor toracali.
Astfel, centrii care dau comanda pentru inspiraţie către muschii
intercostali sunt mai „atenţi” la adaptarea respiraţiei la condiţii
de stres, efort sau variaţii de temperatură si presiune atmosferică. Ca
urmare, un consum zilnic de căpsuni într-o cură de 20-30 de zile, ne
poate face mai rezistenţi la efortul fizic si intelectual, mai toleranţi
la cauzele stresului si mai eficienţi în condiţii de frig sau caniculă.
Totodată, prin beneficiile aduse zonelor de reglare a activităţii
centrilor respiratori - plămân, inimă, creier, ca si celorlalte organe -
sporesc oxigenarea si aportul de substanţe nutritive în raport cu
cererile de consum. Prin aceste efecte, o cură scurtă de căpsuni ne
poate ajuta să ne păstrăm sănătatea respiratorie si să ne menţinem
sănătos întregul organism, care devine mai rezistent la orice posibilă
boală. Totodată, pentru fumători, căpsunile sunt extrem de benefice atât
pentru sănătatea pulmonară, cât si pentru cea cardiacă si hepatică.
Studiile efectuate chiar în luna
martie a acestui an asupra efectelor benefice ale curei cu căpsuni au
demonstrat că aceasta poate fi comparată cu o adevărată întinerire a
centrilor respiraţiei din creier. Tinereţea centrilor respiratori este
unul dintre cei mai importanţi factori care implică îmbătrânirea
creierului, a ficatului si, nu în ultimul rând, a pielii si chiar a
rădăcinii dinţilor si a părului.
Pentru
a beneficia de toate aceste efecte ale consumului de căpsuni, se
recomandă să consumaţi minimum 50g si maximum 300g căpsuni proaspete,
dimineaţa sau la o jumătate de oră după dejun, timp de 18-25 de zile.
Profilaxia problemelor cardiace
Cercetătorii belgieni în colaborare cu
cei de la Universitatea din Koln (Germania) au descoperit, tot în acest
an, că în căpsuni există si o substanţă activă ce îmbunătăţeste
controlul activităţii ritmului inimii. Este vorba de o substanţă
hidroxi-aminică, derivată din eterii care oferă mirosul specific al
căpsunilor. Această substanţă ajunge, prin circulaţia sangvină, în zona
nodulului sino-atrial, formaţiunea care trimite mesajele de contracţie a
inimii. Efectul acestei substanţe constă în crearea unui filtru de
frecvenţă pentru curenţii electrici ce pornesc către muschii inimii.
Datorită acestei substanţe fixate pe membranele celulelor din nodulul
sinoatrial, 65% din curenţii electrici paraziţi, neaveniţi, sunt opriţi
să ajungă la muschiul inimii. Acesti curenţi electrici apăruţi
accidental sunt deseori periculosi prin cumulare, putând conduce la stop
cardiac sau dereglarea sistemului de comandă a ritmicităţii. Efectul
rezultant este acela de reducere a riscului apariţiei unor contracţii
mai puternice ale inimii si a fenomenelor de aritmie. Tot aceleasi
substanţe se fixează temporar si instabil pe suprafaţa celulelor
muschiului ventricular al inimii, împiedicând o contracţie mai intensă
decât cea comandată de nodulul sinoatrial si fasciculul Hiss.
Unul
dintre marile beneficii ale acestei situaţii este si cel de protecţie a
inimii atunci când suntem supusi stresului, emoţiilor sau socurilor
psihice. Se poate spune asadar că, printr-o cură de căpsuni, putem
rămâne o perioadă mai sănătosi din punct de vedere al sistemului
cardiovascular, chiar dacă trecem printr-o perioadă mai dificilă a
vieţii.
Influenţa asupra hormonilor si metabolismului
Din cercetările mai vechi se cunostea
faptul că vitamina K prezentă în căpsuni influenţează pozitiv
activitatea ficatului, laboratorul central al metabolismului. Totodată,
se cunostea că vitaminele din complexul B si E aduc beneficii enorme
pentru buna desfăsurare a proceselor metabolice, atât pentru ficat, cât
si pentru 80% din ţesuturile organismului.
Ultimele
cercetări ale biologilor belgieni au dovedit că, pe lângă aceste
aspecte, există si alte avantaje metabolice ale consumului de căpsuni.
Spre exemplu, anul acesta s-au descoperit peste 12 compusi aminici si
eterici derivaţi din querchicină care acţionează asupra a 26 de tipuri
de reacţii chimice din organismul nostru. Unii dintre acesti compusi,
cum ar fi cei eterici, se descompun în alcooli în interiorul celulei,
oferind un surplus de energie, folosit în sinteza unor enzime, hormoni
sau proteine vitale pentru supravieţuirea celulelor în curs de
degradare. Alte substanţe, tot din categoria eterilor semistabili, ajută
celulele aflate în deficit de nutrienţi să declanseze semnale chimice
pentru devierea sângelui către acea zonă. Aceste substanţe ajută asadar
celulele care nu primesc destui nutrienţi să primească substanţele
necesare pentru a-si continua activitatea. Se poate spune că aceste
substanţe din căpsuni ajută ţesuturile afectate să „strige după ajutor”.
O altă categorie de eteri din
căpsună ajută la crearea unor punţi pentru construirea unor proteine
importante în schimbul dintre celulă si lichidul interstiţiar, aflat
între celule si vecin cu vasele capilare de sânge oxigenat.
Cele
mai noi cercetări efectuate la Universitatea din Bruxelles arată că
unii alcooli vegetali prezenţi în căpsunile bine coapte pot declasa
procese de eliberare a unor factori de adeziune celulară. Aceasta
înseamnă că un ţesut în crestere, cum ar fi cel al oaselor copiilor,
este avantajat, iar procesul decurge cu o viteză mai ridicată. Aceeasi
stimulare a producţiei de „adezivi celulari” determină o mai rapidă
refacere a ţesuturilor sau organelor degradate rănite, arse sau în curs
de îmbătrânire.
Totodată,
„adezivii celulari” încurajaţi de substanţele prezente în căpsuni
determină refacerea parţială a zonelor nervoase din creierul afectat de
toxice, alcool, îmbătrânire sau socuri psihice traumatizante.
Pe
lângă stimulii eliberaţi de substanţele adezive, unii compusi prezenţi
în căpsună pot grăbi eliberarea unor hormoni din celulele care i-au
secretat. Astfel, s-a dovedit că unii aminoacizi vegetali din căpsună
cresc eficienţa descărcărilor de noradrenalină din glanda
medulo-suprarenală, grăbind adaptarea la frig, dar si la stres si
concentrare psihică pentru termen lung. Aceiasi aminoacizi pot grăbi si
descărcarea de hormoni placentari si ovarieni în primele luni de
graviditate, aspect extrem de important pentru buna dezvoltare
intrauterină a fătului, deci si a viitorului copil. Tot în căpsuni se
întâlnesc si substanţele aminice capabile de a declansa mai rapid
secreţia unor hormoni feminini din categoria estronelor, din testicul si
din glanda corticosuprarenală. Prin acest efect, bărbaţii nu devin mai
efeminaţi, asa cum s-ar crede, ci mai sensibili, mai capabili de a oferi
afecţiune, mai profunzi în gândire si cu un comportament protectiv mai
dezvoltat. Aceleasi estrone stimulate de cura de căpsuni, determină un
lanţ de reacţii care conduc la cresterea secreţiei de testosteron,
responsabil într-o anumită măsură de potenţă, fertilitate, dar si de
agresivitate.
Terapia si profilaxia problemelor nervoase
Stiam despre căpsuni că sunt eficiente
în tratamentul nevrozelor usoare si mai ales al formelor în care apar
nervozitatea si insomnia. Datele stiinţifice cele mai recente arată că
în compoziţia căpsunilor există aminoacizi ciano-hidroxilici, care se
pot lega selectiv de unii neuroni din creier. Acesti aminoacizi
acţionează cu predilecţie asupra zonelor nervoase din asa-zisul „sistem
limbic”, unde apar fenomene electrice ale declansării furiei si
tendinţelor violente. În urma acţiunii acestor aminoacizi, reacţiile de
furie si agresivitate sunt drastic diminuate. Explicaţia constă în
acţiunea acestor compusi din căpsună asupra fixării adrenalinei în
centrii furiei. Ca urmare, apare numai tendinţa interioară de explozie a
furiei, dar nu si manifestarea exterioară. S-a dovedit că aceiasi
aminoacizi deschid si canalele de iesire a potasiului la suprafaţa
celulelor „furiei”, care determină efectul de inhibiţie si linistire.