Misterul Triunghiului Bermudelor isi gaseste rezolvarea in spatiu

Triunghiul Bermudelor este una dintre cele mai misterioase zone de pe glob. Cunoscut și sub numele de „Triunghiul Diavolului”, este o zonă aproximativ triunghiulară ca formă, cu cele trei colțuri localizate de Insulele Bermude, Porto Rico și Fort Lauderdale, Florida în Oceanul Atlantic. Suprafața cuprinsă este de circa 1.2 milioane km².

De-a lungul timpului, speculațiile cu privire la această zonă au arătat că într-o anumită perioadă a anului diverse anomalii se petrec în această zonă misterioase. Numeroase au fost vasele sau chiar avioanele care au dispărut fără urmă ca și cum ele nu au existat niciodată. 

Cu toate acestea, Consiliul Apelor din SUA neagă existența acestui triunghi al morții. Din ce motiv? Probabil pentru ca mitul Triunghiului Bermudelor trebuie desființat pentru că acele anomalii nu pot fi explicate sau trebuie ținute departe de ochii publicului larg.

De partea cealaltă, un grup de specialiști italieni este pregătit să pună bazele unui proiect de amploare prin care să dezlege misterul Triunghiului. Totul a pornit de la o nouă ipoteză care susține că există o legătură stranie între această zonă de pe Terra și centura Van Allen. 

Nu puțini au fost astronomii care odată ajunși în spațiu au văzut numeroase flash-uri de lumină care porneau din Triunghiul Bermudelor și parcă se îndreptau spre centura Van Allen.

Ce se întâmplă în Triunghiul Bermudelor cu adevărat? Nimeni nu poate spune foarte clar, dar este la îndemâna oricui să realizeze că misterul este cuvântul care definește cel mai bine această zonă de pe Terra.

Read More

Timpul poate merge inapoi

Timpul s-ar putea derula dinspre viitor spre trecut, lucrurile pot exista simultan în multiple stări, iar vechea dilemă a copacului care se prăbușește într-o pădure ar putea să nu fie legată doar de prezența unui martor care să-l audă căzând ci și, cumva, de a ști dinainte dacă va fi sau nu văzut, conform unui nou studiu publicat de revista Nature Physics, informează site-ul secondnexus.com.

În general cu toții suntem de acord că trecutul este cel ce influențează prezentul care la rândul său influențează viitorul. Probabil că aproape nicio persoană care nu suferă de afecțiuni psihice sau nu este sub influența drogurilor nu ar putea susține că evenimentele viitoare le pot influența pe cele din trecut. Și totuși acest lucru ar putea să se schimbe în lumea plină de paradoxuri a fizicii cuantice.

Pentru un om obișnuit, înțelegerea lumii observabile, dominată de fizica newtoniană, clasică, ține de „bunul simț”. Timpul se scurge dinspre trecut spre viitor, lucrurile nu pot exista decât într-un singur loc într-un anumit timp, iar dacă un copac cade într-o pădure fără ca nimeni să-l observe va produce un sunet. Niște fizicieni de la Universitatea Națională din Australia (ANU) nu sunt însă de acord că lucrurile sunt atât de simple.

Noul studiu publicat în Nature Physics „demonstrează că totul ține de măsurarea directă”, susține profesorul asociat Andrew Truscott de la Research School of Physics and Engineering din cadrul ANU. „La nivel cuantic, realitatea nu există dacă nu este observată direct”, a adăugat el.

Această concluzie aparent absurdă derivă din rezultatele a două experimente, dintre care unul mai vechi, un „clasic” pentru fizica cuantică și unul care a fost încheiat cu succes în urmă cu doar câteva săptămâni.

Experimentul clasic:

Oamenii de știință au observat de mult timp comportamentul ciudat al particulelor de lumină, fotonii, în cadrul așa-numitului Experiment al celor două fante. Atunci când lumina a fost proiectată asupra unui ecran în care se află două fante înguste, fotonii s-au comportat într-un mod neprevăzut, de-a dreptul schizoid. Experimentul implică o configurație simplă, un „tun” care trage cu particule de lumină (fotoni), unul câte unul prin două fante mici dintr-un ecran — un laser care produce lumina. Lumina este atenuată în așa fel încât să emită doar câte un singur foton. Acești fotoni trec prin cele două fante, existând și o cameră care înregistrează tiparul din spatele ansamblului celor două fante. De vreme ce fotonii trec unul câte unul, unii printr-o fantă, alții prin cealaltă, ar trebui ca ei să lase o urmă cu două dungi pe perete, dar nu se-ntâmplă acest lucru. În schimb aceștia creează în mod misterios mai multe dungi, dincolo de locurile de pe perete corespunzătoare fantelor de trecere. Acesta ar fi rezultatul așteptat atunci când o rază constantă de lumină s-ar răspândi pe perete ca o undă. Rezultatul care se obține ar fi posibil numai dacă particula ar trece prin ambele fante în același timp, cu alte cuvinte, particula este în două locuri deodată în același timp. Atunci când sunt puși senzori în jurul fantelor pentru a urmări fotonii, acest tipar de undă dispare. Dacă excludem senzorii din experiment, patternul de undă revine. Acest lucru sugerează că putem schimba modul în care se comportă realitatea pur și simplu prin observarea directă. Cu alte cuvinte realitatea însăși nu ar fi reală. Celebrul fizician austriac Anton Zeilinger consideră că răspunsul modern la această întrebare este că drumul fotonului nu este un element al realității. Acest experiment poate fi replicat și cu electroni și cu orice alt tip de particulă.

Acest principiu se află în centrul fizicii cuantice. O particulă așa cum este fotonul se comportă ca și când ar avea mai multe stări indefinite, în suspensie. Ea nu are proprietăți fizice și este definită în schimb de un set de probabilități conform cărora ar putea exista într-una sau alta din respectivele stări. Aceste probabilități nu sunt doar rezultatul unor teorii bombastice din fizica modernă ci se află la baza noțiunilor noastre moderne de chimie și fac posibile tehnologii precum microprocesoarele și reacțiile nucleare. Modernitatea nu ar fi existat așa cum o cunoaștem fără aceste proprietăți bizare ale particulelor.

Aici intervine cea de-a doua ciudățenie: Atunci când fizicienii observă un foton în mod direct, în cadrul unui experiment, însuși faptul că este observat îl face să cadă într-una dintre cele două stări posibile ale sale — fie particulă, fie undă. Orice ar face oamenii de știință, ori de câte ori observă în mod direct un foton este ca și când chiar fotonul „ar decide” cum să fie văzut. Astfel, se crede că actul de a observa aduce fotonul din tărâmul cuantic al probabilităților în cel real. Acest principiu este explicat de celebra paradigmă a pisicii lui Schrödinger unde o pisică ipotetică, pusă într-o cutie închisă alături de niște otravă, nu este nici vie, nici moartă, până când deschidem cutia și operăm o observație directă asupra sa.

Cel de-al doilea experiment:

Această concluzie bizară conform căreia actul de observație directă definește realitate (realitatea nu există în afara observației) circulă de mult timp în rândul fizicienilor, fiind susținută și de un experiment propus de americanul John Wheeler încă din 1978, experiment despre care se credea că nu va putea fi niciodată pus în practică. Din acest motiv a primit numele de „Experimentul cognitiv al alegerii întârziate” (cognitiv pentru că nu putea fi pus în practică). Acest experiment își propunea să răspundă la o întrebare aparent simplă: Când mai exact un foton alege să se comporte ca o particulă sau ca o undă? Atunci când este tras, înainte de a trece prin fantă sau poate după ce a trecut de fantă?

John Wheeler a propus în experimentul său cognitiv introducerea unui al doilea ecran, dar doar după ce fotonul a trecut deja de primul ecran. Introducerea acestui al doilea ecran ar fi o decizie aleatoare în cadrul experimentului — uneori se introduce al doilea ecran, alteori nu. De asemenea, atunci când este introdus în experiment, acest al doilea ecran este conceput să producă același timp de interferență ca și primul ecran. Astfel, teoretic, un om de știință ar fi putut urmări în ce stare se află fotonul după ce a trecut de primul ecran și dacă rămâne în aceeași stare și după ce trece de al doilea.

Dificultatea tehnică a fost că nimeni nu a reușit să introducă în experiment cel de-al doilea ecran la timp, imediat după ce fotonul a trecut de primul ecran și înainte de a ajunge la perete. Această problemă părea insurmontabilă până acum câteva săptămâni. Echipa de fizicieni australieni a transformat acest experiment de gândire într-unul cât se poate de concret, de laborator, cu ajutorul unei instalații de lasere. Subiectul lor de experiment nu a fost însă un foton ci un atom de heliu, care deși este mult mai masiv decât un foton, ar trebui, din punct de vedere teoretic, să aibă același comportament în cadrul experimentului — și anume să existe într-o stare indefinită și apoi, odată observat, să se comporte fie ca o particulă fie ca o undă. Laserele au fost folosite pe post de grilaje, unul în fața celuilalt, iar cel de-al doilea laser era pornit aleator, în cadrul experimentului.

Rezultatul acestui experiment este chiar mai ciudat decât se așteptau fizicienii specializați în domeniul cuantic: De fiecare dată când cele două grilaje laser erau pornite, atomii de heliu s-au comportat mereu ca unde. De fiecare dată când al doilea grilaj laser nu era introdus în sistem, atomul de heliu a trecut prin sistem sub formă de particulă. Ceea ce este fascinant, sau de-a dreptul înfricoșător, este că decizia privind prezența celui de-al doilea grilaj laser în sistem a fost cu totul aleatoare și din punctul de vedere al atomului de heliu care tocmai a trecut de primul grilaj, nici măcar nu s-a întâmplat încă !

Cu alte cuvinte, este ca și cum atomul de heliu ar fi putut vedea în viitor și ar fi știut dacă va exista cel de-al doilea grilaj laser chiar în timpul în care trecea prin primul astfel de grilaj. Ori cu alte cuvinte, eventuala prezență în viitor a celui de-al doilea grilaj pare să determine starea din prezent a atomului de heliu care trece prin primul grilaj laser ! Dacă atomul de heliu apare ca particulă sau ca undă este determinat cu precizie de ceva ce încă nu s-a întâmplat, ci urmează să se întâmple în viitor. Pe scurt, viitorul determină prezentul!

Cum este acest lucru posibil? Cum este posibil ca un eveniment viitor — activarea celui de-al doilea grilaj din sistem — să determine starea din trecut a atomului de heliu? Timpul ar trebui să se scurgă înapoi.

Profesorul Andrew Truscott ne oferă explicația: ‘Atomii nu au parcurs distanța dintre punctele A și B. Abia când au fost măsurați, la sfârșitul drumului, a devenit reală una dintre cele două stări posibile, de particulă sau de undă”. Dacă ar fi să credem că acești atomi chiar au ales o anumită cale, sau căi, atunci trebuie să acceptăm că o măsurătoare viitoare determină trecutul acestor atomi, a mai adăugat el.

Ideea că viitorul afectează trecutul are implicații profunde care transcend lumea fizicii cuantice. O astfel de idee pune sub semnul întrebării, spre exemplu, conceptul de liber arbitru. Acest experiment, care va fi fără îndoială repetat, precum și implicațiile sale vor ridica mai multe întrebări decât vor oferi răspunsuri.

Read More

Viitorul speciei umane este in spatiu

Uitaţi de asteroizi, plăgi sau de alte calamităţi. Fizicianul şi cosmologul britanic Stephen Hawking spune că ne confruntăm cu o ameninţare mult mai apropiată - este vorba despre propriul nostru comportament.

”Eşecul uman pe care mi-aş dori să îl corectez este agresivitatea”, i-a spus Hawking câştigătoarei unui concurs organizat în Londra.
”Probabil că a reprezentat un avantaj în perioada oamenilor cavernelor pentru a avea mai multă mâncare, mai mult teritoriu sau un partener, însă acum ameninţă să ne distrugă pe toţi”, a precizat fizicianul.
Adaeze Uyanwah, în vârstă de 24 de ani, din California a câştigat premiul ”Vizitatorul de onoare” în cadrul unui concurs organizat de portalul visitlondon.com. Premiul a inclus şi un tur al muzeului de ştiinţă din Londra, alături de Stephen Hawking.
În timpul turului, Uyanwah l-a întrebat pe Hawking ce trăsătură umană şi-ar dori să schimbe şi ce trăsătură ar trebui cultivată.
Hawking a ales agresivitatea, avertizând că un război nuclear ar putea duce la sfârşitul civilizaţiei şi chiar al rasei umane. Agresivitatea ar trebui înlocuită de empatie care ”ne aduce la un loc, într-o stare de pace şi iubire”.
Fizicianul a mai adăugat că viitorul speciei umane este în spaţiu.
”Cred că viitorul pe termen lung al rasei umane este spaţiul, în sensul că reprezintă o asigurare de viaţă importantă pentru supravieţuirea noastră, prin prevenirea dispariţiei umanităţii, prin colonizarea altor planete”, a argumentat Hawking.
Uyanwah spune că va ţine minte această întânire pentru tot restul vieţii.
”Este incredibil să mă gândesc că în câteva decenii, când nepoţii mei vor învăţa despre Stephen Hawking la ora de ştiinţă, eu voi putea să le spun că l-am întâlnit personal”, a povestit tânăra.

Read More

Windows 10 ocupa mai putin spatiu decat versiunea precedenta

În mod surprinzător, cei de la Microsoft se pare că au fost mai eficienţi vizavi de spaţiul pe care îl ocupă viitorul Windows 10 pe desktop-uri şi mobile.

De câţiva ani, fiecare versiune de Windows a reuşit să ocupe mai mult spaţiu decât iteraţia precedentă. Deşi ne-am obişnuit cu ideea că sistemul de operare, cu foarte mici excepţii, este cea mai mare aplicaţie software pe care o avem pe sistem, nimeni nu era mulţumit de direcţia Microsoft pe acest subiect. Din fericire, pentru a atrage bunăvoinţa utilizatorilor şi aprecierea internauţilor, odată cu Windows 10, gigantul din Redmond a decis să schimbe macazul.

Dacă vă hotărâţi să faceţi upgrade la Windows 10, veţi fi încântaţi să aflaţi că ocupă mai puţin spaţiu decât versiunea precedentă a sistemului de operare. Windows 8 pe 32 de biţi ocupă implicit 16GB de spaţiu, în timp ce tranziţia la o platformă pe 64 de biţi se manifestă printr-un salt la 20GB. Printr-o postare pe blogul oficial Microsoft, compania americană a anunţat că, datorită unui nou algoritm de compresie implementat în Windows 10, faţă de valorile menţionate mai sus, versiunea pe 32 de biţi a noului SO va ocupa cu 1,5 GB mai puţin spaţiu, în timp ce pe 64 de biţi scăderea în dimensiune va fi mai semnificativă, de 2,6GB.

Read More

Nefilimii au ajutat pamantenii in dezvoltarea lor

O descoperire nemaipomenită a fost făcută, în cea mai veche carte din lume. Piri Reis dovedește că Nephilimii au ajutat pământenii în dezvoltarea lor. La început, a fost un mare continent. În timp, din cauza Potopului, a cutremurelor, a vulcanilor și a deplasării crustei terestre, s-au format continentele, așa cum sunt ele astăzi. Piri Reis a fost descoperită în anul 1929 și dă informații despre lume și viață, înainte de Potop, până în anul 300. Cartea prezintă o cartografie a Antarcticii, în perioada când nu era acoperită de gheață.

Harta este de o precizie științifică. Totul este corect calculat și prezentat, inclusiv insulele din acea zonă, latitudine, longitudine. Fără un ajutor exterior această hartă nu avea cum să fie realizată. Ea a fost scrisă în anul 1513.
Cartea descrie Pământul ca fiind rotund și mai mult, circumferința Pământului este calculată cu o eroare de numai 50 de kilometri. În carte se dă cu precizie distanța dintre Egipt și Peru.

Cum au fost posibile toate aceste informații, din moment ce nu existau avioane la acel moment? Piri Reis, autorul cărții, a fost un marinar de origine turcă. El devine stăpânul Mediteranei, datorită curajului său și a multor bătălii pe care le-a câștigat. Era corsarul cel mai curajos din Mediterană. Cartea are și o parte misterioasă. Piri Reis descrie faptul că, înainte să plece în călătoriile sale, Columb a fost la Vatican, unde a primit instrucțiuni cu privire la călătoria sa, spre America.

Vaticanul avea informații despre traseul pe care Columb urma să-l facă. Care a fost sursa informațiilor, în contextul în care, Columb este primul care a făcut această călătorie? Harta lui Piri Reis prezintă o insulă mare în mijlocul Atlanticului, insulă care azi a dispărut. În limba ebraică Nephilim înseamnă a cădea din cer. În ceea ce privește Biblia, vă readuc aminte un pasaj, care este elocvent în situația noastră. După moartea lui Abel, Eva îi mai dăruiește lui Adam un fiu, pe nume Seth. Acesta întruchipa binele, iar Cain, fratele său mai mare, întruchipa răul. Fii lui Seth, numiți fii cerului, se vor iubi cu fiicele lui Cain, cu toate că Seth se opune cu vehemență.

Read More

Putem calatori in alta lume? Suntem inconjurati de atomi si molecule

Cercetătorul David Wilcock a lansat o nouă teorie în care susține că ADN-ul este influențat de undele cuantice. Se știe că în fizică, timpul este linear. Einstein a demonstrat că timpul se scurge mai repede, dacă ne deplasăm în spațiu. Dacă ne aflăm într-o navă spațială, timp de două săptămâni și nava se deplasează cu viteza luminii, la revenirea pe Pământ, suntem mai bătrâni cu 500 de ani.

Einstein susține că timpul și spațiul trebuie privite ca un ansamblu În construcția lumii cuantice, timpul are trei dimensiuni, iar spațiu are o dimensiune. În timpul somnului, spațiu are o singură dimensiune pentru corpul fizic, în timp ce visul are loc într-un timp cu trei dimensiuni, trecut, prezent și viitor. De aici și posibilitatea apariție premonițiilor. Noi putem călători nu numai în viitor, ci și în trecut. Suntem înconjurați de atomi și molecule, putem spune că elemente spațiu-timp sunt lângă noi, într-o continuă mișcare.

Fiecare parte a corpului uman este înconjurată și influențată de spațiu-timp. Putem deduce că fiecare particulă a creierului este influențată de spațiu-timp. Ajungem la ADN-ul nostru care va fi și el influențat de spațiu-timp. Corpul omenesc are un sistem de filtre care ne ajută să vedem numai lucrurile asupra cărora ne-am concentrat și nu tot ceea ce este în jurul nostru. Auzim numai zgomotele asupra cărora ne concentrăm și nu toate zgomotele care se produc în jurul nostru. Rezultă că informațiile nu au aceeași valoare de atenție pentru noi. Putem discuta despre un sistem energetic paralel care face această selecție.
Cercetătorii ruși vorbesc despre un câmp temporal în care dacă modificăm viteza, timpul și spațiu se vor scurge mai repede sau mai încet.

S-au făcut numeroase experimente și s-a constatat că piramidele pot schimba viteza ceasurilor. Piramidele nu sunt numai un simbol, ele sunt niște sisteme, care prin forma și orientarea lor, pot influența spațiu-timp. Cu cât cantitatea de câmp temporal se infiltrează mai repede în corpul nostru, cu atât starea noastră de sănătate este mai bună și îmbătrânim mai greu.

Cercetătorii ruși au făcut un experiment cu persoane de vârsta a treia. Le-au creat un mediu identic cu cel al anilor când erau tineri. Radiouri vechi, care transmiteau muzică veche, mobilă veche, îmbrăcăminte de epocă. S-a constatat o schimbare radicală în comportamentul și starea de sănătate a acestora. Se comportau ca și cum erau din nou tineri. Trăim într-un univers dual. Pe de o parte universul material, pe de altă parte cel energetic, cu influențe majore asupra noastră. Energia cuantică se află în interiorul nostru, influențându-ne ADN, propriile gene. Putem vorbi despre o lume mentală în care trăim. Orice lucru are o frecvență energetică de vibrație, iar noi le preluăm prin gândurile și simțurile noastre.
Specialiștii susțin că în ultimii 2000 de ani, oamenii și-au tocit simțurile, iar în ceea ce privește extra-simțurile am înregistrat regrese.

Extra-simțurile ne-ar putea ajuta în alegerea celor mai bune variante pe care ni le oferă viitorul. Am putea evita eșecurile și neîmplinirile. Cu alte cuvinte am putea anticipa viitorul. Sunt specialiști care susțin că animalele ne-au depășit în ceea ce înseamnă extra-simțurile. Lumea în care trăim este un tot unitar, numai că noi o privim și percepem fragmentar. Fizicianul Karl Pribam susține că fiecare dintre noi ne construim și percepem în mod diferit universul. Putem vorbi despre un univers subiectiv al fiecăruia dintre noi. Nu înțelegem realitatea celui de lângă noi, pentru că suntem preocupați numai de realitatea noastră, subiectivă. Fiecare dintre noi suntem un microcosmos în marele univers.

Read More

Calatoria in timp este posibila doar in viitor?

Călătoria în timp este posibilă, însă doar într-o singură direcţie - în viitor, nu în trecut -, a declarat fizicianul britanic Brian Cox într-o prezentare ştiinţifică pe care a susţinut-o la British Science Festival, informează huffingtonpost.com.

"Principala întrebare care se pune este aceasta: «poate fi construită o maşină a timpului?». Răspunsul este acesta: «da, putem să călătorim în viitor»", a declarat Brian Cox, profesor de fizica particulelor la Universitatea Manchester, în prezentarea sa de o oră pe care a susţinut-o, marţi, în cadrul evenimentului citat.
"Oamenii vor avea aproape o libertate totală în călătoria lor în viitor".
Potrivit cercetătorului britanic, călătoriile în viitor sunt posibile, pe baza teoriei generale a relativităţii, enunţată de Albert Einstein.
"Oamenii vor putea să călătorească câteva sute de ani sau chiar câteva mii de ani în viitor, dacă vor călători cu o viteză foarte mare, apropiată de viteza luminii".
Discovery News a explicat teoria denumită "Paradoxul gemenilor". "Imaginaţi-vă o pereche de gemeni - unul stă pe Terra (Geamănul A), în timp ce celălalt (Geamănul B) se îmbarcă pe o navă spaţială şi călătoreşte în spaţiu cu o viteză relativistă. În comparaţie cu intervalul de timp trăit de Geamănul A pe Terra, intervalul de timp trăit de Geamănul B în spaţiu se micşorează.
Dacă timpul curge mai încet pentru Geamănul B, atunci, când acesta va reveni pe Terra, unde timpul a curs mult mai repede, Geamănul A va fi îmbătrânit semnificativ mai mult decât Geamănul B. Mecanismul din spatele acestui fenomen se numeşte «dilatarea timpului» şi el are efecte cu atât mai puternice, cu cât oamenii vor călători în spaţiu cu viteze care se apropie tot mai mult de viteza luminii", informează Discovery News.
Să te întorci înapoi din viitor sau să călătoreşti într-un anumit punct din trecut este mult mai puţin probabil, consideră Brian Cox. Bazându-şi teoria pe popularul serial ştiinţifico-fantastic britanic "Doctor Who", Brian Cox spune că personajul principal din acest serial, supranumit "The Doctor", ar avea nevoie de o "gaură de vierme" pentru a putea să se întoarcă în trecut.
Existenţa acestei punţi teoretice, descrisă ca un fel de scurtătură în binomul spaţiu-timp, propusă de savanţi pe baza teoriei generale a relativităţii a lui Einstein, nu a fost niciodată demonstrată. Şi, chiar dacă o "gaură de vierme" ar fi descoperită sau ar fi creată, nimeni nu poate să garanteze că oameni ar putea într-adevăr să o folosească pentru a călători în timp.
Brian Cox nu este însă singurul cercetător care consideră, în teorie, că o "gaură de vierme" le-ar permite oamenilor să călătorească înapoi în timp. La începutul acestui an, astrofizicianul Eric W. Davis de la EarthTech International Institute for Advanced Studies a declarat că o "gaură de vierme" ar fi cea mai bună opţiune pentru călătoriile în timp.
Însă, aşa cum a recunoscut şi acest cercetător, a fi nevoie de "un efort herculean pentru a transforma o gaură de vierme într-o maşină a timpului".

Read More

NASA a lansat o sonda ce va lamuri un mister vechi

Agentia Spatiala Americana vrea sa descifreze secretele atmosferei fine a satelitului natural al Terrei.

Lansarea acestui vehicul spatial fara echipaj uman la bord, de marirea unui mic automobil, denumit Lunar Atmosphere and Dust Environment Explorer (LADEE), a avut loc la ora locala 23.27 (03.27 GMT, sambata) la bordul unei Minotaur V, o racheta intercontinentala reconvertita, de la centrul spatial Wallops din statul Virginia, informeaza AFP.

Avand la bord trei instrumente stiintifice, dintre care doua spectrometre, LADEE, care cantareste 383 de kilograme si are la bord 135 de litri de carburant, trebuie sa colecteze date detaliate despre structura si compozitia chimica a atmosferei lunare, care este foarte subtire, si sa determine daca praful ramane in suspensie in atmofera lunara.

"NASA a trimis o sonda lunara pentru a vana un mister vechi de 40 de ani" relateaza space.com.

Particulele de praf in suspensie ar putea explica misterul luminilor observate de astronautii din misiunile Apollo intre 1969 si 1972 la orizontul lunar, cu putin timp inainte de rasaritul Soarelui, precizeaza NASA.

O intelegere mai buna a caracteristicilor atmosferei lunare ar putea sa ii ajute pe cercetatori sa inteleaga fenomenele de pe alte corpuri din Sistemul Solar precum planeta Mercur si asteroizii de talie mare, explica coordonatorii acestei misiuni de 280 milioane de dolari, initiata in 2008.

"Am studiat Luna de o maniera extensiva dupa ce ultimii astronauti din misiunile Apollo au parasit solul lunar, in urma cu 40 de ani, cand noi credeam ca Luna este lipsita de atmosfera", a declarat, joi, intr-o conferinta de presa, John Grunsfeld, administrator adjunct al NASA, coordonator al programelor stiintifice elaborate de agentia spatiala americana.

"Cu ajutorul unor vehicule de recunoastere, am descoperit ca acest satelit natural al Terrei este, din punct de vedere stiintific, mult mai interesant si ca detine un fel de atmosfera", a adaugat cercetatorul american. Dupa parerea sa, aceasta misiune "i-ar putea ajuta sa inteleaga mai bine diversitatea din Sistemul Solar si evolutia acestuia".

Studierea atmosferei lunare trebuie facuta inainte ca o serie de misiuni de explorare sa perturbe acest mediu fragil, a explicat joi Sarah Noble, o cercetatoare implicata in proiectul LADEE. Intr-adevar, atmosfera lunara este atat de fina si de fragila, incat aselenizarea unui vehicul spatial ar putea sa o afecteze.

Mai multe tari, mai ales China, si-au anuntat intentia de a trimite misiuni spatiale pe Luna. Autoritatile de la Beijing au anuntat saptamana trecuta ca vor trimite un vehicul care va ateriza pe Luna inainte de sfarsitul anului 2014.

La o luna dupa lansare, sonda LADEE va ramane intr-o prima faza, timp de 40 de zile, deasupra suprafetei lunare, pentru a efectua o serie de teste. Sonda va utiliza in special o noua tehnologie laser de transmisie, la fel de puternica ca aceea folosita de retelele de fibre optice terestre. Apoi, sonda americana isi va incepe misiunea de studiere stiintifica a atmosferei lunare pe parcursul unui ciclu de 100 de zile.

Cea mai recenta misiune NASA catre Luna dateaza din 2012, cand doua sonde gemene, GRAIL, au fost lansate pentru a descifra secretele din interiorul satelitului natural si pentru a masura campul gravitational al acestuia.

Inainte de acea misiune, in 2009, Statele Unite au lansat vehiculele spatiale LRO si LCROSS, care au confirmat prezenta apei sub forma de gheata intr-un crater situat la polul sudic al Lunii.

De la programul Apollo, din cele aproximativ 40 de misiuni spre Luna, LADEE  este a doua sonda lunara care nu a fost lansata de la baza Cape Canaveral din Florida. Sonda Clementine a fost lansata in 1994 din California.

Centrul spatial Wallops se afla la 270 de kilometri de capitala americana. Creat in 1945, centrul a fost multa vreme utilizat pentru lansarea unor mici vehicule spatiale suborbitale si a unor baloane stiintifice.

Read More