Pulberea de galbenele, Indicatii terapeutice

Originare din sudul Europei si sud vestul Asiei, galbenelele (Calendula officinalis) au efecte antioxidante, antiinflamatorii, antimicrobiene, antiseptice, cicatrizante si antiparazitare. In scop terapeutic pot fi folosite si sub forma de pulbere.

Pentru a obtine pulberea de galbenele aveti nevoie de flori foarte bine uscate. Florile se pun intr-o rasnita de cafea si se mixeaza pana cand se obtine o pulbere fina. Pulberea se pastreaza in borcane din sticla inchise ermetic, timp de cel mult 14 zile, intr-un loc intunecos si racoros.

Indicatii terapeutice
1. Tumori maligne
Persoanele care sufera de cancer pot administra 4 lingurite de pulbere de galbenele zilnic, timp de 60 de zile, dupa care se face pauza 10-14 zile si se reia.
2. Colita de fermentatie
Bolnavii de colita de putrefactie si fermentatie vor folosi un amestec de pulbere de galbenele cu pulbere de sunatoare (in proportii egale). Se administreaza 6 lingurite de amestec pe zi, timp de 21 de zile, dupa care se face pauza 7 zile si se poate relua.
3. Dismenoree
Femeile care sufera de dismenoree pot administra cate 4 lingurite de pulbere de galbenele zilnic, timp de 90 de zile.
4. Crampe abdominale
Se pot elimina daca se administreaza cate o jumatate de lingurita de pulbere inainte si dupa masa.

Read More

Sfaturi naturiste cu plante pentru multe boli

Sfaturi practice naturiste pentru diverse afectiuni respiratorii, boli cardiace

Galbenelele
Planta ierboasa cu radacina adinca de 20 cm, tulpina ramificata, inalta, flori mici de culoare portocalie si miros placut, infloreste din luna iunie pina la caderea brumei, iar produsele vegetale utilizate in scop terapeutic sint florile, care dupa recoltare se usuca la umbra sau la soare.
Proprietati si recomandari
Galbenelele au proprietati antiinflamatoare, cicatrizante, sedative, anticancerigene, antitricomonozaice, bactericide si coleretice. Se recomanda utilizarea plantei in boli ca de exemplu: dischinezii biliare, hemoroizi, varice, arsuri, rani, enterocolite, gastrite hiperacide, ulcere gastrice sau duodenale, dismenoree. De asemenea, ajuta la reglarea ciclului menstrual, cit si la combaterea protozoarului Trichomonas vaginalis. Se mai utilizeaza frecvent in cosmetica pentru activitatea circulatiei periferice la tenurile uscate.
Mod de folosire
Intern
Se foloseste sub forma de infuzie preparata dintr-o lingurita de flori adaugate la 200 ml de apa clocotita si zilnic se beau cite 2-3 cani din acest ceai.
Extern
Se prepara o infuzie din 30 g flori de galbenele la un litru de apa clocotita cu care se fac spalaturi locale, spalaturi vaginale pentru combaterea tricomonazei. Se mai poate folosi unguentul cu galbenele care se aplica in strat subtire pe locul bolnav.
Isopul
Isopul este cunoscut din timpuri stravechi chiar si din Biblie cu renumitul pasaj: stropi-ma-voi cu isop si mai virtuos decit neaua ma voi albi, dupa unii istorici si etnobotanisti, probabil ca textul biblic citat mai sus nu se refera la aceasta planta, ci mai degraba la Origonum syriacum. Totusi isopul (Hyssopus officinalis) are o veche reputatie terapeutica, fiind utilizat pentru purificarea locurilor sacre si in acelasi timp ca planta medicinala comuna. Este originar din regiunile mediteraneene si Asia temperata, iar in prezent se cultiva in America si Europa.
Proprietati si recomandari
Principalele utilizari traditionale se refera in principal la afectiunile respiratorii si ale aparatului digestiv, iar extern la ameliorarea durerilor reumatice, arsuri, rani, dureri de urechi, cit si dureri de dinti. In trecut s-a folosit si pentru reglarea tensiunii arteriale, ca tonic nervin general, in anxietate si isterie.
Compozitie chimica si fitoterapeutica a plantei
Partile aeriene ale plantei recoltate in timpul infloririi contin 0,5-1 la suta ulei esential format in special din pinen si pinocamfen, sesquiterpene, iar cantitatea cea mai mare de ulei esential se gaseste in flori, apoi in frunze. Planta mai contine derivatii flavonici, o substanta amara de natura lactonica numita marubiina, acid usolic si oleanolic, diosmina, beta-sitosterina, tanin, hysopina, gumi-rezine, zaharuri, lipide si substante minerale: Ca, K, Na, P, Fe, Cu, S, Mu, Zu, Mo, Al etc. Uleiul esential se obtine prin antrenarea cu vapori de apa din partile florale ale plantei si frunze recoltate in timpul infloririi. Uleiul esential obtinut prin acest procedeu este incolor, pina la galben-pal-verzui, cu miros dulceag camforos. Se amesteca bine in uleiurile esentiale de levantica, rosmarin, myrt, de Primeta racemosa, salvie, geranium si uleiuri de citrice, iar ca actiune terapeutica uleiul esential de isop este considerat ca astringent, antiseptic, bactericid, antiviral, carminativ, calmant al cefaleelor, cicatrizant, digestiv, diuretic, emenagog, expectorant, febrifug, hipertensiv, nervin-sedativ, endorific si tonic (cardiac si in deficientele circulatorii), vermifug si vulnerar (de vindecare mai rapida a plagilor).
Principalii constituenti din uleiul esential sint pinocamphonele, izopinocamhone, estragolul, barneolul, geraniolul, bimonene, tuyone, myrcene, caryofilene etc.
Mod de folosire
In aromotarepie:  principalele utilizari se refera la actiuni cutanate: echimoze, taieturi, dermatite, eczeme, rani, inflamatii etc.
In afectiuni circulatorii: muschi si articulatii, in tensiuni mici sau mari ale presiunii sanguine, in afectiunile reumatice.
In afectiunile sistemului respirator: astm, bronsite, cataruri, faringite, tuse, tonsilite, tuse convulsiva.
In afectiunile sistemului digestiv: colici, indigestii, gastrite.
In afectiunile sistemului genito-urinar: anemoree, leucoree (trichomonoza in special), iritatii mecanice etc.
Sistem imunitar: raceala, gripa, stari febrile etc.
Sistem nervos: anxietate, oboseala, tensiune nervoasa, conditii de stres, nevroze astenice etc.
In aromoterapie se utilizeaza numai in mici concentratii diluat intr-un ulei pe baza de masline sau uleiuri vegetale obtinute prin presare la rece. Intern, diluatia uzuala este de 3-4 picaturi la o lingura de ulei vegetal, iar uleiul de isop intra ca aromatizant in numeroase produse cosmetice, parfumuri, sapunuri etc. In industria alimentara este folosit pentru proprietatile condimentare in diferite preparate din carne, sosuri, bauturi alcoolice rafinate, iar pentru folosirea tuturor acestor produse sau preparate mai trebuie mentionat ca, desi isopul nu este iritant si nesensibilizant, in special uleiul esential este si tonic moderat datorita continutului in pinocanfene. Deci, toate preparatele care contin ulei volatil de isop trebuie folosite moderat si sint contraindicate in timpul sarcinii, in epilepsie, cit si in hipertensiune arteriala. Partile aeriene ale plantei, recoltate in timpul infloririi si uscate la umbra, pot fi folosite in farmacia casei ca atare sub forma de infuzie una-doua lingurite la o cana de apa, iar dupa un timp de 10-15 minute de la infuzare intr-un vas acoperit se pot consuma una-doua cani pe zi din acest ceai, indulcite cu miere de albine. Isopul intra in compozitia multor ceaiuri medicinale sau alimentare cum ar fi: ceaiul antiasmatic si pectoral, ceaiul osana etc.
Spanacul
Este un bun aliment ce asigura multe vitamine organismului, cit si o vedere mai agera, mai buna a ochilor, iar pentru a micsora riscul bolilor cauzate de virsta, precum si aparitia bolilor sistemului ocular, medicii nutritionisti recomanda verdeturile. Datorita luteinei, care se afla in compunerea plantelor cu frunze verzi, precum si spanacul, consumul acestora creste starea de sanatate a ochilor, intrucit substanta protejeaza fata de efectele daunatoare ale soarelui asupra ochilor, actionind ca un filtru solar. Deoarece organismul uman nu poate produce luteina, substanta nu poate fi asimilata decit prin consumul acestor alimente, cit mai frecvent.
Vinul alb
Este bun in tratamentul pentru cataracta. Se face un amestec de plante din 20 g sibur (burunita pentru dureri de ochi), 20 g ordolen (valeriana), 20 g musetel, 10 g sporici (verbina) si 30 g flori de soc. Totul se amesteca bine, apoi cinci linguri rase de plante se oparesc cu o jumatate de litru de vin alb, care a fost incalzit pina la limita de fierbere. Aburul este lasat sa actioneze asupra ochilor inchisi, iar cel mai indicat este ca acest vin sa se toarne intr-o sticla si sa se pregateasca de fiecare data cu o cantitate mai mica de vin, fiind astfel mai buna si utila o baie proaspata de aburi.
Vin rosu si aloe
Persoanele care incearca si doresc sa se lase de bautura pot beneficia, conform medicinei traditionale, de efectele benefice ale plantei de aloe. Intr-un borcan se pune 1,5 kg de aloe tocata, in virsta de 3-5 ani, la care se adauga 2,5 kg miere de albine si 3,5 litri de vin rosu incalzit. Amestecul se lasa la macerat timp de cinci zile, iar in prima saptamina de tratament se consuma cite o lingurita de preparat de trei ori pe zi, cu o ora inainte de masa. Incepind cu a doua saptamina, cantitatea va creste la o lingura, inlocuind astfel lingurita. Cura dureaza trei saptamini, iar in timpul tratamentului este contraindicat consumul de lapte si oua.
Frunzele de nuc
Nucul este un arbore cu radacina pivotanta, puternic ramificata lateral, tulpina inalta de pina la 30 m, scoarta este neteda, cenusie, iar coroana strinsa atunci cind creste in masiv si larga – globuloasa cind creste solitar. Infloreste in luna mai, fructele au un aspect globulos, prezinta un invelis carnos de culoare verde care crapa cind ajunge la maturitate si elibereaza nuca ce poarta in interior saminta comestibila. Produsele vegetale utilizate in scop terapeutic sint frunzele recoltate in lunile mai-iunie, ele continind: tanin, vitamina C, clorofila, saruri minerale, inazitol, acizi organici, ulei esential etc.
Proprietati si recomandari
Arborele are proprietati hipotensive, hipoglicemiante, calmante, antiinflamatorii, hemostatice, antiseptice, depurative, antisudorifice, fiind recomandat in boli precum diabetul zaharat, candidoza, litiaza renala, ateroscleroza, infectii strepto si stafilococice, intoxicatii cu mercur. Se recomanda utilizarea acestuia si pentru combaterea secretiei excesive a glandelor sudoripare, eczemelor acute, viermilor intestinali si diareei.
Mod de folosire
Intern
Se foloseste sub forma de infuzie preparata dintr-o lingurita cu frunze de nuc adaugate la 200 ml apa clocotita si zilnic se consuma doua cani din acest ceai.
Sub forma de decoct obtinut din trei linguri de frunze de nuc adaugate la 250 ml apa. Se fierbe timp de 10 minute, dar se poate prepara si o infuzie din patru linguri de frunze de nuc la 200 ml apa clocotita. Cu aceste solutii se face gargara sau se inhaleaza in stari gripale, se spala local eczemele sau se toarna in apa de baie a copiilor, chiar si a adultilor.

Read More

Ceaiuri pentru probleme de ficat

În acest articol, îți prezentăm o listă de tipuri de ceai de care e bine să ții cont atunci când ai probleme de ficat.
Ficatul este cel mai greu organ din corpul omului, cântărind între 1 și 2 kg și este situat în partea dreaptă a stomacului sub diafragmă. Parte din aparatul digestiv, ficatul îndeplinește numeroase funcții în organismul omului.

Are un rol important în echilibrul metabolismului, deoarece sintetizează colesterolul, fosfolipidele, lipidelor și lipoproteinele, participă la metabolismul glucidelor și proteinelor și ajută la sinteza unor elemente din sânge, cum sunt globulinele, albuminele și antitrombina.

Așadar, este foarte important ca ficatul să aibă o bună funcționare, el elimină multe toxine din organism, deci el, la rândul lui trebuie curățat de toxine. Îți prezentăm cele mai bune ceaiuri pentru ficat, care să te scape de îngreunarea și mai mare a ficatului cu medicamente atunci când faci excese sau ești foarte obosit.

Înainte de asta este bine să știi că ficatul este singurul organ al omului care se reface, dar are nevoie de multă odihnă și repaus. Și dacă adaugi și unul din ceaiurile de mai jos o să te simți mai tânăr, o să îți dispară cearcănele și senzația continuă de oboseală.

Printre cele mai bune și cunoscute ceaiuri pentru ficat se numără anghinarea

Frunzele de anghinare au proprietăți hepatoprotectoare și stimulente ale funcției hepatice. De asemenea au și funcția de a crește debitul de bilă secretată.

Ceaiul de anghinare este recomandat, în special, în disfuncții hepatobiliare (de exemplu insuficiență biliară), în colecistite, în hepatitele subacute, cronice și chiar în preciroză. În ceaiuri se pune o linguriță de frunze de anghinare la o cană de apă și se beau maxim două căni pe zi. 

Printre cele mai bune ceaiuri de ficat este și ceaiul de armurariu. Acesta conține flavonoide lignanice (silymarină),iar acțiunea lor asupra ficatului este de a modifica structura periferică a membranei celulare a hepatocitelor, astfel că previne penetrarea toxinelor în interiorul celulelor și stimulează potențarea regenerativă a ficatului și formarea de noi hepatocite.

Ceaiuri pentru ficat - armurariul

Ceaiul de armurariu este recomandat mai ales în hepatita acută și cronică, în hepatita alcoolică și ciroză hepatică. La ceai se folosesc fructele de armurariu, se pune o linguriță de fructe măcinate la o cană de apă de două ori pe zi.

Atunci când crezi că ai exagerat o bună perioadă de timp cu grăsimile și mâncărurile nesănătoase și vrei să ții o cură de dezintoxicare a ficatului, ceaiul de păpădie este printre cele mai bune. Păpădia purifică organismul, stimulând activitatea secretoare a bilei, este bogata în săruri de potasiu și poate fi la fel de bună inclusiv în diete, datorită împiedicării retenției de lichide și a rezultatelor bune în dispariția celulitei. Ceaiul se face cu 2 lingurițe de păpădie măcinată la o cană de apă și se bea de 2 ori pe zi.

Ceaiuri pentru ficat - gălbenelele

Puțini știu că gălbenele sunt foarte bune, atât intern cât și extern, și că se studiază, în prezent, acțiunea plantei asupra virusului HIV (SIDA). Deja s-au obținut rezultate semnificative in vitro și s-a constatat acțiunea inhibitorie a extractelor de gălbenele asupra virusului HIV.

Intern, gălbenelele ajută la stimularea secreției biliare și la dezintoxicarea ficatului. 2-3 căni pe zi și o linguriță de gălbenele la cana de apă este exact ce îți trebuie să te revigorezi și să îți pui ficatul pe picioare.

Read More