Sfaturi practice naturiste pentru diverse afectiuni respiratorii, boli cardiace
Galbenelele
Planta ierboasa cu radacina adinca de 20 cm, tulpina ramificata,
inalta, flori mici de culoare portocalie si miros placut, infloreste din
luna iunie pina la caderea brumei, iar produsele vegetale utilizate in
scop terapeutic sint florile, care dupa recoltare se usuca la umbra sau
la soare.
Proprietati si recomandari
Galbenelele au proprietati antiinflamatoare, cicatrizante, sedative,
anticancerigene, antitricomonozaice, bactericide si coleretice. Se
recomanda utilizarea plantei in boli ca de exemplu: dischinezii biliare,
hemoroizi, varice, arsuri, rani, enterocolite, gastrite hiperacide,
ulcere gastrice sau duodenale, dismenoree. De asemenea, ajuta la
reglarea ciclului menstrual, cit si la combaterea protozoarului
Trichomonas vaginalis. Se mai utilizeaza frecvent in cosmetica pentru
activitatea circulatiei periferice la tenurile uscate.
Mod de folosire
Intern
Se foloseste sub forma de infuzie preparata dintr-o lingurita de
flori adaugate la 200 ml de apa clocotita si zilnic se beau cite 2-3
cani din acest ceai.
Extern
Se prepara o infuzie din 30 g flori de galbenele la un litru de apa
clocotita cu care se fac spalaturi locale, spalaturi vaginale pentru
combaterea tricomonazei. Se mai poate folosi unguentul cu galbenele care
se aplica in strat subtire pe locul bolnav.
Isopul
Isopul este cunoscut din timpuri stravechi chiar si din Biblie cu
renumitul pasaj: stropi-ma-voi cu isop si mai virtuos decit neaua ma voi
albi, dupa unii istorici si etnobotanisti, probabil ca textul biblic
citat mai sus nu se refera la aceasta planta, ci mai degraba la Origonum
syriacum. Totusi isopul (Hyssopus officinalis) are o veche reputatie
terapeutica, fiind utilizat pentru purificarea locurilor sacre si in
acelasi timp ca planta medicinala comuna. Este originar din regiunile
mediteraneene si Asia temperata, iar in prezent se cultiva in America si
Europa.
Proprietati si recomandari
Principalele utilizari traditionale se refera in principal la
afectiunile respiratorii si ale aparatului digestiv, iar extern la
ameliorarea durerilor reumatice, arsuri, rani, dureri de urechi, cit si
dureri de dinti. In trecut s-a folosit si pentru reglarea tensiunii
arteriale, ca tonic nervin general, in anxietate si isterie.
Compozitie chimica si fitoterapeutica a plantei
Partile aeriene ale plantei recoltate in timpul infloririi contin
0,5-1 la suta ulei esential format in special din pinen si pinocamfen,
sesquiterpene, iar cantitatea cea mai mare de ulei esential se gaseste
in flori, apoi in frunze. Planta mai contine derivatii flavonici, o
substanta amara de natura lactonica numita marubiina, acid usolic si
oleanolic, diosmina, beta-sitosterina, tanin, hysopina, gumi-rezine,
zaharuri, lipide si substante minerale: Ca, K, Na, P, Fe, Cu, S, Mu, Zu,
Mo, Al etc. Uleiul esential se obtine prin antrenarea cu vapori de apa
din partile florale ale plantei si frunze recoltate in timpul
infloririi. Uleiul esential obtinut prin acest procedeu este incolor,
pina la galben-pal-verzui, cu miros dulceag camforos. Se amesteca bine
in uleiurile esentiale de levantica, rosmarin, myrt, de Primeta
racemosa, salvie, geranium si uleiuri de citrice, iar ca actiune
terapeutica uleiul esential de isop este considerat ca astringent,
antiseptic, bactericid, antiviral, carminativ, calmant al cefaleelor,
cicatrizant, digestiv, diuretic, emenagog, expectorant, febrifug,
hipertensiv, nervin-sedativ, endorific si tonic (cardiac si in
deficientele circulatorii), vermifug si vulnerar (de vindecare mai
rapida a plagilor).
Principalii constituenti din uleiul esential sint pinocamphonele,
izopinocamhone, estragolul, barneolul, geraniolul, bimonene, tuyone,
myrcene, caryofilene etc.
Mod de folosire
In aromotarepie: principalele utilizari se refera la actiuni
cutanate: echimoze, taieturi, dermatite, eczeme, rani, inflamatii etc.
In afectiuni circulatorii: muschi si articulatii, in tensiuni mici sau mari ale presiunii sanguine, in afectiunile reumatice.
In afectiunile sistemului respirator: astm, bronsite, cataruri, faringite, tuse, tonsilite, tuse convulsiva.
In afectiunile sistemului digestiv: colici, indigestii, gastrite.
In afectiunile sistemului genito-urinar: anemoree, leucoree (trichomonoza in special), iritatii mecanice etc.
Sistem imunitar: raceala, gripa, stari febrile etc.
Sistem nervos: anxietate, oboseala, tensiune nervoasa, conditii de stres, nevroze astenice etc.
In aromoterapie se utilizeaza numai in mici concentratii diluat
intr-un ulei pe baza de masline sau uleiuri vegetale obtinute prin
presare la rece. Intern, diluatia uzuala este de 3-4 picaturi la o
lingura de ulei vegetal, iar uleiul de isop intra ca aromatizant in
numeroase produse cosmetice, parfumuri, sapunuri etc. In industria
alimentara este folosit pentru proprietatile condimentare in diferite
preparate din carne, sosuri, bauturi alcoolice rafinate, iar pentru
folosirea tuturor acestor produse sau preparate mai trebuie mentionat
ca, desi isopul nu este iritant si nesensibilizant, in special uleiul
esential este si tonic moderat datorita continutului in pinocanfene.
Deci, toate preparatele care contin ulei volatil de isop trebuie
folosite moderat si sint contraindicate in timpul sarcinii, in
epilepsie, cit si in hipertensiune arteriala. Partile aeriene ale
plantei, recoltate in timpul infloririi si uscate la umbra, pot fi
folosite in farmacia casei ca atare sub forma de infuzie una-doua
lingurite la o cana de apa, iar dupa un timp de 10-15 minute de la
infuzare intr-un vas acoperit se pot consuma una-doua cani pe zi din
acest ceai, indulcite cu miere de albine. Isopul intra in compozitia
multor ceaiuri medicinale sau alimentare cum ar fi: ceaiul antiasmatic
si pectoral, ceaiul osana etc.
Spanacul
Este un bun aliment ce asigura multe vitamine organismului, cit si o
vedere mai agera, mai buna a ochilor, iar pentru a micsora riscul
bolilor cauzate de virsta, precum si aparitia bolilor sistemului ocular,
medicii nutritionisti recomanda verdeturile. Datorita luteinei, care se
afla in compunerea plantelor cu frunze verzi, precum si spanacul,
consumul acestora creste starea de sanatate a ochilor, intrucit
substanta protejeaza fata de efectele daunatoare ale soarelui asupra
ochilor, actionind ca un filtru solar. Deoarece organismul uman nu poate
produce luteina, substanta nu poate fi asimilata decit prin consumul
acestor alimente, cit mai frecvent.
Vinul alb
Este bun in tratamentul pentru cataracta. Se face un amestec de
plante din 20 g sibur (burunita pentru dureri de ochi), 20 g ordolen
(valeriana), 20 g musetel, 10 g sporici (verbina) si 30 g flori de soc.
Totul se amesteca bine, apoi cinci linguri rase de plante se oparesc cu o
jumatate de litru de vin alb, care a fost incalzit pina la limita de
fierbere. Aburul este lasat sa actioneze asupra ochilor inchisi, iar cel
mai indicat este ca acest vin sa se toarne intr-o sticla si sa se
pregateasca de fiecare data cu o cantitate mai mica de vin, fiind astfel
mai buna si utila o baie proaspata de aburi.
Vin rosu si aloe
Persoanele care incearca si doresc sa se lase de bautura pot
beneficia, conform medicinei traditionale, de efectele benefice ale
plantei de aloe. Intr-un borcan se pune 1,5 kg de aloe tocata, in virsta
de 3-5 ani, la care se adauga 2,5 kg miere de albine si 3,5 litri de
vin rosu incalzit. Amestecul se lasa la macerat timp de cinci zile, iar
in prima saptamina de tratament se consuma cite o lingurita de preparat
de trei ori pe zi, cu o ora inainte de masa. Incepind cu a doua
saptamina, cantitatea va creste la o lingura, inlocuind astfel
lingurita. Cura dureaza trei saptamini, iar in timpul tratamentului este
contraindicat consumul de lapte si oua.
Frunzele de nuc
Nucul este un arbore cu radacina pivotanta, puternic ramificata
lateral, tulpina inalta de pina la 30 m, scoarta este neteda, cenusie,
iar coroana strinsa atunci cind creste in masiv si larga – globuloasa
cind creste solitar. Infloreste in luna mai, fructele au un aspect
globulos, prezinta un invelis carnos de culoare verde care crapa cind
ajunge la maturitate si elibereaza nuca ce poarta in interior saminta
comestibila. Produsele vegetale utilizate in scop terapeutic sint
frunzele recoltate in lunile mai-iunie, ele continind: tanin, vitamina
C, clorofila, saruri minerale, inazitol, acizi organici, ulei esential
etc.
Proprietati si recomandari
Arborele are proprietati hipotensive, hipoglicemiante, calmante,
antiinflamatorii, hemostatice, antiseptice, depurative, antisudorifice,
fiind recomandat in boli precum diabetul zaharat, candidoza, litiaza
renala, ateroscleroza, infectii strepto si stafilococice, intoxicatii cu
mercur. Se recomanda utilizarea acestuia si pentru combaterea secretiei
excesive a glandelor sudoripare, eczemelor acute, viermilor intestinali
si diareei.
Mod de folosire
Intern
Se foloseste sub forma de infuzie preparata dintr-o lingurita cu
frunze de nuc adaugate la 200 ml apa clocotita si zilnic se consuma doua
cani din acest ceai.
Sub forma de decoct obtinut din trei linguri de frunze de nuc adaugate
la 250 ml apa. Se fierbe timp de 10 minute, dar se poate prepara si o
infuzie din patru linguri de frunze de nuc la 200 ml apa clocotita. Cu
aceste solutii se face gargara sau se inhaleaza in stari gripale, se
spala local eczemele sau se toarna in apa de baie a copiilor, chiar si a
adultilor.