Ce poti trata cu ajutorul frunzele de nuc

Frunzele de nuc se culeg cât timp sunt încă verzi, prin desprindere de pe ramuri, dar fără a rupe codiţa. Se usucă în loc uscat şi umbrit, în strat subţire. Se depozitează în saci de hârtie, în locuri curate şi lipsite de umiditate, având un termen de valabilitate de maximum doi ani.

Iată, așadar, ce poți trata cu ajutorul nucilor!

Negi

O metodă populară și extrem de eficientă de combatere a acestora este frecarea locului afectat cu coajă verde proaspătă a nucii. Tratamentul se face de 2-3 ori pe zi, vreme de cinci minute, iar rezultatele apar în maximum o lună.

Dezinfectarea rănilor

Se spală locul afectat cu infuzie din frunze de nuc. Are o putere dezinfectantă similară cu a tincturii de iod (de altfel cojile de nuca sunt foarte bogate în acest element) şi pe deasupra ajută la vindecarea rapidă şi estetică a leziunilor.

Eczeme acute

Se aplică pe locul afectat o cataplasmă din coji de nuca verde, care se ţine vreme de 1-2 ore. Tratamentul se repetă zilnic, până la vindecarea completă.

Răni purulente, ulcere pe piele

Se spală rănile cu infuzie de frunze de nuc. Aplicaţia se repetă de două ori pe zi şi durează minimum 10 minute.

Afte bucale, inflamaţii în gură şi în gât

Se clăteşte gura şi se face gargară cu decoct combinat de coji de nuca. Are puternice efecte antiinfecțioase şi cicatrizante.

Candida, infecții vaginale

Se fac irigaţii vaginale cu 100-200 ml de infuzie combinată de frunze de nuc. Tratamentul se face zilnic, timp de 4-5 zile, apoi se continuă cu o spălătură la 2-3 zile, până la vindecarea completă.

Transpiraţia picioarelor și mătreaţă

Se realizează băi repetate cu decoct de frunze de nuc.

Read More

Ceaiuri din plante pentru transpiratia in exces

Canicula, stresul, oboseala, obezitatea, menopauza şi unele afecţiuni sunt câteva dintre cauzele care favorizează transpiraţia în exces, reacţie cunoscută şi sub numele de hiperhidroză.

Transpiraţie abundentă poate să apară la nivelul palmelor, axilelor, tălpilor sau a spatelui şi variază în funcţie de o serie de factori: persoană, vârstă, dietă, tipul de activitate sau igienă personală. ”Până la un punct, transpiraţia este un fenomen normal. Când se manifestă în exces, prin hipersudoraţie, organismul încearcă să-şi regleze temperatura.

În astfel de situaţii, terapia cu unele plante cu efect antiseptic şi antiinflamator joacă un rol major deoarece diminuează transpiraţia excesivă, înlătură pericolul iritării pielii şi atenuează mirosul neplăcut al sudorii,” precizează Eugen Giurgiu, doctor în biochimie, cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie. Plantele medicinale antisudorifice se folosesc atât intern, cât şi extern. Iată cele mai eficiente plante cu proprietăţi antiperspirante!

Infuzia de salvie

Este apreciată ca un bun remediu împotriva transpiraţiei nocturne. Se prepară din două linguriţe de plantă uscată şi dintr-o cană de apă clocotită. Se consumă câte două căni de infuzie pe zi, iar prima se bea dimineaţa, pe stomacul gol. A doua cană se bea pe parcursul zilei. Infuzia de salvie este contraindicată mamelor care alăptează, deoarece reduce cantitatea de lapte. Tratamentul trebuie urmat cel puţin 20 de zile.

Infuzia de busuioc

limitează transpiraţia excesivă - generală sau parţială. Ceaiul se prepară din zece frunze uscate şi o cană de apă clocotită. Zilnic, se consumă câte două căni de infuzie. În paralel cu cele două porţii zilnice de ceai, cu o astfel de infuzie se spală şi axilele şi are efectul unui foarte bun antiperspirant. Mirosul neplăcut se elimină, treptat, din tegument. Tratamentul trebuie urmat cel puţin patru săptămâni.

Frunzele de nuc

Se folosesc sub formă de infuzie simplă sau concentrată. Infuzia simplă se prepară dintr-o linguriţă de frunze uscate care se infuzează într-o cană de apă clocotită, timp de 15 minute.

Din acest ceai, zilnic, se beau câte două căni. Infuzia concentrată se prepară din trei linguri de frunze uscate şi dintr-o cană de apă clocotită; din acest remediu se administrează câte trei linguri pe zi după fiecare masă principală. Un leac foarte bun, cu efecte de durată, este decoctul superconcentrat, care se obţine prin fierberea a 500 g frunze uscate, în trei litri de apă, timp de 20 de minute. Tratamentul cu acest decoct trebuie urmat un interval de cel puţin zece zile.

Ceaiul de levănţică limitează cantitativ transpiraţia la nivelul subsuorilor şi feţei. Infuzia se prepară din două linguriţe de plantă uscată şi dintr-o cană de apă clocotită. De asemenea, pentru a spori efectul antimicrobian al terapiei se adaugă câte cinci picături într-un litru de apă caldă. Cu un burete înmuiat în această soluţie, se spală axilele şi picioarele.

Menta este un aliat valoros în tratamentul intern şi extern al sudoraţiei, deoarece elimină mirosul urât al acesteia şi revigorează zonele afectate. Se consumă zilnic câte o infuzie, care se prepară dintr-o linguriţă de frunze şi dintr-o cană de apă clocotită.

Pentru uz extern se foloseşte decoctul, care se prepară din zece linguri de plantă uscată care se fierb în trei litri de apă, vreme de cinci minute. Când decoctul este călduţ, se tamponează axilele cu un burete îmbibat în decoct. Tratamentul se repetă de trei ori pe săptămână.

Read More

Tinctura din frunze de nuc, leac pentru diverse afectiuni

In scop terapeutic, frunzele de nuc se recolteaza din iunie pana cel mai tarziu in august, cand au continutul cel mai ridicat in substante active. Pentru a prepara tinctura din frunze de nuc, ai nevoie de 2 linguri de frunze uscate si maruntite groscior si 100 ml alcool alimentar sau alt produs distilat obtinut in gospodarie.

Mod de preparare
1. Puneti frunzele de nuc la macerat in alcool, timp de 10 zile, agitand de 3-4 ori pe zi.
2. Strecurati solutia printr-un tifon, apoi o lasati la decantat in frigider, timp de alte 6 zile, pentru o deplina lim­pezire.
3. Treceti apoi usor partea limpezita intr-un alt flacon, indepartand reziduurile depuse pe fundul vasului.
4. Pastrati tinctura in flacoane de sticla sau plastic prevazute cu dop-pipeta. Terme­nul de valabi­litate este de 2 ani de la data prepararii. Daca se ob­serva depuneri pe perioada pastrarii, se agita flaconul ina­inte de utilizare.

Tratamente interne cu tinctura de frunze de nuc
1. Boli ale aparatului circulator periferic - varice, tromboflebite, hemoroizi, fragilitate capilara
Se iau cate 30 de picaturi, de 3 ori pe zi, adaugate intr-o cana de ceai din frunze de Ginkgo biloba sau saschiu.

2. Boli ale aparatului urogenital - cistite, pielite
Se iau cate 30 de picaturi, de 3 ori pe zi, adau­gate intr-o cana de ceai de galbenele.

3. Diabet zaharat
Se iau 30 de picaturi, de 3 ori pe zi, adaugate intr-o cana de ceai de teci de fasole.

4. Insuficienta tiroidiana (hipotiroidie)
Se iau cate 30 de picaturi, de 3 ori pe zi, adaugate in ceai - care va place.

5. Tendinta de ingrasare
Se ia cate 1/2 lingurita, o data pe zi, vreme de 15 zile.

6. Boli de natura inflamatorie de tip reumatic
Se iau cate 30 de picaturi, de 3 ori pe zi, adaugate intr-o cana de ceai de salcie.
Concomitent se completeaza cu apli­carea unor cataplasme (prisnite) pe locul afectat, cu o fiertura obtinuta din frunze de nuc.

7. Boli dermatologice - dermatite, dermatoze
Se iau cate 30 de picaturi, de 3 ori pe zi, adaugate intr-o cana de ceai de trei-frati-patati.

8. Afectiuni alergice - ce se manifesta la nivelul pielii prin prurit (macarimi) sau placarde eritematoase.
Se iau cate 30 de picaturi, de 3 ori pe zi, luate in putina apa.

9. Bolile sezutului - hemoroizi, fisura anala, prurit anal, rectita
Se iau cate 30 de picaturi, de 3 ori pe zi, adaugate intr-o cana de ceai de galbe­nele.

10. Diaree estivala infectioasa
Se iau cate 30 de picaturi, de 3 ori pe zi, adaugate intr-o cana de ceai de galbenele.

Read More

Tinctura de nuc lupta impotriva diabetului si reumatismului

Frunzele de nuc reprezinta un panaceu folosit la scara larga de stramosii nostri. Reteta tinctura de nuc impotriva caderii parului, dar care este ideala si in diabet, boli ale tiroidei si reumatism, este urmatoarea: 

• 30 grame de frunze de nuc bine uscate (asta inseamna cam 2-3 linguri de frunze uscate maruntite)

• 150 ml de alcool sau alt produs dis­tilat, obtinut in gospodarie

• 100 ml de apa de izvor sau minerala plata

Trebuie tinut cont ca pentru a prepara corect aceasta tinctura, frunzele de nuc folosite trebuie sa fie foarte bine uscate. Apoi se pot farmita gros­cior frecandu-le in palme(mainile trebuie spalate bine inainte). Apoi se introduc intr-un recipent(sticla sau borcan) si se toarna peste ele cei 150 ml de alcool si apa. Ticntura trebuie lasata la macerat doua saptamani, insa trebuie agitata zilnic de 2-3 ori pentru a se intrepatrunde bine.

Dupa incheierea intervalului de macerare, amestecul trebuie filtrat prin tifon si lasat inca 5-6 zile in frigider pentru a se limpezi si apoi trece usor partea limpede intr-un alt recipient, aruncandu-se eventualul reziduu care s-a depus pe fundul vasu­lui.

Se pastreaza in flacoane de sticla sau plastic prevazute cu dop picu­rator. Tinctura de nuc are ter­menul de valabilitate de 2 ani de la data prepararii, deci ne poate fi de folos destul de mult timp. Daca se observa depuneri pe perioada pastrarii, se pot aparea in general in cel de al doilea an de la preparare, trebuie agitat flaconul de utilizare.

Dupa fiecare spalare pe cap, se prepara un amestec format din 10-12 picaturi din tinctura din frunze de nuc si un litru de apa si se clateste parul cu ea apoi se maseaza bine pielea scalpului. Amestecul trebuie bine agitat inainte de folosire pntru a se dizolva tinctura de nuc care este foarte puternica. Dupa 8-10 clatiri cu aceasta solutie efectul va fi deja vizibil, firele de par vor fi mult mai ferme recapatandu-si vitalitatea si sanatatea, si veti observa ca parul nu mai cade. Un efect benefic suplimentar vizibil va fi ca si firele de par albe se vor mai inchide la culoare.

Efectul benefic al frunzelor de nuc asupra firelor de par se datoareaza substan?elor active pe care le acestea le contin (uleiuri volatile, minerale, iuglona, tirozina), acestea regenereaza parul si il ajuta sa devina mai bogat si mai sanatos. Deasemenea frunze de nuc contin o cantitate importanta de vitamina C care da stralucire parului, stralucire remarcata si de bunicii nostri care foloseau des acesta tinctura.

Pe langa utilizarea excelenta pentru a combate caderea parului, tinctura din frunze de nuc mai are cateva utilizari remarcabile, laudate de terapeutii din intreaga lume:

– Boli ale aparatului cardio-vascular – boala coronariana, hipertensiune, angina pectorala, infarct miocardic: cate 20 de picaturi din frunze de nuc, de 3 ori pe zi, adaugate intr-o cana de ceai din frunze de ginkgo biloba sau saschiu

– Boli ale aparatului circulator periferic – varice, tromboflebite, hemoroizi, fragilitate capilara: se iau cate 30 de picaturi, de 3 ori pe zi, adaugate intr-o cana de ceai din frunze de ginkgo biloba sau saschiu.- Boli ale aparatului digestiv – dispepsii, regurgitatii, colici, diaree de natura bacteriana, flatulenta, balonari: se iau cate 30 de picaturi de tinctura, de 3 ori pe zi, adaugate intr-o cana de ceai de galbenele.

– Boli metabolice si endocrine – diabet zaharat, hipotiroidie: se iau cate 30 de picaturi, de 3 ori pe zi, adaugate intr-o cana de ceai de teci de fa­sole.

– Boli de natura inflamatorie tip reumatic: cate 30 de picaturi din tinctura de frunze de nuc, de 3 ori pe zi, adaugate intr-o cana de ceai de salcie

– Obezitate se ia cate 1/2 linguritade tinctura, inainte de mesele principale

Read More

Sfaturi naturiste cu plante pentru multe boli

Sfaturi practice naturiste pentru diverse afectiuni respiratorii, boli cardiace

Galbenelele
Planta ierboasa cu radacina adinca de 20 cm, tulpina ramificata, inalta, flori mici de culoare portocalie si miros placut, infloreste din luna iunie pina la caderea brumei, iar produsele vegetale utilizate in scop terapeutic sint florile, care dupa recoltare se usuca la umbra sau la soare.
Proprietati si recomandari
Galbenelele au proprietati antiinflamatoare, cicatrizante, sedative, anticancerigene, antitricomonozaice, bactericide si coleretice. Se recomanda utilizarea plantei in boli ca de exemplu: dischinezii biliare, hemoroizi, varice, arsuri, rani, enterocolite, gastrite hiperacide, ulcere gastrice sau duodenale, dismenoree. De asemenea, ajuta la reglarea ciclului menstrual, cit si la combaterea protozoarului Trichomonas vaginalis. Se mai utilizeaza frecvent in cosmetica pentru activitatea circulatiei periferice la tenurile uscate.
Mod de folosire
Intern
Se foloseste sub forma de infuzie preparata dintr-o lingurita de flori adaugate la 200 ml de apa clocotita si zilnic se beau cite 2-3 cani din acest ceai.
Extern
Se prepara o infuzie din 30 g flori de galbenele la un litru de apa clocotita cu care se fac spalaturi locale, spalaturi vaginale pentru combaterea tricomonazei. Se mai poate folosi unguentul cu galbenele care se aplica in strat subtire pe locul bolnav.
Isopul
Isopul este cunoscut din timpuri stravechi chiar si din Biblie cu renumitul pasaj: stropi-ma-voi cu isop si mai virtuos decit neaua ma voi albi, dupa unii istorici si etnobotanisti, probabil ca textul biblic citat mai sus nu se refera la aceasta planta, ci mai degraba la Origonum syriacum. Totusi isopul (Hyssopus officinalis) are o veche reputatie terapeutica, fiind utilizat pentru purificarea locurilor sacre si in acelasi timp ca planta medicinala comuna. Este originar din regiunile mediteraneene si Asia temperata, iar in prezent se cultiva in America si Europa.
Proprietati si recomandari
Principalele utilizari traditionale se refera in principal la afectiunile respiratorii si ale aparatului digestiv, iar extern la ameliorarea durerilor reumatice, arsuri, rani, dureri de urechi, cit si dureri de dinti. In trecut s-a folosit si pentru reglarea tensiunii arteriale, ca tonic nervin general, in anxietate si isterie.
Compozitie chimica si fitoterapeutica a plantei
Partile aeriene ale plantei recoltate in timpul infloririi contin 0,5-1 la suta ulei esential format in special din pinen si pinocamfen, sesquiterpene, iar cantitatea cea mai mare de ulei esential se gaseste in flori, apoi in frunze. Planta mai contine derivatii flavonici, o substanta amara de natura lactonica numita marubiina, acid usolic si oleanolic, diosmina, beta-sitosterina, tanin, hysopina, gumi-rezine, zaharuri, lipide si substante minerale: Ca, K, Na, P, Fe, Cu, S, Mu, Zu, Mo, Al etc. Uleiul esential se obtine prin antrenarea cu vapori de apa din partile florale ale plantei si frunze recoltate in timpul infloririi. Uleiul esential obtinut prin acest procedeu este incolor, pina la galben-pal-verzui, cu miros dulceag camforos. Se amesteca bine in uleiurile esentiale de levantica, rosmarin, myrt, de Primeta racemosa, salvie, geranium si uleiuri de citrice, iar ca actiune terapeutica uleiul esential de isop este considerat ca astringent, antiseptic, bactericid, antiviral, carminativ, calmant al cefaleelor, cicatrizant, digestiv, diuretic, emenagog, expectorant, febrifug, hipertensiv, nervin-sedativ, endorific si tonic (cardiac si in deficientele circulatorii), vermifug si vulnerar (de vindecare mai rapida a plagilor).
Principalii constituenti din uleiul esential sint pinocamphonele, izopinocamhone, estragolul, barneolul, geraniolul, bimonene, tuyone, myrcene, caryofilene etc.
Mod de folosire
In aromotarepie:  principalele utilizari se refera la actiuni cutanate: echimoze, taieturi, dermatite, eczeme, rani, inflamatii etc.
In afectiuni circulatorii: muschi si articulatii, in tensiuni mici sau mari ale presiunii sanguine, in afectiunile reumatice.
In afectiunile sistemului respirator: astm, bronsite, cataruri, faringite, tuse, tonsilite, tuse convulsiva.
In afectiunile sistemului digestiv: colici, indigestii, gastrite.
In afectiunile sistemului genito-urinar: anemoree, leucoree (trichomonoza in special), iritatii mecanice etc.
Sistem imunitar: raceala, gripa, stari febrile etc.
Sistem nervos: anxietate, oboseala, tensiune nervoasa, conditii de stres, nevroze astenice etc.
In aromoterapie se utilizeaza numai in mici concentratii diluat intr-un ulei pe baza de masline sau uleiuri vegetale obtinute prin presare la rece. Intern, diluatia uzuala este de 3-4 picaturi la o lingura de ulei vegetal, iar uleiul de isop intra ca aromatizant in numeroase produse cosmetice, parfumuri, sapunuri etc. In industria alimentara este folosit pentru proprietatile condimentare in diferite preparate din carne, sosuri, bauturi alcoolice rafinate, iar pentru folosirea tuturor acestor produse sau preparate mai trebuie mentionat ca, desi isopul nu este iritant si nesensibilizant, in special uleiul esential este si tonic moderat datorita continutului in pinocanfene. Deci, toate preparatele care contin ulei volatil de isop trebuie folosite moderat si sint contraindicate in timpul sarcinii, in epilepsie, cit si in hipertensiune arteriala. Partile aeriene ale plantei, recoltate in timpul infloririi si uscate la umbra, pot fi folosite in farmacia casei ca atare sub forma de infuzie una-doua lingurite la o cana de apa, iar dupa un timp de 10-15 minute de la infuzare intr-un vas acoperit se pot consuma una-doua cani pe zi din acest ceai, indulcite cu miere de albine. Isopul intra in compozitia multor ceaiuri medicinale sau alimentare cum ar fi: ceaiul antiasmatic si pectoral, ceaiul osana etc.
Spanacul
Este un bun aliment ce asigura multe vitamine organismului, cit si o vedere mai agera, mai buna a ochilor, iar pentru a micsora riscul bolilor cauzate de virsta, precum si aparitia bolilor sistemului ocular, medicii nutritionisti recomanda verdeturile. Datorita luteinei, care se afla in compunerea plantelor cu frunze verzi, precum si spanacul, consumul acestora creste starea de sanatate a ochilor, intrucit substanta protejeaza fata de efectele daunatoare ale soarelui asupra ochilor, actionind ca un filtru solar. Deoarece organismul uman nu poate produce luteina, substanta nu poate fi asimilata decit prin consumul acestor alimente, cit mai frecvent.
Vinul alb
Este bun in tratamentul pentru cataracta. Se face un amestec de plante din 20 g sibur (burunita pentru dureri de ochi), 20 g ordolen (valeriana), 20 g musetel, 10 g sporici (verbina) si 30 g flori de soc. Totul se amesteca bine, apoi cinci linguri rase de plante se oparesc cu o jumatate de litru de vin alb, care a fost incalzit pina la limita de fierbere. Aburul este lasat sa actioneze asupra ochilor inchisi, iar cel mai indicat este ca acest vin sa se toarne intr-o sticla si sa se pregateasca de fiecare data cu o cantitate mai mica de vin, fiind astfel mai buna si utila o baie proaspata de aburi.
Vin rosu si aloe
Persoanele care incearca si doresc sa se lase de bautura pot beneficia, conform medicinei traditionale, de efectele benefice ale plantei de aloe. Intr-un borcan se pune 1,5 kg de aloe tocata, in virsta de 3-5 ani, la care se adauga 2,5 kg miere de albine si 3,5 litri de vin rosu incalzit. Amestecul se lasa la macerat timp de cinci zile, iar in prima saptamina de tratament se consuma cite o lingurita de preparat de trei ori pe zi, cu o ora inainte de masa. Incepind cu a doua saptamina, cantitatea va creste la o lingura, inlocuind astfel lingurita. Cura dureaza trei saptamini, iar in timpul tratamentului este contraindicat consumul de lapte si oua.
Frunzele de nuc
Nucul este un arbore cu radacina pivotanta, puternic ramificata lateral, tulpina inalta de pina la 30 m, scoarta este neteda, cenusie, iar coroana strinsa atunci cind creste in masiv si larga – globuloasa cind creste solitar. Infloreste in luna mai, fructele au un aspect globulos, prezinta un invelis carnos de culoare verde care crapa cind ajunge la maturitate si elibereaza nuca ce poarta in interior saminta comestibila. Produsele vegetale utilizate in scop terapeutic sint frunzele recoltate in lunile mai-iunie, ele continind: tanin, vitamina C, clorofila, saruri minerale, inazitol, acizi organici, ulei esential etc.
Proprietati si recomandari
Arborele are proprietati hipotensive, hipoglicemiante, calmante, antiinflamatorii, hemostatice, antiseptice, depurative, antisudorifice, fiind recomandat in boli precum diabetul zaharat, candidoza, litiaza renala, ateroscleroza, infectii strepto si stafilococice, intoxicatii cu mercur. Se recomanda utilizarea acestuia si pentru combaterea secretiei excesive a glandelor sudoripare, eczemelor acute, viermilor intestinali si diareei.
Mod de folosire
Intern
Se foloseste sub forma de infuzie preparata dintr-o lingurita cu frunze de nuc adaugate la 200 ml apa clocotita si zilnic se consuma doua cani din acest ceai.
Sub forma de decoct obtinut din trei linguri de frunze de nuc adaugate la 250 ml apa. Se fierbe timp de 10 minute, dar se poate prepara si o infuzie din patru linguri de frunze de nuc la 200 ml apa clocotita. Cu aceste solutii se face gargara sau se inhaleaza in stari gripale, se spala local eczemele sau se toarna in apa de baie a copiilor, chiar si a adultilor.

Read More