Botezată de romani "Chelidonium", "darul cerului", întrucât se credea că are o forţă la fel de mare ca cea a soarelui, această plantă are este unul dintre cele mai puternice şi eficiente remedii naturiste. Are capacitatea de a trata nu mai puţin de 150 de afecţiuni.
Paracelsus făcea o analogie între laptele ei de culoare portocalie și
secreția biliară, folosind-o în vindecarea ficatului, a bilei și-a
fierii. Chiar și Hahnemann, fondatorul homeopatiei, își vindeca bolnavii
de ficat cu rostopască, în vreme ce cu mult înaintea lui, Dioscoride o
recomanda pentru vindecarea cataractei și a conjunctivitei. O confirmare
"istorică" a calităților ei îi aparține marelui pictor german Albrecht
Durer, care a imortalizat-o într-o pictură, după ce cu ajutorul ei, s-a
vindecat de o boală de ficat.
Astăzi, rostopasca este recomandată ca remediu în peste 150
de afecțiuni, de la dermatoze banale, la temutul cancer sau la
infecțiile virale, încă imposibil de tratat cu medicamentele actuale.
Dar să-i cunoaștem mai îndeaproape "minunile".
Compuşii activi sunt din rostopască sunt: alcaloizii (protopina),
chelidonină, saponozide, enzime, rezine, acidul chelidonic, acid
nicotinic, acid ascorbic şi carotenoizi.
Preparatele pe bază de rostopască au efecte vasodilatatoare,
antispastice, analgezice şi stimulează secreţiile digestive. Extern, are
acţiune: antiseptică, antibacteriană, regenerantă, cicatrizantă,
antitumorală.
Indicaţii terapeutice
Rostopasca este recomandată în terapia naturistă a
afecţiunilor hepatice, în procesul de cicatrizare a unor boli de piele,
negi, în cazurile de icter, constipaţie, reumatism etc.
Spasmele digestive - sunt eficient combătute de
către tinctura de rostopască, din care se iau câte 3-4 lingurițe pe zi.
Tratamentul se face simptomatic, de câte ori apar spasme, anumite
substante contțnute de această plantă (alcaloizi) relaxând prompt
musculatura netedă a tubului digestiv.
Dischinezia biliară - un grup de cercetători români,
conduși de dr. Hriscu A., a demonstrat efectele excepționale ale
rostopascăi în combaterea tulburărilor biliare, inclusiv a dischineziei.
Se administrează pulberea, câte un vârf de cuțit luat de trei ori pe
zi, la orele 8, 13 și 19. Acest tratament se face vreme de 30 de zile,
urmate de 10 zile de pauză, după care se poate relua. Are o eficiență
greu de egalat de orice medicament de sinteză. Tratamentul este foarte
eficient și pentru prevenirea litiazei biliare.
Indigestia și dispepsia - conform cercetărilor
medicului german J.C. Bauman, nu există medicament mai eficient ca
rostopasca în tratarea problemelor legate de digestie. Jumătate de
linguriță de tinctură de rostopască, administrată de 4 ori pe zi,
diminuează senzația de greață, stimuleaza puternic producerea de sucuri
gastrice și de bilă, elimină starea de disconfort, de greutate în
stomac, ce apare în cazul indigestiei. Fiecare doză de rostopască se ia
cu 10 minute înainte de masă. Se țin cure de câte 3 săptămâni.
Migrena biliară, migrena în general - se ia o
linguriță rasă de pulbere de rostopască pe stomacul gol, în doză unică,
pentru 24 de ore. Efectele sunt de-a dreptul spectaculoase: în mai puțin
de o oră, bila este drenată, durerile de cap și senzatia de greață
dispar, la fel ca și sensibilitatea excesivă la zgomote, la lumină și la
mirosuri. Tratamentul se face ocazional, atunci când apar durerile de
cap și celelalte simptome specifice migrenei.
Pancreatita- iată o rețetă care face adevărate
minuni în această afecțiune periculoasă și greu de tratat: cinci grame
de rostopască uscată și mărunțita se opăresc cu un litru de apă
clocotită și se lasă să se infuzeze 12 ore, într-un vas smălțuit
(extractul nu trebuie să intre în contact cu metale). Ideal este să se
prepare infuzia la ora șase seara și să se strecoare la șase dimineața,
când se mai adaugă 200 de grame de miere de salcâm sau polifloră (nu de
alt soi) și se amestecă bine. Se ia o lingură din acest preparat, din
oră în oră, înainte sau după ce mâncăm. După 2 luni de tratament,
simptomele bolii dispar.
Boli de ficat- ceea ce medicina populara știe
dintotdeauna, a fost confirmat și pe cale științifică: rostopasca este
un extraordinar stimulent al funcției hepatice. Se administrează sub
formă de pulbere, câte un vârf de cuțit (aproximativ 0,5 grame) de 4 ori
pe zi, în cure de 21 de zile, cu 7-10 zile de pauză. Este un remediu
excelent, pentru persoanele cu afecțiuni ale ficatului apărute în urma
intoxicațiilor și a otrăvirilor, a infecțiilor cu virusul hepatitei.
Herpesul bucal și herpesul genital - se combat
eficient, atât intern, cât și extern, cu ajutorul tincturii de
rostopască. Intern, se administrează câte o linguriță de tinctura de
trei ori pe zi în cure de 12 zile. Pentru utilizarea externă, se combină
tinctura de rostopască, în proporții egale, cu tinctura de propolis, și
se aplică prin picurare (nu prin tamponare cu vată) pe zona afectată,
de 4-6 ori pe zi. Efectele sunt rapide și de durată.
Cancerul - rostopasca este pe cale să provoace o
puternică dispută în lumea specialiștilor, legată de tratarea bolii
canceroase. De "vină" sunt cercetătorii din spatiul ex-sovietic, care au
studiat efectele rostopascăi asupra cancerului vreme de mai multe
decenii și au creat chiar un medicament de semi-sinteză, derivat din ea:
"Ukrain". Din cercetările lor rezultă că sucul de rostopască aplicat pe
zonele afectate de cancerul de piele, dar și pe tumorile exteriorizate,
face adevărate minuni, în timp ce pulberea administrată intern
ameliorează starea bolnavilor de cancer. Se ia un sfert de linguriță de
pulbere de rostopască de 4 ori pe zi, în cure de două luni, cu 3
săptămâni de pauză. Este un remediu cu efecte imunomodulatoare certe
(ajuta la distrugerea celulelor maligne de către sistemul imunitar) și
cu o posibilă acțiune citostatică directă.
Conform cercetătorilor ruși și ucraineni, substantele active din
rostopască sunt eficiente în cancerul pancreatic, ovarian, faringian,
ano-rectal, de colon, de sân, de ficat.p Hepatita virală -
fitoterapeutul francez Maurice Messegue a tratat foarte eficient această
boală, într-un mod mai puțin obisnuit: cu băi cu infuzie combinată de
rostopască. În fiecare seară, se fac băi de mâini și de picioare cu apă
fierbinte, în care se pun 1-2 litri de infuzie combinată de rostopască.
Se ține fiecare membru vreme de 15 minute în baie, apoi se tamponează
ușor cu un prosop (nu se clătește și nu se șterge). Este un tratament
blând și eficient, prin care principiile active ale plantei sunt
preluate de către circulația sanguină periferică și sunt transportate în
ficat, unde își exercită acțiunea terapeutică.
Administrare
1. Pulberea
Se obține prin măcinarea cât mai fină a tulpinilor uscate de
rostopască cu rășnița electrică de cafea. Depozitarea pulberii se face
în borcane de sticlă închise ermetic, în locuri întunecoase și reci, pe o
perioada de maximum 3 săptămâni (deoarece principiile active se
oxidează rapid). De regulă, se administrează de 3-4 ori pe zi câte un
sfert de linguriță (aproximativ 1 g), pe stomacul gol.
2. Tinctura
Se pun într-un borcan cu filet, 15 linguri de pulbere de rostopască,
peste care se adaugă două pahare (400 ml) de alcool alimentar, de 50 de
grade. Se închide borcanul ermetic și se lasă la macerat vreme de două
săptămâni, după care se filtrează, iar tinctura rezultată se pune în
sticluțe mici, închise la culoare. Se administrează de patru ori pe zi,
câte 50-100 de picături, diluate în puțină apă.
3. Infuzia combinată
Se pun 3-4 linguri de rostopască mărunțită la macerat în jumătate de
litru de apă, vreme de 8-10 ore, după care se filtrează. Preparatul
rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe în
încă jumătate de litru de apă, vreme de cinci minute, după care se lasă
să se răcească și se filtrează. În final, se amestecă cele două
extracte, obținându-se aproximativ un litru de preparat, care se
folosește mai ales extern, sub formă de comprese, gargară și băi.
4. Cataplasma cu rostopasca
O mână de frunze mărunțite de rostopască se lasă timp de 1-2 ore să
se înmoaie în apă caldă (40-50gr. C). Se aplică apoi pe locul afectat,
acoperindu-se cu un tifon. Se lasă să acționeze vreme de 1 oră.
Cum se culege și cum se păstrează rostopasca
De la rostopască se culege partea aeriana a plantei, adică tulpina,
frunzele și florile, cu grijă pentru a nu dezrădăcina planta, care va da
apoi alte tulpini. Culesul se face pe timp frumos, însorit, în zile
fără ploaie (ploaia favorizează brunificarea plantei, ceea ce duce la
degradarea principiilor active). Imediat după culegere, tupinile de
rostopască se pun la uscat în strat subțire, într-un loc umbros și
lipsit de umiditate. Dintr-o jumătate de kilogram de plantă proaspătă
rezultă aproximativ o sută de grame de plantă uscată. În stare
proaspătă, tulpinile de rostopască lasă un suc (latex) portocaliu, care
are proprietăți medicinale foarte importante, pe care planta uscată nu
le mai păstrează.
