Frunzele de leuştean, ţelină, morcov şi pătrunjel – proprietăţi şi tratamente naturiste
Medicii din Grecia Antică au fost primii care au lăsat însemnări
despre efectele benefice ale frunzelor verzi ale leuşteanului asupra
digestiei, asimilaţiei şi sistemului nervos. În medicina populară
românească, el era folosit că plantă tămăduitoare pentru bolile de
piept, digestive şi pentru diferitele plăgi, dar şi ca plantă magică
pentru alungat ielele, zburătorii şi alte spirite cu influenţe
dăunătoare. Mai ales tinerii, se spunea, trebuie să consume leuştean
verde, pentru a creşte puternici, pentru a fi feriţi de deochi, de
ispite şi de toate relele.
Leuşteanul. Iată în continuare câteva utilizări terapeutice ale leuşteanului:
Indigestie, gastrită hipoacidă – se iau înainte de masă câteva
linguri de plămădeală de leuştean în vin. De asemenea, se consumă ciorbe
acre condimentate cu leuştean crud din belşug, adăugat după ce mâncarea
a fost luată de pe foc.
Apetit alimentar exagerat – se mestecă 4-5 frunze proaspete de
leuştean cu jumătate de oră înainte de masă (nu mai devreme). Iniţial,
administrarea leuşteanului generează o senzaţie de foame, însă la vreo
zece minute, aceasta se calmează şi apare o reacţie opusă – de scădere a
apetitului alimentar.
Boli de piept cronicizate: bronşită, bronşita tabagică, tuse
remanentă – se face o cură în care se bea un pahar de suc de leuştean pe
zi, în 2-3 porţii. Tratamentul durează două săptămâni minimum şi se
reia de câte ori este nevoie.
Constipaţie (inclusiv formele atone), colita de putrefacţie – se
consumă suc de leuştean – un pahar pe zi, de preferinţă dimineaţa. Dacă
sucul de frunze verzi de leuştean vi se pare prea tare, îl puteţi dilua
cu puţin suc de rădăcină de morcov.
Ulceraţii pe piele – frunzele de leuştean se spală bine, se zdrobesc
pe un fund de lemn, se învelesc în tifon curat şi se aplică pe locul
afectat. Cataplasma astfel obţinută se ţine vreme de o oră, după care se
îndepărtează, iar porţiunea tratată se lăsă să se zvânte în aer liber.
Frunzele de ţelină
Puţine leacuri din flora noastră au efecte detoxifiante,
reîntineritoare şi reglatoare hormonale ca frunzele de ţelină, care sunt
o adevărată colecţie de vitamine, minerale şi fitohormoni. În medicina
noastră populară, zeama stoarsă din frunzele proaspete, vinul de ţelină
şi siropul obţinut în miere erau leacuri la mare preţ pentru
redobândirea vigorii, vindecarea bolilor de piele şi a reumatismului,
combaterea sterilităţii şi a bolilor bătrâneţii. În continuare, vă
prezentăm principalele afecţiuni şi tulburări în care este eficient
tratamentul cu frunze verzi de ţelină:
Sterilitate (la femei şi bărbaţi), impotenţa hormonală – se bea în
fiecare zi o jumătate de pahar de suc din frunze de ţelină dimineaţa şi
jumătate de pahar seara, în cure de minimum o lună. Sucul de frunze de
ţelină este mai activ ca remediu hormonal decât cel de rădăcină, având
efecte puternice şi stabile în timp.
Amenoree – folosind metoda prezentată în acest articol, se prepară un
macerat în vin din frunze de ţelină, în care se adăugă seminţe zdrobite
de mărar (zece linguri de seminţe la un litru de preparat). Se iau 2-3
linguri din acest vin medicinal înainte de mesele principale. Un
tratament durează o lună, cu zece zile de pauză, după care se poate
relua. Este un remediu eficient şi pentru regularizarea ciclului
menstrual, precum şi pentru îndepărtarea efectelor nocive ale
anticoncepţionalelor de sinteză.
Disfuncţii ale glandelor cortico-suprarenale, boli de rinichi
cronicizate – se bea câte un sfert de pahar de suc de ţelină înaintea
meselor principale. Tratamentul are o durată de trei săptămâni, cu o
săptămână de pauză.
Cură de slăbire – o jumătate de pahar de suc de frunze de ţelină băut
înainte de masă cu 20 de minute are un efect de inhibare a apetitului
alimentar. Mai mult, efectele diuretice ale ţelinei provoacă eliminarea
apei din ţesuturi, ducând la o scădere în greutate rapidă. La aceasta,
se adăugă efectele de reglare a activităţii glandelor care produc în
organism cortizonul (numit şi hormonul de stres), care atunci când este
produs în exces, da carnaţiei şi pielii un aspect „pufos”, neplăcut.
Reumatism, gută – se beau 1-2 pahare de suc de ţelină pe zi, vreme de
21 de zile. Este un tratament cu efecte terapeutice foarte puternice,
mai ales asupra persoanelor vârstnice.
Boli de piele (inclusiv cele de etiologie necunoscută) – efectele
diuretice, detoxifiante, reglatoare hormonal ale ţelinei o recomandă ca
un excepţional remediu în bolile de piele cele mai diverse. Se consumă
sub formă de suc, 1-2 pahare pe zi, în cure de lungă durată (24 de zile
minimum). Între altele, cura cu suc de ţelină verde este recomandată în
acneea juvenilă rebelă, în psoriazis, în vitiligo, în eczemele alergice
şi de etiologie necunoscută, în sclerodermie.
Frunzele de morcov
Foarte puţin cunoscute ca aliment, frunzele morcovului au remarcabile
proprietăţi vitaminizante (conţin vitamina C şi vitamine din complexul
B) şi remineralizante (conţin magneziu, calciu, fier). Consumate crude,
au un aport remarcabil de clorofilă – substanţa cu proprietăţi
detoxifiante, stimulent al proceselor de regenerare şi cicatrizare
remarcabil. Iată câteva utilizări terapeutice ale frunzelor de morcov:
Retenţie de apă în ţesuturi – se consumă suc de frunze de morcov
dimineaţa şi seara, câte o jumătate de pahar. O cură durează o
săptămână, iar la nevoie se poate relua fără o perioadă de pauză.
Colita de putrefacţie – se bea dimineaţa şi seara câte un pahar de
suc de frunze de morcov. Suplimentar, se consumă o jumătate de kilogram
de rădăcină de morcov crud (nefiert) pe parcursul unei zile. Tratamentul
se face timp de şapte zile la rând, timp în care vor fi eliminate din
alimentaţie carnea şi preparatele din carne, peştele, ouăle.
Demineralizare la copii şi convalescenţi – frunzele de morcov se
usucă în aer liber, la umbră, în strat subţire. Se mărunţesc apoi în
piua şi se adăugă în supe (5-6 linguri la litru), unde se fierb vreme de
câteva minute. Supele în care se pun aceste frunze uscate de morcov
sunt foarte digeste şi bogate în minerale uşor asimilabile.
Frunzele de pătrunjel
Gloria lui medicală începe în Evul Mediu, odată cu călugării franciscani. Dar să vedem însuşirile pătrunjelului românesc.
Litiaza biliară (pietre la vezica biliară) – se beau zilnic, pe stomacul gol, 2-3 pahare de suc de pătrunjel verde.
Adjuvant în ciroza hepatică – se administrează cu jumătate de oră
înainte de fiecare masă un pahar de suc din frunze de pătrunjel pe
stomacul gol. Tratamentul se face trei săptămâni, cu o săptămână de
pauză.
Celulită, pletora (vinişoare roşii) – se face o salată numai din
pătrunjel (frunze) tăiat foarte fin, suc de lămâie, puţin ulei şi
eventual o roşie tăiată mărunt. Se consumă împreună cu două felii de
pâine prăjită, înainte de masă de dimineaţa şi de seară.
Atonie digestivă – se consumă salata descrisă mai sus cu jumătate de oră înainte de mesele principale.
Blefarita, conjunctivita – se pun pe ochi comprese cu suc din frunze
de pătrunjel, care se ţin astfel vreme de 20-30 de minute. Tratamentul
se face minimum şapte zile la rând.
Pentru a beneficia la maximum de efectele echilibrante şi tămăduitoare ale verdeţurilor, respectaţi sfaturile următoare:
-consumaţi-le în stare proaspătă şi neprelucrate termic;
-doza de zarzavat să fie suficient de mare şi administrată zilnic (aşa
încât să se declanşeze şi să se menţină fenomenele dorite în organism);
Tratamentul să fie asociat cu un regim lactovegetarian cât mai pur, care să potenţeze acţiunea remediilor verzi.
Pentru prevenirea bolilor şi menţinerea echilibrului organismului este
suficient să adăugăm zarzavaturile fin tăiate în ciorbe, după ce s-au
răcit, să le adăugăm în salate sau să le consumăm ca atare, tocate şi
amestecate cu puţină lămâie şi untdelemn. Efectul cel mai rapid îl au,
însă, zarzavaturile administrate sub forma sucurilor, a căror modalitate
de preparare o prezentăm în continuare:
Sucul – varianta I
Într-un mixer electric se pune o mână de frunze proaspete, tăiate nu
foarte mărunt, după care se adăugă trei sferturi de pahar de apă. Se
mixează vreme de 2-3 minute, apoi se lăsă să mai stea vreme de un sfert
de oră, după care se filtrează prin strecurătoarea pentru ceai sau prin
tifon. Se obţine aproximativ un pahar de suc cu o culoare verde intensă,
care va fi băut într-o singură doza, dimineaţa, pe stomacul gol. Pentru
curele de curăţare a sângelui mai puternice se beau 2 pahare de suc pe
zi: dimineaţa şi seara.
Sucul – varianta II
O mână de frunze proaspete se taie foarte fin, ca zarzavatul pentru
ciorbe. Se pun într-un vas de sticlă sau ceramică, se toarnă deasupra un
pahar de apă călduţă (dar în nici un caz fierbinte), după care se lăsă
să macereze la temperatura camerei vreme de patru ore, după care se
filtrează prin tifon. Se obţine ceva mai mult de un pahar de suc cu
miros puternic, specific frunzelor din care a fost preparat, doză care
va fi consumată pe stomacul gol, imediat după preparare.
Plămădeală în vin
Frunzele zarzavaturilor tăiate cât mai fin se pun într-un borcan până se
umple pe trei sferturi, după care se adăugă deasupra vin natural (de
preferinţă alb), aşa încât să fie completat volumul recipientului. Se
închide borcanul ermetic şi se lăsă conţinutul la macerat vreme de două
săptămâni, după care se filtreză lichidul. Se consumă câte 1-2 linguri
din acest preparat, înainte de mesele principale. În cazul în care nu
este tolerat alcoolul, remediile din zarzavaturi se vor administra sub
formă de suc.