Iarba grasa bogata in Omega 3 si vitamina A

Iarba grasa bogata in Omega 3 si vitamina A

Portulaca oleracea, cunoscuta ca iarba grasa sau grasita, este o planta cu tulpina carnoasa si frunze spatulate, suculente. Considerata de multi o buruiana deranjanta, are in realitate nenumarate proprietati, putand fi folosita ca aliment si ca medicament.

Iarba grasa este originara din Persia si India, dar in prezent creste in fiecare colt al lumii. La noi a fost apreciata inca din vremea dacilor, figurand pe lista plantelor medicinale utilizate de stramosii nostrii.

Potrivit healthyfoodhouse.com, semintele acestor ierburi sunt extrem de puternice, pastrandu-si proprietatile germinate timp de 3-4 ani. In plus, este una din putinele plante asupra careia nu planeaza suspiciuni ca ar fi modificata genetic.

Frunzele si fructele sunt, de asemenea, deosebit de puternice si rezistente. Unii naturopati utilizeaza Portulaca oleracea pentru a intari sistemul imunitar si pentru a combate afectiunile sistemului digestiv.

Bogata in Omega 3 si vitamina A
Surprinzator, iarba grasa este bogata in omega-3, avand un continut mai ridicat decat majoritatea tipurilor de ulei de peste.
In plus, din categoria vegetalelor frunzoase verzi, este cea mai importanta sursa de vitamina A, atat de importanta pentru sanatatea oculara.

De asemenea, iarba grasa este o importanta sursa de antioxidanti, abunda in vitaminele B si C, carotenoizi si contine si mici cantitati de calciu, magneziu si fier.

Read More

Planta care tine reumatismul sub control

Planta care tine reumatismul sub control

Untul-pamantului este denumit stiintific Tamus communis, iar popular se mai numeste si fluieratoare, brie, usoarea-pamantului etc. Untul pamantului este o planta cu o tulpina ierboasa, lunga de pana la patru metri si care se agata de pietre si de alte plante, de unde si una dintre denumirile sale populare de „vita neagra“. Florile sale sunt verzui, fiind foarte putin evidente, spre deosebire de fructele sale rosii, usor de remarcat toamna. Sub pamant dezvolta o radacina impresionanta, lunga de pana la jumatate de metru si foarte groasa (poate ajunge si la grosimea unui brat), cu o consistenta untoasa.

Reumatismul poate fi combatut cu ajutorul radacinii date prin razatoare. Aceasta se aplica direct pe piele, dupa care se inveleste cu o bucata de panza curata si se lasa vreme de un sfert de ora. Articulatia tratata se va incalzi, durerea se va diminua, iar dupa cateva aplicatii se va imbunatati mobilitatea articulara. Tratamentul se repeta zilnic, pana la iesirea din criza.

Daca aveti dureri de spate le puteti combate simplu cu ajutorul tincturii de untul-pamantului, ce se gaseste la fiecare magazin naturist. Practic, se aplica o compresa cu tinctura de untul-pamantului, compresa ce se pastreaza vreme de 30 de minute, dupa care zona dureroasa tratata se inveleste cu un material calduros de lana. Aplicatia se face de doua ori pe zi, pana la eliminarea completa a durerilor de spate.

Sinuzita se trateaza foarte simplu: intr-o bucata de tifon se pune o lingura cu radacina de untul-pamantului si una cu radacina de hrean, ambele date prin razatoare. Se tine aceasta cataplasma pe frunte vreme de zece minute (in functie de intensitatea reactiei cutanate si de rezistenta la senzatia de arsura). In timpul aplicatiei se va elimina pe cale nazala o cantitate impresionanta de secretii, iar durerea va fi diminuata progresiv, la fel ca si senzatia de greutate in zona fruntii. Se fac doua asemenea aplicatii in sinuzita acuta si pana la 12 aplicatii in sinuzita cronica.

Pneumonia si bronsita se vindeca prin leacuri naturiste. Aplicati pe torace o pasta formata din trei linguri cu radacina de untul-pamantului proaspat, data prin razatoare, doua linguri cu hrean si patru linguri cu seminte de in macinate. Deasupra se pun un material de bumbac curat si o tesatura de lana calduroasa. Aplicatia se face vreme de jumatate de ora pe zi, patru-cinci zile la rand, sunt de parere specialistii in medicina naturista. Are puternice efecte de stimulare a imunitatii, ajuta la eliminarea secretiilor in exces si usureaza respiratia.

Read More

Ciulinul Laptelui are proprietati hepatoprotectoare

Armurariu (Silybum marianum), cunoscuta si sub numele Ciulinul Laptelui este o planta cu remarcabile proprietati hepatoprotectoare. Studiile au aratat ca ajuta la regenerarea hepatocitelor si protejeaza integritatea membranei celulelor hepatice nelezate.

Se recomanda in hepatita acuta si cronica, in hepatita alcoolica, ciroza hepatica compensata si in insuficienta hepatica.
Frunzele se pot consuma in salate fiind un stimulator al stomacului si totodata un calmant. Fructele de armurariu (semintele) proaspat macinate se folosesc sub forma de ceai sau tinctura.

Atentie! Dupa macinare, pulberea se utilizeaza imediat sau in maxim 24 de ore si doar tinuta la frigider. Depasind acest termen, prin oxidare, devine toxica pentru ficat.
Tinctura de armurariu, preparare si mod de administrare
Se pun intr-un borcan douazeci de linguri de pulbere de seminte de armurariu, care se acopera cu alcool alimentar de 50 de grade - sa fie de doua degete deasupra pulberii. Se inchide borcanul ermetic si se lasa continutul la macerat timp de doua saptamani, apoi se strecoara.

Extractul obtinut se pune in sticlute mici, inchise la culoare, si se pastreaza maximum 2 ani. Se administreaza de regula o lingurita, de 4 ori pe zi.

Read More

ştirul, o plantă foarte bogată în vitamine şi minerale ce vindecă multe boli

Considerat de mulţi doar o buruiană bună de dat la porci, ştirul, o specie de amarant, este de fapt o plantă foarte bogată în vitamine şi minerale. Este un medicament natural, un aliment gustos şi hrănitor. Populaţiile străvechi ale Asiei menţionau această buruiană ca având rangul de regină a nemuririi, aztecii o socoteau hrană a imortalităţii, iar grecii antici o denumeau „amaranthus“, adică planta care nu moare.

Dintre cele peste 60 de specii de amarant existente în lume, la noi cresc câteva, în flora spontană, iar una dintre ele este ştirul. Este o plantă salbatică cu flori verzi-galbene mărunte şi reunite ca într-un spic, care este folosită mai mult ca nutreţ pentru porci.   Strămoşii noştri foloseau ştirul în alimentaţie dar şi pentru tratarea unor afecţiuni. În prezent, această plantă este folosită mai rar în mâncăruri, bătrânii din anumite zone ale ţării fiind cei care încă mai păstrează reţete ale unor ciorbe ţărăneşti sau mâncăruri prăjite pe bază de ştir.
De la ştir se consumă partea verde, tânără, şi foarte tânără, dar şi seminţele. Din frunzele tinere pot fi preparate salate, tocăniţe şi ciorbe. Amarantul poate fi confundat cu spanacul. Se folosesc frunzele tinere la mâncarea de ştir, reţetele fiind exact ca cele în care este folosit spanacul. Gustul însă este mai puţin înecăcios, dar e bine de ştiut că trebuie pus un ou prăjit lângă mâncarea de ştir cu usturoi şi ceapă sau o bucată de omletă, pentru un plus de savoare.
Bunicile noastre mai folosesc ştirul ca medicament tradiţional, tonic, astringent, în scop nutritiv, în combaterea diareei, sau a scaunelor cu sânge. Infuzia de ştir se foloseşte prin gargară şi ameliorează dureri de gât sau afta bucală, precum şi pentru spălarea eczemelor de tot soiul, dar în special a celor provocate de alergii.   Numeroase vitaminele, precum A, K, B1, B3, B5, B6, B17, C, E se regăsesc în această plantă-minune. De asemenea, ştirul mai conţine riboflavină, acid folic şi folat, calciu, fier, magneziu, fosfor, potasiu, zinc.
Pentru calităţile sale nutritive şi beneficiile aduse organismului, amarantul a fost inclus de cercetătorii Staţiunii Legumicole Experimentale din Buzău pe lista cu plantele vechi, ce trebuie rehabilitate şi reintroduse în cultură de câţi mai mulţi grădinari români.
”Unele plante, cum este cazul ştirului alimentar Roşu de Buzău sau busuiocul de Radovanu, de Călăraşi, au fost selecţionate din flora spontană, altele de la vechii grădinari, dar s-au obţinut seminţe de la două mari bănci de gene din Occident”, a declarat cercetătorul Costel Vânătoru, membru corespondent al Academiei de ştiinţe agricole şi silvice.”
Potrivit specialiştilor, ştirul va fi una dintre sursele de hrană ale viitorului, chiar dacă încă este considerat ca fiind hrana porcilor şi a săracilor. Producţia poate atinge 10 tone de plantă verde comestibilă la un hectar, la fiecare recoltare după o perioadă de 30-40 de zile. Deja, peste 50 de ţări tropicale cultivă amarantul ca resursă alimentară, în cantităţi foarte mari.

Amarantul creşte în numeroase tipuri de mediu, chiar şi pe maidanele sterpe. Produc un număr mare de seminţe care germinează repede, iar productivitataea este deosebită, putându-se obţine mai multe recolte pe an.   În America de Sud, această buruiană este folosită ca aliment zilnic de mai bine de 7000 de ani, fiind considerat mai hrănitor decât grâul sau porumbul.

În Asia, consumul de amarant este foarte răspândit, în China, Hong-Kong, Taiwan şi în India. În Grecia bucătarii prepară o salată tradiţională de ştir, numită vleeta, făcută din soiul Amaranthus blitum. În Mexic se consumă alegria, o băutură alcoolică din ştir, iar din seminţele pisate prepară un fel de bragă, denumită atole. În Ecuador se fierb florile şi rezultatul, combinat cu rom, este băutura tradiţională aquardiente.

Read More

Troscotul este o planta umila ce vindeca multe boli

Troscotul este o plantă umilă, o buruiană nebăgată în seamă, care creşte pe margini de drum. Dar la fel ca în basmul Cenuşăresei, umilinţa ascunde virtuţi. Troscotul este o buruiană bogată în principii active, cu multiple întrebuinţări terapeutice. Popular, troscotul este cunoscut şi sub numele de iarba găinilor.
Troscotul, alături de coada-calului, sunt principalele surse vegetale din flora spontană, din care ne putem suplimenta dozele zilnice de siliciu. Mai conţine, pe lângă siliciu, taninuri, flavone (aviculoarozida, arabinoza), mucilagii şi cantităţi mici de vitamina C. În mod normal, organismul uman îşi procură dozele fiziologice de siliciu (10 mg/zi) printr-o alimentaţie echilibrată, bogată în fructe şi legume.
Boli interne. Bolile omului vârstnic – ateroscleroză, accidentele vasculare. Produce un efect de creştere a elasticităţii vaselor sanguine, prin conţinutul său în siliciu şi flavonoide.
Bolile aparatului urinar – cistite, pielite, nefrite. Flavonoidele au un puternic efect diuretic.
Bolile aparatului respirator – bronşite, traheite, edeme pulmonare. În vreme ce siliciul anorganic produce la nivel pulmonar boala numită silicoză, siliciul organic este recomandat în vindecarea afecţiunilor pulmonare.
Bolile aparatului locomotor – osteoporoza. S-a dovedit ştiinţific că siliciul solubil (organic) ajută, alături de factorii hormonali, la formarea calciului în oase. Studii biochimice au arătat că, în organism, concentraţia de siliciu scade, odată cu vârsta, această scădere ducând la creşterea fragilităţii şi porozităţii osului, prin epuizarea calciului.
Bolile aparatului digestiv – esofagite de reflux, gastrite, boală ulceroasă, diaree. Acţiunea de vindecare se datorează mucilagiilor şi taninurilor din plantă.
Boli reumatice. Siliciul organic din troscot joacă un rol important în formarea şi refacerea ţesutului conjunctival al cartilagiilor şi ligamentelor, acestea fiind cele mai afectate în boala reumatismală. Notă: Dozajul pentru tratamentul acestor boli este redat la prezentarea preparatelor din troscot. Utilizare externă Troscotul dă bune rezultate în bolile pielii şi ale anexelor acesteia – păr, unghii. Prişniţele cu soluţii extractive din troscot (infuzie sau decoct) pot contribui la atenuarea ridurilor, cunoscându-se faptul că siliciul solubil (organic) joacă rol de catalizator în formarea colagenului şi elastinei, două proteine din structura pielii, răspunzătoare de elasticitatea acesteia. Concentraţia colagenului şi elastinei scad odată cu vârsta. Se recomandă aplicarea de comprese cu ceai de troscot pe faţă, înainte de folosirea cremelor antirid sau antioxidante, care au în compoziţia lor vitamina A, vitamina E, coenzima Q10 şi resveratrolul, din extractul moale de tescovină. Acţiunea acestor creme este îmbunătăţită prin aplicarea în prealabil a compreselor cu ceai de troscot.
Afecţiuni sângerânde – răni, zgârieturi, hemoroizi şi fisuri anale cu scurgeri de sânge. Acţiunea sa se datorează proprietăţilor hemostatice ale preparatelor din troscot, care au în compoziţie taninuri. În cazul acestor afecţiuni, se toaletează zona cu ceai preparat din troscot, după care urmează aplicarea unor pomezi de uz topic, precum: pulberi, unguente, creme sicative sau cu antibiotice.
Pentru hemoroizi şi fisuri anale. Intern, se administrează una din formele farmaceutice prezentate, ceai, tinctură sau vin, iar extern, după spălarea cu ceai de troscot, se pot folosi unguentele care conţin extracte naturale.
”Apă la genunchi”. Se recomandă a fi folosită o cataplasmă obţinută dintr-un amestec de tescovină foarte fin măcinată şi argilă uscată, încorporate într-un ceai de troscot, până se obţine o pastă moale, care se întinde uşor în jurul genunchilor. Pulberea de tescovină poate fi uşor obţinută în gospodărie.
Din troscot se pot obţine mai multe forme farmaceutice, unele având ca solvent apa (ceaiurile: infuzia şi decoctul), altele alcoolul (tinctura) şi vinul.
Infuzia. Mod de preparare: 2 linguri de plantă măcinată groscior se opăresc cu 250 ml de apă fiartă. Se lasă la infuzat timp de 30 minute, după care se filtrează. Se consumă 2 căni pe zi, îndulcite după gust.

Read More

Simptomele alergiei la ambrozie

Ambrozia (Ambrosia artemisiifolia) este poate cea mai alergica buruiana din Europa si America de Nord. Este o planta anuala, perena, prezenta in gradini, in culturile de cereale si de florea-soarelui, dar si in zonele lasate in paragina (de aici denumirea populara: iarba de paragina sau iarba parloagelor), cum ar fi pe marginea drumurilor si a cailor ferate, in apropierea daramaturilor pe santierele de constructii, in zone unde s-a depozitat pamant excavat, pe terenurile lipsite de vegetatie si prost intretinute.

In zonele urbane o intalnim cel mai adesea in zonele cu ruine sau in proaspetele zone rezidentiale unde constructiile nu au fost terminate, pe marginile soselelor, pe spatiile verzi, dar si in curtile caselor si parcuri.

In tara noastra, ambrozia s-a aclimatizat recent. Primele informatii asupra acestei specii in Romania dateaza din 1908 - planta fiind prezenta in zona Banat, Sighet, Moldova, Muntenia si Ploiesti. In aceasta perioada s-au identificat doar exemplare individuale sau populatii foarte mici.

Dupa anul 1990 pe teritoriul Romaniei numeroase terenuri agricole au fost abandonate, au avut loc defrisari masive in sectorul silvic, astfel ambrozia s-a extins foarte mult in flora spontana, invadand inclusiv culturile agricole.

O singura planta matura poate alibera pana la 8 miliarde de grauncioare de polen si pana la 30.000 de seminte care isi pastreaza calitatile germinative 40 de ani.

In cazul alergiei la ambrozie, sistemul respirator sau pielea pacientului dezvolta o reactie neobisnuit de puternica atunci cand polenul ambroziei este inhalat.

Perioada de polenizare incepe la sfarsitul lunii iunie, cu un varf al concentratiei de polen in aer in a doua jumatate a lunii august si se intinde pana in octombrie. Pe durata zilei, polenul de ambrozie se ridica in aer de la rasaritul soarelui, concentratia atinge maximul zilei la amiaza, minimul fiind dupa ploaie si noaptea.

Daca esti alergic la ambrozie, sunt mari sanse sa fii alergic si la multe alte plante de camp si cereale, sau chiar la fructe precum pepene galben, pepene rosu, banane, dovlecei.

Simptomele alergiei la ambrozie
Simptomele alergiilor la polenuri depind si de dimensiunile particulelor: particulele mici sau cele care se pot dizolva in secretiile tractului respirator pot ajunge in arborele bronsic si declanseaza mai frecvent crize de astm, in timp ce particulele mari raman in caile respiratorii superioare sau la nivel ocular si determina simptomele specifice alergiilor.

Cel mai evident si deranjant simptom este rinoreea. Aceasta se manifesta printr-o scurgere nazala apoasa, chinuitoare, ce dureaza intre doua si trei saptamani si care nu cedeaza la nici un tratament obisnuit.

Este asociata cu stranutul in rafale si senzatia de nas infundat. Pruritul este asociat cu pruritul ocular, senzatiile provocate fiind extrem de chinuitoare.

De asemenea, la nivelul ochilor apare si roseata, lacrimarea si edemul palpebral (umflarea pleoapelor).
Pe piele pot sa apara eruptii si zone edematoase (umflate), in functie de sensibilitatea fiecarui pacient.

In cazul persoanelor astmatice, polenul ambroziei poate declansa tuse si crize de astm care trebuie tratate corespunzator, conform schemelor prescrise.

Conform ultimelor estimari intre 10-15% din populatie sufera de alergie in timpul verii. Simptomele pot sa apara chiar si la persoanele care nu se cunosc "cu alergii" in trecut.

Tratamentul alergiei la polenul de ambrozie
Tratamentul combina profilaxia alergiei, adica evitarea si minimizarea contactului cu alergenii cunoscuti, imunoterapia si tratamentul medicamentos.

Alegerea tratamentului este conditionata de modul de manifestare al alergiei. Daca alergia se manifesta prin rinita sau rino-conjunctivita alergica, atat profilaxia cat si tratamentul sunt importante, deoarece o rinita alergica netratata poate evolua in timp spre dezvoltarea astmului bronsic de cauza alergica.

Persoanele care se stiu alergice la polen, bolnavii de astm bronsic sau care au probleme cu glanda tiroida e bine sa stea cat mai departe de aceasta planta.

Read More

Gelul de aloe vera are proprietati antiinflamatorii, detoxifiante

Multă lume spune despre ea că este o plantă miraculoasă. Gelul care se obține din frunzele sale prezintă multiple beneficii pentru sănătate. Utilizările sale legendare au fost transmise de-a lungul timpului, fiind consolidate prin inovație științifică și secole de experiență.

Această plantă conţine peste 75 de factori nutritivi și peste 200 de ingrediente active esenţiale: 20 minerale (printre care calciu, fosfor, potasiu, fier, sodiu, mangan, magneziu, cupru, crom, iod, seleniu, zinc), 18 aminoacizi și 12 vitamine (A, B1, B2, PP, acid pantotenic, B6, B8, acid folic, B12, C, D, E). Toţi aceşti nutrienţi ajută la menţinerea greutăţii corporale în limitele normale, împiedică îmbătrânirea celulară şi asigură necesarul zilnic de energie.

Sucul obținut din această plantă se consumă timp de 7 zile, câte 1 linguriţă de 3 ori/zi, înainte de masă, apoi, 2 săptămâni câte 1 lingură de 3 ori/zi, pentru a activa şi stimula fluxul sanguin şi limfatic, funcţiile rinichilor, ale ficatului şi ale vezicii biliare, pentru reglarea sistemul imunitar şi a tractului digestiv. Acesta se poate procura din farmacii, dar poate fi preparat şi acasă, cu condiţia să respectăm colectarea şi prepararea corectă a acestei plante.

Se recomandă frunzele mature, cele mai de jos, care se dau prin tocător pentru a obţine sucul miraculos.

Înainte a afla alte detalii interesante despre utilizarea ei, să îi zicem numele: ALOE VERA.

Aloe conţine un complex de substanţe binefăcătoare, printre care aloina şi gelul de aloe. Aloina este un lichid galben-lăptos, situat imediat sub coaja frunzei, care este folosit de mii de ani ca laxativ, sub formă de prafuri sau ca atare.

Gelul de aloe are proprietăţi antiinflamatorii, detoxifiante şi de stimulare a colagenului, fiind indicat în tratamentul eczemelor, dermatitei, ulceraţiilor, psoriazisului, arsurilor solare, acneei, fisurilor anale, hemoroizilor, reumatismlui, poliartritei reumatoidă, constipaţiei, hipo şi hiperglicemiei, gastritei, hepatitei A, B,C, rinitelor alergice, cistitelor, oboselii, insomniilor.

Gelurile de aloe sunt obţinute prin presarea frunzelor proaspete, sucul translucid şi sălciu extras din partea cărnoasă fiind conservat apoi prin pasteurizare sau prin adăugarea de conservanţi

Pentru a păstra sucul de Aloe Vera un timp mai îndelungat este necesar să fie conservat cu ajutorul spirtului medicinal, în proporţie de 8:2 şi se se păstrează în frigider, la o temperatură nu mai mare de 15 grade.

Datorită proprietăţilor sale antiinflamatoare, antifungice, vindecătoare şi de răcorire a zonei pe care este aplicată, aloe vera este foarte utilă în tratarea pielii şi a problemelor acesteia, fiind prezentă în majoritatea cremelor, loțiunilor şi a gelurilor din industria cosmetică.

Read More

Coada-calului si proprietatile sale vindecatoare

Ceaiul preparat din această plantă este un veritabil leac bun la toate, fiind folosit încă din antichitate în tratarea şi chiar vindecarea unora dintre cele mai grave boli.
Coada-calului este cunoscută si folosita inca din antichitate in medicina traditionala ca si sursa de acid salicilic. Dioscoride, medic, farmacolog si botanist al Greciei antice, lauda proprietatile hemostatice ale acestei plante, în timp ce Plinius cel Batran pretinde chiar ca proprietatile hemostatice ale plantei ar fi atat de mari, incat ar fi suficient ca aceasta să fie tinuta in mana pentru a beneficia de proprietatile sale vindecatoare.

Trateaza infectiile

Ceaiul de coada calului este un ajutor de nadejde in tratarea unora dintre cele mai grave infectii: cu streptococ hemolitic, stafilococ auriu etc. Se poate folosi ca adjuvant in tratamentul cu antibiotice.

Combate diabetul de tip II

Un studiu a demonstrat că pacienții diagnosticati cu diabet de tip II la care s-a administrat o singura doza orala de extract de coada calului au avut o concentratie a glucozei din singe semnificativ mai mica dupa 90-120 minute. De aceea, administrarea o data pe zi a unei capsule cu extract de de coada calului, inainte de masa, poate fi benefica pentru pacientii cu diabet de tip II, dar nu mai mult de 2 luni.

Vindeca bolile tractului urinar

Vindecarea nefritei, a retentiilor de urina şi a afectiunilor vezicii pot fi grăbite cu ajutorul ceaiului de coada calului. Bautura ajuta si la eliminarea mai rapida a nisipului sau pietrelor de la rinichi.

Trateaza bolile de piele

Ceaiul de coada calului reprezinta un tratament natural spectaculos in tratarea numeroaselor afectiuni ale pielii, precum sunt dermatitele de contact, eczemele, acnea, rozaceele, abcesele.

Vindeca bolile digestive

Coada calului este o planta medicinala cu puternice proprietati terapeutice in cazul unora dintre cele mai frecvente afectiuni gastrice, asa cum sunt enterocolita, ulcerul si gastrita. Pentru rezultate mai bune in vederea ameliorarii acestor probleme, planta se combina cu musetel, tei sau menta. De asemenea, este un remediu naturist eficient si in combaterea diareei si a indigestiilor.

Previne afectiunile stomatologice

Ceaiul de coada calului are un merit deosebit in prevenirea cariilor si bolilor gingivale, considerate a fi cele mai frecvente afectiuni stomatologice.

Combate cancerul

Substantele active din coada calului au efect anticancerigen in organism, protejand celulele si tesuturile de atacul radicalilor liberi si de formarea tumorilor maligne.

Alungă celulita

Folosit atat intern, cat si extern, ceaiul are un efect anticelulitic puternic, indeparteaza vergeturile si reda rapid elasticitatea si fermitatea pielii. Insa efectele nu se opresc doar la nivelul pielii, ceaiul de coada calului avand multiple beneficii si in intarirea unghiilor si a parului.

Ameliorează hemoroizii

Activitatea antiinflamatorie si hemostatica a acestei plante poate ameliora durerea si poate scadea sau opri sangerarea cauzata de hemoroizi.

Contraindicatii

Coada calului, la fel ca orice alta planta medicinala, poate avea efecte adverse in organism atunci cand este administrata fara consult medical prealabil. Este important sa cititi cu atentie contraindicatiile inscrise pe prospect inainte de a recurge la el pentru tratarea unei boli. Printre efectele adverse ale ceaiului se numara inhibarea absorbtiei de vitamina B sau formarea edemelor.

Read More

Iarba gainilor trateaza bronsita

Plantă erbacee anuală, cu frunze mici, eliptice și flori hermafrodite de culoare alb-roz sau verzui, este răspândită în toate zonele țării, în locuri cultivate sau necultivate, la marginea drumurilor, a șanțurilor și în locuri virane. Mulţi o consideră o buruiană, fără să aibă habar de proprietăţile ei terapeutice.
Cunoscut sub denumirea de costrei, brebenel, iarba găinilor, hericică, laba găinii, sporis, porcin, iarbă grasă de gradină, trăgănătoare, iarbă noduroară, trotal, târşcoacă şi iarbă roşie, troscotul este folosit de mii de ani în medicina populară.

Prietenul rinichilor

Troscotul este folosit mai ales în tratarea afecţiunilor rinichilor, dar are puternice proprietăţi  antidiareice, hipotensive moderante, hemostatice, cicatrizante, antiinflamatoare, calmante şi remineralizante.
Ceaiul preparat din această plantă are un efect direct asupra epiteliului renal prin favorizarea creşterii cantităţii de urină eliminată. Este folosit în tratarea unor numeroase afecţiuni renale, inclusiv litiaza, în tratamentul pietrelor la rinichi sau al celor formate la colecist.

Aliatul sistemului digestiv

Troscotul este folosit cu succes în tratamentul unor afecţiuni ale sistemului digestiv, de la gastrite şi hemoragii intestinale până la cancerul stomacal şi la hemoroizi.

Tratează bronşita

Ceaiul de troscot este util în tratarea bronşitei, datorită efectelor sale benefice asupra aparatului respirator.

Leac bun la toate

Acest ceai, în combinaţie cu alte plante de leac, este benefic în tratarea celulitei, a gutei, a obezităţii, a albuminuriei, a menoragiei, a heoptiziei şi a azotemiei.

Read More

Caprifoiul are proprietati antibacteriene si antiinflamatoare

Caprifoiul sau Mâna-Maicii-Domnului este o căţărătoare care împodobeşte multe curţi şi are flori cu un parfum minunat. Florile tinere sunt albe iar după câteva zile capătă o culoare galben roşcat. Planta este originară din Asia de est respectiv, China, Japonia şi Corea.

Caprifoiul sau mâna Maicii Domnului folosit sub formă de infuzii, decocturi sau cataplasme, ne feresc de numeroase afecțiuni și sunt leac pentru dureri
Florile se recoltează cu precădere primăvara sau la începutul verii când floarea este încă în stadiul de boboc.
Ceaiul de caprifoi are efect calmant
Florile caprifoiului pe lângă faptul că răspândesc un miros încântător, au proprietăți antibacteriene, antivirale și antiinflamatoare.
Febra acută, durerile în gât și cele de cap se pot trata cu ceaiul de caprifoi, pe care îl obții dintr-o ceașcă cu flori la 1 litru de apă clocotită. Se lasă la infuzat 10 minute, după care se strecoară și se beaui 2-3 căni pe zi.
Ceaiul este contraindicat persoanelor cu diaree acută sau care au probleme cu stomacul. Mai poate fi utilizat și în caz de abces mamar și intestinal, dizenterie și durere în timpul urinării.

Rădăcina de caprifoi, bună pentru inimă
Infuzia cu rădăcină de mâna-Maicii-Domnului încetinește coagularea sângelui și ține la distanță bolile de inimă. În plus, calmează crampele și durerile articulare la persoanele care suferă de artrită sau reumatism.
O cană cu rădăcină de caprifoi mărunțită se pune la fiert în 7 căni de apă. Se lasă pe foc 30 de minute, iar după ce s-a răcit, se strecoară și se păstreză în sticle la frigider. Se administreză 2 căni pe zi, timp de 7 zile.
Florile macerate grăbesc vindecarea rănilor
Se lasă la macerat peste noapte o ceașcă cu flori de caprifoi, la un litru de apă. Dimineața se filtrează amestecul și cu soluția rezultată se pun comprese pe zonele afectate de acnee, răni, abcese și cicatrici.
Atenție: Ceaiul de caprifoi nu este recomandat femeilor însărcinate sau în perioada alăptării.

Read More

Coriandrul sustine imunitatea organismului

Multe preparate culinare nu ar avea acelaşi gust fără el. Extrem de aromat, uşor picant, dulce şi înţepător în acelaşi timp, este un ingredient vedetă. Totodată, este extrem de valoros şi în tratarea unor afecţiuni variate, de la cele mai "blânde" la cele necruţătoare.

Coriandrul, originar din sudul Europei, nordul Africii şi sudvestul Asiei, a ajuns să fie unul dintre cele mai populare condimente. Gustul său intens, uşor picant, dulce, dar şi înţepător, în acelaşi timp, l-a transformat într-unul dintre ingredientele vedetă ale preparatelor culinare gătite de bucătării din înreaga lume.

Tratează hipertensiunea arterială

Coriandrul are o cantitate semnificativă de compuși colinergici și antagoniști de calciu, componente care ajută la reglarea tensiunii arteriale, care acţionează şi în calitate de agenţi hipotensivi odată eliberate în organism. Frunza de conriandru are o puternică acţiune diuretică, care contribuie chiar şi la cele mai mici tensiuni arteriale.

Îmbunătăţeşte digestia

Plin de substanţe nutritive, coriandrul are proprietăţi care ajută la contracţia stomacului și facilitează digestia eficientă a alimentelor.

Tratează diabetul zaharat

Cercetătorii au demonstrat că extractul din frunze de coriandru are anumiţi compuși care, eliberţi în sânge, provoacă insulina anti-hiperglicemică, activitate specifică insulinei, care ajuta la menţinerea nivelului zahărului din sânge sub control.

Combate cancerul

Frunzele de coriandru conţin unele substanţe nutritive esenţiale, cum ar fi beta-carotenul, vitamina C, E, ferulic, acidul cafeic, kaempferol și quercertin. Toate acestea acţionează ca agenţi antioxidanti foarte puternici, care ajută la curăţarea radicaliilor liberi din corp,responsabili de declanşarea cancerului. Cercetătorii au demonstrat că extractele de coriandru sunt eficiente în oprirea întregului proces oxidativ.

Susţine imunitatea organismului

Fiind un agent antibacterian și antifungic, coriandrul are rolul de a susţine imunitatea, fiind eficient în tratarea infecţiilor. De asemenea, cercetătorii au descoperit că frunzele de coriandru au fost excelente în reducerea inflamaţiei în mod natural. Fiind o sursă excelentă de Omega-3 , omega-6, lipolotion și ulei de coriandru, acest condiment este eficace în reducerea inflamării în toate părţile corpului.

Reduce nivelul colesterolului

Frunzele de coriandru conţin un compus numit coriandrin, care ajută la manipularea metabolismul lipidic prin reducerea nivelului de colesterol. Mai mult de atât, frunzele sunt pline de antioxidanţi, care ajută la păstrarea nivelul colesterolului sub control. Studiile au demonstrat că frunzele de coriandru reduc cantităţile de colesterol și trigliceride din corpul uman. Frunzele au un efect puternic asupra modului în care organismul digeră alimentele și absoarbe grăsimile, ceea ce îl face un medicament perfect natural pentru a menţine nivelul colesterolului sub control.

Read More

Florilor de siminoc trateaza bolile aparatului digestiv

Galbenă ca soarele, această floare are o duzină de indicaţii terapeutice. Mai mult, legenda spune că ar fi apărut din lacrimile vărsate de Fecioara Maria lângă piciorul Crucii. 
Siminocul, cunoscut in popor si ca ciresar, flori de paie, iarba flocoasa, imortele, margica, ochisori sau siminic, infloreste din iunie pana la mijlocul toamnei. Flavonoidele din compozitie fac din siminoc o planta de neocolit in tratamentele naturiste.
Acesta se foloseste in tratarea unor boli ale aparatului digestiv, rezultate excelente constatandu-se in hepatita, insuficienta hepatica, dischinezie biliara, inflamatii ale vezicii biliare, colecistite cornice, hipoaciditate gastrica, tulburari digestive, helmintiaza. De asemenea, ajuta in ameliorarea durerilor reumatice si artritice, in caz de guta si tulburari metabolice.
Florilor de siminoc li se mai spune si imortele pentru ca isi pastreaza culoarea vie chiar si dupa ce se usuca. Despre aparitia acestei flori pe pamant legenda spune ca pe cand Fecioara il plangea pe Iisus rastignit, langa piciorul Crucii a inflorit o buruiana, udata de lacrimile Mariei. Cand l-a inmormantat pe Iisus, Maria a impodobit mormantul cu florile acelea galbene. Era siminocul, caruia, de atunci, i se mai spune si floarea nemuririi.
In medicina populara, florile de siminoc se fierbeau in rachiu si bautura se administra intern pentru stimularea secretiei gastrice, combaterea parazitilor intestinali si in diferite boli, precum galbinare, guta sau reumatism. Trebuie spus ca siminocul nu are contraindicatii si nu interactioneaza cu medicamentele.
Infuzia de siminoc creste secretia biliara si de suc gastric, scade colesterolul, diminueaza spasmele create de bila lenesa. Siminocul este, de asemenea, un bun diuretic, la nivelul aparatului urinar tratand retentia de apa.
Ca remediu pentru rinichi se prepara o fiertura dintr-un sfert de litru de lapte in care se pune o lingurita de planta. Amestecul se fierbe cinci minute dupa care se strecoara. Se pot bea doua cani pe zi. Are efect diuretic si ajuta chiar si la eliminarea nisipului format la rinichi.

Read More

Pentru a scapa de insomnie folositi extractul de Passiflora

Somnul ne energizeaza si ne face mai destepti, insa lipsa acestuia ne poate expune unui risc crescut de boli. Se estimeaza ca cel putin una din trei persoane se confrunta ocazional cu insomnia, in timp ce una din zece sufera de insomnie cronica.
Pentru cei care nu-si mai regasesc somnul si odata cu acesta linistea, passiflora este solutia.

Aceasta floare care se remarca prin frumusete poate trata insomnia, regland intr-o maniera eficienta somnul. Dovada in acest sens sunt studiile aprofundate, facute in Germania, care au culminat cu recunoasterea de catre Comisia E, organismul guvernamental german pentru studierea plantelor medicinale, a virtutilor de somnifer ale acestei flori unice.

Pentru a scapa de insomnie folositi extractul de Passiflora. Se administreaza cate 500-1000 mg, sub forma de capsule, cu jumatate de ora inainte de culcare. Tratamentul poate fi eficient inca de la inceput, dar chiar si in cazul in care primele doze nu par a avea efectele scontate, nu renuntati. Aceasta, deoarece, potrivit cercetatorilor, cele mai clare rezultate se vad dupa o cura de 30 de zile cu Passiflora, efectele sale de imbunatatire a somnului instalandu-se lent, dar temeinic.

Spre deosebire de somniferele de sinteza, aceasta planta induce un somn usor, cu vise clare, cu respiratie normala, usoara, si cu depresie neurologica si mentala reduse. Dupa trezire, pacientii nu au simptome neplacute, cum ar fi starile de confuzie mentala, ameteala, dificultate in respiratie, melancolie ori probleme de orientare, ca in cazul celor care iau somnifere artificiale.

Extractul de Passiflora functioneaza si in cazul pacientilor anxiosi, care se trezesc din cauza cosmarurilor si apoi nu mai pot adormi, ori care adorm cu dificultate, din cauza stresului si a tensiunii psihice.

Passiflora eficienta in combaterea acceselor de furie
Accesele de furie, comportamentul violent se trateaza cu doze reduse de extract - 120-150 mg, luate de trei ori pe zi. Tratamentul cu Passiflora ajuta la un mult mai bun control al emotiilor, diminueaza iritabilitatea si favorizeaza instalarea unei stari de calm.

Persoanele care se infurie usor, care in situatiile tensionante devin agitate si agresive ar trebui sa urmeze cura cu Passiflora. Tratamentul cu extract de Passiflora a dat rezultate si in cazul copiilor peste 10 ani si a adolescentilor violenti, dar administrarea in aceste cazuri se face sub supraveghere medicala.

Read More

Tratamente naturiste cu rostopasca

Rostopasca se folosește în totalitate în cadrul tratamentelor curative încă din cele mai vechi timpuri și mereu s-a dovedit a fi benefică când vine vorba de unele afecțiuni, precum: negi, vegetații veneriene, fibrom uterin, tumori dar și ciuperci de la nivelul unghiilor (mâini sau picioare).

Pe lângă denumirea ei oficială de “rostopască”, bătrânii o mai cunosc și după: buruiană pentru negi, calce mare dar și crucea voinicului și altele. În alcătuirea sa, intră elemente ca: alcaloizii, uleiul volatil, flavonoide și saponozide. Se folosește cu precădere pe post de dezinfectant, cicatrizant dar și sedativ în cadrul centrilor nervoși. S-a descoperit recent că ajută și la stimularea funcțiilor hepatice și la calmarea colicilor hepato-biliari.
Se recomandă

 Persoanele suferinde de negi, care au încercat toate cremele și alte tratamente naturiste existențe pe piață, în mod clar, rostopasca le-ar trebui recomandată în primă instanță. Se folosește un suc din plantă, ce se aplică cu regularitate de trei ori pe zi, timp de minim 2 săptămâni, până la dispariția sau cicatrizarea acestora. De menționat este faptul că după ce negii au căzut, tratamentul trebuie să se continue pentru încă 5, până la 7 zile.

 Infuzia din această plantă se folosește în cadrul tratamentului exclusiv pentru fibrom uterin dar și a tumorilor benigne sau/ și maligne. Tot ce trebuie făcut este administrarea internă cu ajutorul unui irigator sau a unei seringi (min. 15 ml), iar după acest artificiu, corpul trebuie ținut într-o poziție ridicată față de orizontală

Se repetă acest tratament 1-2 ori pe zi, timp de 49 zile. Acest tratament se poate urma și dacă suferiți de candida, Chlamydia, trichomonas sau alte infecții bacteriene, cu mențiunea că trebuie consultat medicul specialist înainte și după administrare.

Un tratament naturist pe bază de rostopască, fie el tinctură, suc sau ceai, oprește de regulă dezvoltarea tumorilor și de asemeni poate determină și retragerea, diminuarea lor. Pentru efecte cât mai bune se poate combina cu o proporție egală de tătăneasă, rădăcină.

 De asemeni, aplicată de 2-3 ori pe zi, vreme de o oră, ajută la dispariția ciupercilor dar și tratează o formă ușoară de tuberculoză a pielii; iar rezultatele vor fi vizibile, după nu mai mult de 7 zile.
Precauții și contraindicații

 Rostopasca, cu toate că este extrem de utilă și de benefică pentru sănătate, în cantități mari sau de-a dreptul exagerate poate fi una dintre cele mai toxice plante existențe. Toxică este de fapt, în stare proaspătă- doar 20 gr sunt necesare pentru a intoxica organismul în mod agresiv și 50 gr ingerate produc o intoxicație mortală. Când se usucă, își mai pierde din proprietăți, dar totuși ar trebui să se aibă grijă la modul în care este transportată deoarece poate cauza reacții adverse.

 Pentru uz intern, înainte de tratament, trebuie consultat un medic specialist și să fiți supravegheată îndeaproape.

 Se recomandă a nu se lăsa la îndemână copiilor, a nu se aplica pe răni deschise, care sângerează și a nu fi consumată, administrată gravidelor deoarece poate afecta sarcină sau dezvoltarea fătului. De asemeni, poate crea diverse reacții alergice: arsuri sau/ și mâncărimi în gât, grețuri și vărsături, diaree, dureri de cap, halucinație, asfixie, etc.

Read More

Beneficiile terapeutice ale ceaiului de sanziene

Sanzienele sau dragaica (Galium) este o planta cunoscuta si sub alte denumiri: floarea Sfantului Ioan, smantanica sau sanziene galbene, peteala reginei, sanziana-alba. Este o planta placut mirositoare, cu flori mici, galben aurii, care raspandesc in jur o mireasma de miere.

Exista mai multe soiuri de Galium:
- lipicioasa (Galium aparine), numita si asprisoara, cornatei, iarba-lipitoare, turtita, este raspindita pe ogoare, cimpii si de-a lungul gardurilor.
- sanziana galbena (Galium verum), numita si floarea-lui-Sf.Ion, inchegatoare, sinziene, sinziene-galbene, smintinica, prefera inaltimile si are flori galben-aurii cu mireasma puternica de miere.
- sanziena alba (Galium mollugo), numite si dragaica, peteala-reginei, sanziana-alba, au florile delicate, de culoare alb-galbuie, asemanatoare florii-miresei, un parfum amintind usor mierea si se intilnesc foarte des in povirnisuri si pe margini de drum, mai mult culcate la sol decit in picioare in timpul infloririi.

Toata florile amintite sunt aproape identice in puterea lor lecuitoare. Se si utilizeaza in acelasi mod. Studiile au aratat ca sanzienele sunt un remediu pentru mai bine de 50 de afectiuni, de la cele tiroidiene, pana la cele de rinichi si cutanate.

Ca recomandari certe ceaiul de flori de sanziene este recomandat in tratarea si diminuarea nodulilor tiroidieni, laringite, afectiuni ale aparatului urinar, tulburari minore ale somnului asociate cu menopauza.

Cum se prepara ceaiul de sanziene
Ceaiul de sanziene cel mai folosit este maceratul la rece, care se se prepara dintr-o lingura de flori de sanziene in 250 mililitri de apa, care se tine apoi 6-8 ore la temperatura camerei. Se strecoara si se bea pe stomacul gol. Maceratul la rece este cel mai bun ceai de sanziene si recomandat mai ales in afectiunile tiroidiene.

Se face si ceai de sanziene in varianta clasica sub forma de infuzie, dintr-o lingura cu planta la 250 mililitri de apa clocotita. Se lasa sa infuzeze 15 minute, se strecoara si se bea pe stomacul gol.

Beneficiile terapeutice ale ceaiului de sanziene
1. Protejeaza rinichii si ficatul
Ceaiul de sanziene este un leac eficient pentru bolile de rinichi, dar si pentru afectiunile localizate la nivelul ficatului, pancreasului si splinei. In tratamentul acestor afectiuni se recomanda infuzia combinata din flori care se prepara astfel: se pun doua lingurite de pulbere de sanziene la inmuiat intr-o jumatate de cana cu apa de seara pana dimineata, cand se filtreaza.

Pulberea ramasa se opareste cu o jumatate de cana de apa fierbinte. Se lasa la infuzat 15 minute si, dupa ce se raceste, se amesteca cele doua extracte. Se consuma cate trei cani de infuzie pe zi, inaintea meselor principale. Tratamentul trebuie urmat doua luni si se poate repeta dupa o pauza de 30 de zile.

Pentru bolnavii cu insuficienta renala, care necesita dializa, este eficient un tratament cu infuzie preparata din trei plante: sanziene, urzica moarta si splinuta, care se amesteca in parti egale.

Infuzia se prepara dintr-o lingura din acest amestec si din 300 ml de apa clocotita. Se lasa trei minute, apoi se filtreaza. Se beau cate trei-patru cani de ceai pe zi, atat cat recomanda specialistul. Prima cana se bea cu 30 de minute inainte de micul dejun, cu inghitituri mici, iar restul se consuma pe parcursul zilei.

2. Elimina apa din tesuturi
De asemenea, infuzia combinata este eficienta si pentru cei care sufera de hidropizie (acumulare de lichid in tesuturi) si de cloroza (o forma de anemie).

3. Tratament in bolile sistemului nervos
Tratamentul cu macerat la rece de sanziene s-a dovedit eficient in bolile sistemului nervos (epilepsie, boala Parkinson, Alzheimer) si in tulburarile cauzate de menopauza. Pentru prepararea extractului se foloseste o lingura de planta uscata care se macereaza opt-zece ore intr-o cana cu apa rece.

Ceaiul se strecoara si se incalzeste putin inainte de a fi baut. Se administreaza cate trei cani pe zi, iar efectele se pot resimti dupa zece zile. Terapia dureaza doua luni, iar dupa 14 zile se poate repeta.

4. Combate stresul
Pentru combaterea stresului, sanzienele se pot asocia cu trei-frati-patati (in parti egale). Pentru prepararea ceaiului se foloseste o lingura de amestec de plante care se infuzeaza trei minute intr-o cana cu apa fierbinte. Se recomanda cate trei-patru cani pe zi, timp de sase saptamani.

5. Regleaza tiroida
In tratamentul laringitei, faringitei, in afectiunile corzilor vocale si ale glandei tiroide este eficienta gargara cu infuzie concentrata de sanziene. Aceasta se prepara din trei lingurite de sanziene uscate si din 250 ml de apa clocotita. Zilnic se face gargara cu cate trei cani de infuzie.

Un remediu foarte eficient pentru afectiunile tiroidei este si maceratul preparat din coji verzi de nuci uscate si macinate si din sanziene (cate trei linguri din fiecare). Plantele se lasa la macerat in apa rece, de seara pana dimineata. Se beau trei cani de ceai pe zi, dar prima se consuma inainte de micul dejun.

Tratamentul trebuie urmat pe termen lung (12 pana la 24 de luni). in acest interval, seara, se unge zona externa corespunzatoare tiroidei cu tinctura de sanziene, apoi cu ulei de sanziene.

6. Estompeaza ridurile fine
Compresele cu infuzie de sanziene sunt indicate pentru mentinerea elasticitatii pielii si pentru estomparea ridurilor fine. Se prepara o infuzie dintr-o lingurita de flori uscate si dintr-o cana cu apa clocotita cu care se umezeste o compresa ce se aplica pe fata dimineata si seara.

Read More

Tratamente naturiste cu iedera

Iedera este recomandată de specialiştii în medicina alternativă în tratamentul a peste 40 de boli, printre care afecţiunile hepatice, tiroidiene, ginecologice, reumatice, în tuse, în răceli şi în bolile de ficat.

Terapiile cu iederă sunt benefice pentru organism datorită compoziţiei complexe a plantei, care conţine numeroase substanţe bogate în principii active: betacaroten, zaharuri, saponine, extrogeni (substanţe care stimulează producerea de hormoni feminini), iod, uleiuri eterice, săruri minerale, acid cafeic. „ Iedera este un valos remediu indicat de terapeuţi pentru efectul antiseptic şi expectorant (în afecţiunile aparatului respirator), antiinflamator, depurativ, antibacterian şi antiparazitar", precizează Eugen Giurgiu, doctor în biochimie cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie.

Planta se foloseşte sub formă de decoct simplu şi decoct dublu (patru linguri la 1 litru de apă), de cataplasmă şi de tinctură, respectându-se dozele indicate de terapeut pentru a evita reacţiile alergice.

Iată ce afecțiuni poți trata cu iederă!

Tratamente naturiste cu iederă: tuse

Pentru tusea rebelă, este de ajutor decoctul simplu de iederă. Astfel, două linguriţe de frunze şi de rămurele tinere de iederă, se fierb într-o cană de 250 ml cu apă, după care se strecoară. Doza zilnică este de două-trei ceaiuri, până la ameliorarea simptomelor.

Datorită acţiunii antispastice şi expectorante, iedera calmează tusea şi fluidifică expectoraţia.

Tratamente naturiste cu iederă: bronșită

Acelaşi tratament vine şi în ajutorul bolnavilor de bronşită, dacă aceştia vor bea câte trei căni de decoct de iederă pe zi şi, pentru a grăbi însănătoşirea, vor completa tratamentul cu trei ceaiuri de isop, de cimbru, de podbal sau de muguri de plop negru.

Tratamente naturiste cu iederă: reumatism

Pentru calmarea durerilor reumatice şi pentru a le reda mobilitatea, suferinţa acestor bolnavi poate fi ţinută în frâu cu ajutorul compreselor cu decocot sau cu tinctură de iederă.

Decoctul se prepară din trei linguri de frunze de iederă care se fierb în 200 ml de apă, un interval de zece minute. În ceaiul obţinut se umezeşte o bucată de pânză de bumbac care se aplică pe zona dureroasă.

În cazul tratamentului cu tinctură de iederă, compresa se umezeşte cu 30 de picături de tinctură care se diluează cu 20 de linguri de apă şi se păstrează pe locul dureros timp de 30 de minute. Acest remediu calmează durerea şi ajută la eliminarea inflamaţiei.

Tratamente naturiste cu iederă: vindecarea fracturilor

Persoanele care au suferit fracturi pot beneficia de efectul cataplasmelor cu frunze de iederă fierte. Pe locul accidentat se aplică zilnic câte trei cataplasme preparate dintr-un strat mai gros de frunze fierte de iederă.

S-a constatat că acest tratament consolidează osul fracturat şi grăbește vindecarea fracturii.

Tratamente naturiste cu iederă: celulită și vergeturi

Iedera este unul dintre cele mai populare ingrediente din cremele anticelulitice și împotriva vergeturilor. Cataplasmele cu iederă ajută ajută la eliminarea apei din țesuturi, destinde tegumentul și redă elasticitatea pielii.

Se prepară un decoct punând 400 g de plantă la 2 litri de apă clocotită într-un vas emailat. Se lasă amestecul să fiarbă timp de 30 de minute, la foc mic, apoi se ia vasul de pe foc şi se lasă încă 30 de minute.

În decoctul călduţ se înmoaie o compresă şi se pune pe zonele afectate. Compresele se schimbă la un interval de 30 de minute, iar tratamentul trebuie să dureze timp de 3-4 ore, de 2-3 ori pe săptămână.

Tratamente naturiste cu iederă: tonifierea sânilor

Iedera are efecte benefice extraordinare asupra pielii, tratamentul extern fiind recomandat pentru sânii lipsiți de tonus sau flasci.

Se pun 2-3 pumni de frunze uscate de iederă în 0,5 litri de apă și se lasă la macerat câteva ore, după care se filtrează, punându-se extractul lichid deoparte.

Planta rămasă se fierbe la foc mic într-un litru de apă timp de 3 ore, după care se lasă la răcit şi se filtrează. Se combină apoi maceratul cu extractul lichid, iar preparatul rezultat se aplică pe sâni prin comprese reci. Acestea se menţin 30-60 de minute.

Tratamentul se repetă la fiecare două zile, timp de o lună. Rezultatele vor fi uimitoare.

Read More

Beneficiile utilizarii caprifoiului

Numit în popor şi mâna Maicii Domnului, caprifoiul (Lonicera japonica), este o plantă originară din ţările asiatice (Japonia, China, Coreea) fiind cunoscută la noi pentru florile albe şi delicate cu parfum suav şi miros ameţitor, ce înfloresc încă din timpul primăverii până vara târziu. Caprifoiul este o plantă căţărătoare, care poate creşte până la 10 metri sau chiar mai mult, are frunze verzi, iar florile albe îşi schimbă culoarea după câteva zile în galben pal. Fructele în formă de bobiţe de culoare albastru închis, nu sunt comestibile, fiind listate în categoria fructelor otrăvitoare.
Cunoaştem mai degrabă această plantă ca fiind întrebuinţată cu rol decorativ, care ne încântă simţurile cu mirosul ei sublim. Nu trebuie să ignorăm faptul că florile au o mare valoare terapeutică. Datorită proprietăţilor antibacteriene naturale şi anti inflamatorii, acestea au fost folosite ca medicament în medicina chineză din antichitate şi până în prezent pentru a trata febra şi a elimina toxinele din corp.
Datorită proprietăţilor antivirale puternice, caprifoiul a fost planta medicinală de top folosită în China în timpul epidemiei de SARS.
Florile se recoltează cu precădere primăvara sau la începutul verii când floarea este încă în stadiul de boboc.
Caprifoiul conţine calciu, magneziu, potasiu, vitamina C şi quercetină.

Beneficiile utilizării caprifoiului:

1. încetineşte procesul de coagulare a sângelui.
2. scade tensiunea arterială.
3. tratează durerile de cap.
4. ajută la tonifierea inimii.
5. reduce nivelul colesterolului din sânge.
6. ajută la tratarea abceselor mamare şi a celor intestinale.
7. calmează crampele și durerile articulare la persoanele care suferă de artrită sau reumatism.
8. tratează mai multe tipuri de afecţiuni ale pielii, cum ar fi acneea, infecţii ale pielii, răni, abcese, cicatrici.
9. ajută la estomparea pistruilor şi a petelor de vârstă ( se recomandă folosirea infuziei reci de flori de caprifoi).
10. poate preveni apariţia cancerului de sân.
11. diminuează mastita şi inflamaţiile mamare (se aplică cataplasme cu infuzie de caprifoi).
12. tratează unele simptome neplăcute ale răcelilor, cum ar fi febra, tusea şi durerea în gât.
13. ajută la tratarea ochilor umflaţi.
14. vindecă cistita.
15. ajută la eliminarea toxinelor şi altor cauze care determină problemele intestinale.
16. luptă împotriva îmbătrânirii premature.
17. contribuie la redarea luminozităţii şi a prospeţimii tenului.
18. luptă împotriva salmonelei şi a unor streptococi.

Read More

Salvia are numeroase intrebuintari

In medicina traditionala romaneasca, salvia are numeroase intrebuintari. Avand o mare sensibilitate la ingheturile din timpul iernii, ea este o planta care necesita ingrijiri speciale si, ca atare, nu creste spontan, ci doar cultivata, mai ales in zonele sudice ale tarii. De la ea se folosesc frunzele si partile aeriene inflorite, care sunt foarte bogate in uleiuri volatile, avand un gust puternic aromatic si astringent. 

Bronsita, astmul, rinita, sinuzita, bolile respiratorii cu secretii abundente - pulberea de salvie, administrata constant vreme de o luna, cate o jumatate de lingurita de 4 ori pe zi, reduce cantitatea de secretii si are efecte antiinfectioase puternice. Este recomandata mai ales in perioada de primavara, inclusiv bolnavilor cronici, pentru ca are efecte detoxifiante puternice, actionand asupra cauzelor profunde ale acestor boli.

Indigestia, balonarea - se ia inainte de masa un sfert de lingurita de pulbere de salvie. Aceasta planta stimuleaza digestia si echilibreaza apetitul, avand calitatea de a impiedica formarea gazelor in intestin. In lumea araba, salvia este numita "iarba beduinilor", decoctul combinat de salvie fiind un remediu celebru pentru tratarea tuturor problemelor digestive, mai ales a diareei, a colitei de fermentatie si a diferitelor infectii ale tubului digestiv, potrivit formula-as.ro. Pentru tratarea acestor afectiuni se iau 2-3 cani de decoct combinat de salvie pe zi.

Ciclu menstrual neregulat, foarte abundent sau dureros, sterilitate feminina - se administreaza o jumatate de lingurita de salvie, de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Un tratament va dura trei luni si va avea efecte ample de armonizare la nivel hormonal, influentand atat productia glandelor endocrine, cat si receptorii diferitilor hormoni.

Tulburari de menopauza - contra acestor probleme, tinctura de salvie este un adevarat elixir, reducand transpiratia, rarind aparitia bufeurilor, avand un puternic efect de reintinerire. Se administreaza cate o lingurita de tinctura (intotdeauna diluata in apa) de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol. Efectele terapeutice apar dupa 4 saptamani. Contra hemoragiilor care apar la debutul menopauzei se foloseste pulberea de salvie, administrata in acelasi mod ca mai sus. Un studiu realizat in Italia in 1998, pe 30 de femei, a aratat ca dupa 3 luni de tratament cu salvie, s-au rarit sau chiar au disparut bufeurile nocturne, precum si transpiratia abundenta. De altfel, impotriva transpiratiei excesive sau cu miros neplacut, salvia are efecte extraordinare, fiind un adevarat deodorant cu administrare interna, asa cum vom vedea in continuare:

Transpiratia excesiva - studii facute in paralel in Anglia, Germania si Statele Unite au aratat fara dubiu ca salvia reduce puternic sudoratia, inclusiv cea care apare pe fondul unor dezechilibre la nivelul glandelor cortico-suprarenale. Se administreaza in acest scop sub forma de tinctura, cate 4 lingurite pe zi, sau de decoct combinat, din care se bea 1 cana pe parcursul unei zile (are un gust neplacut, dar este foarte eficient).

Diabetul de tip II - salvia sporeste foarte mult receptivitatea (cu pana la 2-3 ori) organismului la insulina - este concluzia unui studiu german pe aceasta tema. In acest scop, se administreaza decoctul combinat de salvie, cate o cana pe zi.

Astenie de primavara, surmenaj - se iau 50 de picaturi de tinctura de salvie de 3-4 ori pe zi. Efecte mai puternice se obtin daca aceasta tinctura se ia diluata in ceai rece de roinita (melisa).

Cancer la colon, tumori pe tubul digestiv - in medicina traditionala araba, decoctul combinat de salvie, din care se administreaza 2-3 cani pe zi, in cure de minimum 3 luni, este un remediu redutabil impotriva acestor afectiuni.

Read More

Rostopasca vindeca peste 150 de afectiuni

Rostopasca este recomandată ca remediu în peste 150 de afecțiuni, de la dermatoze banale, la temutul cancer sau la infecțiile virale, încă imposibil de tratat cu medicamentele actuale.
Preparatele pe bază de rostopască au efecte vasodilatatoare, antispastice, analgezice şi stimulează secreţiile digestive. Extern, are acţiune: antiseptică, antibacteriană, regenerantă, cicatrizantă, antitumorală.

Indicaţii terapeutice

Rostopasca este recomandată în terapia naturistă a afecţiunilor hepatice, în procesul de cicatrizare a unor boli de piele, negi, în cazurile de icter, constipaţie, reumatism etc.
Spasmele digestive – sunt eficient combătute de către tinctura de rostopască, din care se iau câte 3-4 lingurițe pe zi. Tratamentul se face simptomatic, de câte ori apar spasme, anumite substante contțnute de această plantă (alcaloizi) relaxând prompt musculatura netedă a tubului digestiv.
Dischinezia biliară – un grup de cercetători români, conduși de dr. Hriscu A., a demonstrat efectele excepționale ale rostopascăi în combaterea tulburărilor biliare, inclusiv a dischineziei. Se administrează pulberea, câte un vârf de cuțit luat de trei ori pe zi, la orele 8, 13 și 19. Acest tratament se face vreme de 30 de zile, urmate de 10 zile de pauză, după care se poate relua. Are o eficiență greu de egalat de orice medicament de sinteză. Tratamentul este foarte eficient și pentru prevenirea litiazei biliare.
Indigestia și dispepsia – conform cercetărilor medicului german J.C. Bauman, nu există medicament mai eficient ca rostopasca în tratarea problemelor legate de digestie. Jumătate de linguriță de tinctură de rostopască, administrată de 4 ori pe zi, diminuează senzația de greață, stimuleaza puternic producerea de sucuri gastrice și de bilă, elimină starea de disconfort, de greutate în stomac, ce apare în cazul indigestiei. Fiecare doză de rostopască se ia cu 10 minute înainte de masă. Se țin cure de câte 3 săptămâni.
Migrena biliară, migrena în general – se ia o linguriță rasă de pulbere de rostopască pe stomacul gol, în doză unică, pentru 24 de ore. Efectele sunt de-a dreptul spectaculoase: în mai puțin de o oră, bila este drenată, durerile de cap și senzatia de greață dispar, la fel ca și sensibilitatea excesivă la zgomote, la lumină și la mirosuri. Tratamentul se face ocazional, atunci când apar durerile de cap și celelalte simptome specifice migrenei.
Pancreatita– iată o rețetă care face adevărate minuni în această afecțiune periculoasă și greu de tratat: cinci grame de rostopască uscată și mărunțita se opăresc cu un litru de apă clocotită și se lasă să se infuzeze 12 ore, într-un vas smălțuit (extractul nu trebuie să intre în contact cu metale). Ideal este să se prepare infuzia la ora șase seara și să se strecoare la șase dimineața, când se mai adaugă 200 de grame de miere de salcâm sau polifloră (nu de alt soi) și se amestecă bine. Se ia o lingură din acest preparat, din oră în oră, înainte sau după ce mâncăm. După 2 luni de tratament, simptomele bolii dispar.
Boli de ficat– ceea ce medicina populara știe dintotdeauna, a fost confirmat și pe cale științifică: rostopasca este un extraordinar stimulent al funcției hepatice. Se administrează sub formă de pulbere, câte un vârf de cuțit (aproximativ 0,5 grame) de 4 ori pe zi, în cure de 21 de zile, cu 7-10 zile de pauză. Este un remediu excelent, pentru persoanele cu afecțiuni ale ficatului apărute în urma intoxicațiilor și a otrăvirilor, a infecțiilor cu virusul hepatitei.
Herpesul bucal și herpesul genital – se combat eficient, atât intern, cât și extern, cu ajutorul tincturii de rostopască. Intern, se administrează câte o linguriță de tinctura de trei ori pe zi în cure de 12 zile. Pentru utilizarea externă, se combină tinctura de rostopască, în proporții egale, cu tinctura de propolis, și se aplică prin picurare (nu prin tamponare cu vată) pe zona afectată, de 4-6 ori pe zi. Efectele sunt rapide și de durată.
Cancerul – rostopasca este pe cale să provoace o puternică dispută în lumea specialiștilor, legată de tratarea bolii canceroase. De “vină” sunt cercetătorii din spatiul ex-sovietic, care au studiat efectele rostopascăi asupra cancerului vreme de mai multe decenii și au creat chiar un medicament de semi-sinteză, derivat din ea: “Ukrain”. Din cercetările lor rezultă că sucul de
rostopască aplicat pe zonele afectate de cancerul de piele, dar și pe tumorile exteriorizate, face adevărate minuni, în timp ce pulberea administrată intern ameliorează starea bolnavilor de cancer. Se ia un sfert de linguriță de pulbere de rostopască de 4 ori pe zi, în cure de două luni, cu 3 săptămâni de pauză. Este un remediu cu efecte imunomodulatoare certe (ajuta la distrugerea celulelor maligne de către sistemul imunitar) și cu o posibilă acțiune citostatică directă. Conform cercetătorilor ruși și ucraineni, substantele active din rostopască sunt eficiente în cancerul pancreatic, ovarian, faringian, ano-rectal, de colon, de sân, de ficat .Hepatita virală – fitoterapeutul francez Maurice Messegue a tratat foarte eficient această boală, într-un mod mai puțin obisnuit: cu băi cu infuzie combinată de rostopască. În fiecare seară, se fac băi de mâini și de picioare cu apă fierbinte, în care se pun 1-2 litri de infuzie combinată de rostopască. Se ține fiecare membru vreme de 15 minute în baie, apoi se tamponează ușor cu un prosop (nu se clătește și nu se șterge). Este un tratament blând și eficient, prin care principiile active ale plantei sunt preluate de către circulația sanguină periferică și sunt transportate în ficat, unde își exercită acțiunea terapeutică.

Read More

Loboda rosie incetineste procesul de imbatranire

Originea acestei plante se pierde în negura timpului, între cele două continente, Europa şi Asia. Cercetările arheologice confirmă cu certitudine faptul că loboda roşie a fost folosită în bucătărie atât de greci cât şi de daci şi de romani.
Iniţial a existat un singur strămoş, loboda sălbatică ( Atriplex ritens ). Din acest soi, fermierii au obţinut, de-a lungul mileniilor de agricultură şi selecţie, cele trei sortimente cunoscute astăzi sub numele de lobodă de grădină.
* Atriplex hortensis var. viridis – are frunzele de culoare verde;
* Atriplex hortensis var. suber – frunzele sunt colorate roşu-violet;
* Atriplex hortensis var. luteus – frunzele sunt uşor gălbui (mai puţin întâlnită).

În general, loboda mai este cunoscută sub denumirea de spanac nemțesc de munte sau spanacul francezului.
Printre multe beneficii aduse de loboda roşie organismului, cel mai important este că protejează organismul împotriva radicalilor liberi, responsabili de apariţia celulelor canceroase. Aceste beneficiu este datorat unui antioxidant deosebit de puternic care se numeşte anto-cianină. Această substanţă este şi cea care dă frunzelor culoarea roşiatic-purpurie.
Loboda conţine minerale precum calciu, magneziu, fier, mangan, cupru, fosfor, potasiu şi vitaminele A, B1, B2, B3, B6, C şi K. Frunzele de lobodă conţin de două ori mai multă vitamina C decât kiwi sau lămâia.

Beneficiile consumului de lobodă roşie:

1. îmbunătăţeşte sistemul cardiovascular.
2. creşte rezistenţa vaselor sangvine.
3. combate creşterea colesterolului.
4. hrăneşte şi purifică sângele.
5. ajută în cazurile de anemei.
6. reduce riscul de accident vascular.
7. încetineşte procesul de îmbătrânire.
8. ajută la vindecarea bubelor şi a rănilor ( sub formă de cataplasmă).
9. ameliorează acneea, astmul, afecţiunile ginecologice şi alergiile.
10. facilitează regenerarea celulară.
11. curăţă corpul de toxine.
12. tratează gâtul inflamat ( în amestec cu oţet, miere şi sare).
13. ajută la menţinerea unui sistem osos sănătos.
14. ameliorează sau tratează acneea, astmul, chisturile ovariene ori alergiile.
15. tratează afecţiunile pulmonare şi durerile de stomac (sub formă de infuzie).
16. ajuta în curele de detoxificare.
17. stimulează metabolismul.

Read More