Amprenta epigenetica, mostenire de la stramosi

Amprenta epigenetica, mostenire de la stramosi

Abuzuri, violențe, rele tratamente, toate acestea au o influență directă asupra ADN-ului uman. Această informație vine de la Elisabeth Blackburn, laureată a premiului Nobel pentru medicină, din anul 2009.

Primele studii în acest sens, le-a efectuat Freud care susținea că traumele și abuzurile din copilărie vor marca adultul pe toată perioada vieții. Mai mult, persoanele sunt predispuse la boli cum ar fi, diabetul, obezitatea, boli cardiologice.

Cea mai surprinzătoare afirmație este cea legată de anumite modificări pe care le înregistrează ADN-ul uman. Mamele care suportă șocuri și traume în perioada celor nouă luni de sarcină aduc pe lume copii care pot suferi de boli cronice. La acești copii s-a observat că ADN-ul este îmbătrânit.

Acest fenomen de îmbătrânire, se produce în perioada cuprinsă între 9 și 17 ani. Traumele și abuzurile afectează capetele cromozomilor care formează ADN-ul. Împlicit vom asista la îmbătrânirea celulelor și la apariția unor boli în organism.

Cercetătoarea Blackburn susține că autismul ar avea cauza în traumele pe care le-a suferit mama în perioada de sarcină. Specialiștii canadieni au examinat creiere ale persoanelor care s-au sinucis sau au murit din cauza schizofreniei și au constatat că la nivelul neuronilor erau modificări majore.

Cu alte cuvinte, experiențele noastre lasă amprente în celulele noastre, le marchează epigenetic. Dacă o celulă se dezvoltă normal, comportamentul nostru va fi unul normal și invers.

Amprenta epigenetică se moștenește. Această afirmație se bazează pe un studiu făcut în Olanda, în anul 1945. Din cauza lipsei de alimente toți copii născuți în acea perioadă au avut o greutate mai mică față de cea normală. La vârsta adolescenței s-au confruntat cu probleme legate de diabet.

Studiul a continuat pe urmașii celor născuți în anul 1945 și a demonstrat că urmașii aveau probleme legate de greutate și de diabet. Traumele nu lasă amprente numai în creierul uman ci și în spermatozoizi și ovule.

Omul are în jur de 35000 de gene. Fiecare dintre acestea sintetizează o proteină proprie implicată în dezvoltarea și funcționarea caracterelor și a stării de sănătate a organismului.

Read More

Reptilienii au creat Homo Sapiens?

Tradiția orientală susține că omenirea are strămoși reptilele. Primii împărați chinezi se considerau descendenții dragonilor. În india există caste care se consideră descendenții lui Nagas, zeul șarpe. Dogonii din Mali, care au cunoștințe astrologice excepționale, consideră că strămoșii lor au venit din Univers și erau reptile.

Egiptenii, amerindienii, aborigenii din Australia, fenicienii, celții, cu toți credeau și-l venerau pe zeul șarpe.

Cum a fost posibil să existe această credință, în zone și civilizații diferite?

Această stranie coincidență i-a făcut pe specialiști să studieze în profunzime acest fenomen. Au fost avansate diferite ipoteze. Una dintre acestea susține că reptilienii au trăit pe Pământ și sunt autorii catastrofei care a dus la dispariția dinozaurilor. Această catastrofă i-a afectat chiar și pe ei, motiv pentru care s-au retras în subteran.

Reptilienii sunt creatorii lui Homo Sapiens, un om temător și cu slăbiciuni. Reptilienii sunt cei care i-au inițiat pe atlanţi în tainele cunoașterii. Tot reptilienii sunt aceia care au distrus această civilizație, în momentul în care aceasta devenise prea avansată și primejdioasă pentru securitatea planetei.

Tot ei sunt autorii distrugerii celor două orașe, Sodoma și Gomora, printr-o explozie nucleară, cuplată cu vibrații electromagnetice. Reptilienii au creat rasa ariană în Persia. Se spune că, rasa albă își are originea în Persia.

Conform ipotezei lansate de David Icke, reptilienii trăiesc în subteran, sunt creatorii omului modern și dispun de o tehnologie excepțională. Indienii Hopis susțin că frații lor șerpii trăiesc în subteran și că au făcut mai multe vizite în tenebrele Pământului.

Șamanii amazonieni susțineau că au intrat în contact telepatic cu reptilienii. I-au descris ca fiind asemănători cu niște insecte mari care au venit de pe altă planetă, cu mult înainte de apariția omului.

Șamanii susțin că aceste entități sunt purtătoare de energie negativă, care afectează civilizațiile terestre. Anumite simboluri din religie, soarele, focul, șarpele sunt de origine reptiliană, susține David Icke. Oamenii în negru, acele creaturi care apar după evenimente extraterestre sunt reptilieni.

Charles Hill a lucrat în perioada 1965-1967 la baza Nellis din Nevada. El susține că, unii specialiști au avut întâlniri cu reptilienii, în cadrul unor proiecte secrete pe care le derulau. La unele dintre aceste întâlniri a participat și el.

Hill susține că cei mai mulți dintre specialiști au fost afectați psihologic după aceste întâlniri. Mulți au avut probleme de sănătate mentală, alții s-au sinucis.  Hill susține că reptilienii erau destul de agresivi față de oameni, fapt pentru care, contactele erau foarte rare și numai în prezența militarilor înarmați.

 Este dreptul fiecăruia să creadă sau nu, în aceste teorii. Un lucru este cert. Mitul reptilian îl regăsim în cea mai mare parte a civilizațiilor reprezentative ale omenirii. Să fie numai o coincidență?

Read More

Secretul amintirilor din viata anterioara

Oamenii de stiinta au deslusit care este secretul amintirilor din viata anterioara si ca este posibil ca unele informatii sa fie mostenite biologic prin modificarile chimice care au loc in ADN.

In timpul testelor au aflat ca soarecii pot transmite informatii despre experientele traumatice sau stresante – in acest caz o teama de mirosul de floare de cires – generatiilor urmatoare.

Dr. Brian Dias, de la departamentul de psihiatrie al Universitatii Emory, a declarat: „Dintr-o perspectiva translationala, rezultatele ne permit sa apreciem modul in care experientele unui parinte, inainte chiar de a concepe urmasi, influenteaza semnificativ atat structura, cat si functia sistemului nervos al generatiilor urmatoare.”

„Un asemenea fenomen poate contribui la etiologia si potentialul de transmitere intre generatii a riscului pentru tulburarile neuropsihiatrice, cum ar fi fobii, anxietate si tulburarea de stres post-traumatic.”

Acest lucru sugereaza ca experientele sunt oarecum transferate din creier in genom, permitandu-le sa fie transmise generatiilor ulterioare.

Profesorul Marcus Pembrey, un genetician pediatru la University College din Londra, a declarat ca lucrarea furnizat „dovezi convingatoare” pentru transmiterea biologica de memorie.

El a adaugat: „Se adreseaza fricilor care stau la baza fobiilor, anxietatii si tulburarilor de stres post-traumatic, plus subiectului controversat de transmitere a „memoriei” ancestrale din generatie in generatie.
„Este timpul ca oamenii de stiinta sa ia in serios raspunsuri transgenerationale umane.
„Nu vom intelege cresterea tulburarilor neuropsihiatrice sau a obezitatii, diabetului si perturbatiilor metabolice in general, fara o abordare a mai multor generatii.”

Profesorul Wolf Reik, de la conducerea departamentului de Epigenetica a Institutului Babraham din Cambridge, a declarat, insa, ca sunt necesare studii suplimentare inainte ca aceste rezultate sa poata fi aplicate oamenilor.

El a spus: „Aceste tipuri de rezultate sunt incurajatoare, deoarece sugereaza ca exista mostenire transgenerationala si este mediata de epigenetica, dar este nevoie de studii mai aprofundate asupra animalelor inainte de extrapolarea acestor constatari la om.”
Poate ADN-ul nostru sa poarte de asemenea amintiri spirituale si cosmice transmise in gene de la stramosii nostri?

Read More

Duplicare ADN-ului ajuta la vindecarea bolilor

Oamenii de ştiinţă pot modifica codul ADN al celulelor vii, cu ajutorul unei noi tehnologii care ar putea ajuta atât la testarea unor medicamente, cât şi la vindecare bolilor genetice.

La scurt timp după ce oamenii de ştiinţă chinezi au reuşit să şocheze universul ştiinţific prin modificarea genelor din ADN-ul uman, se pare că o altă reuşită în domeniu vine din California. Cercetătorii au găsit o metodă de a face procesul de modificare a ADN-ului mult mai rapid şi mai ieftin. Cu mai puţin de 100 de dolari, noul proces le permite specialiştilor să facă materialele de bază necesare pentru modificarea genomului unui organism sau al unui set întreg de ADN.

Sursa de inspiraţie, bacteriile

Mai exact, procedeul permite lucrul cu o genă specifică, oamenii de ştiinţă având posibilitatea să taie şi să lipească bucăţi de ADN, astfel încât să modifice funcţiile acesteia, proces numit CRISPR-Cas9. Echipa de cercetători de la Universitatea Berkeley a observat un proces asemănător la bacteriile care se protejează împotriva invaziei viruşilor. Tehnica este, însă, mult mai complexă şi le permite oamenilor de ştiinţă să rescrie practic anumite părţi din codul genetic al unui organism viu, inclusiv al oamenilor.

Atunci când o bacterie intră în contact cu ADN-ul unui virus, aceasta produce un fir de ARN, un “văr” molecular al ADN-ului care imită secvenţa ADN a virusului. Acest fir de ARN se prinde de o proteină şi caută virusul. Când îl găsesc, proteina acţionează ca o foarfecă şi taie secvenţa ADN a virusului, distrugându-l. Acelaşi procedeu poate fi imitat acum de oamenii de ştiinţă, care au posibilitatea să înlocuiască secvenţa tăiată cu orice secvenţă doresc.

Tehnica, încă în dezvoltare

Prin urmare, ei ar putea decupa o secvenţă defectă a unei gene, înlocuind-o cu o secvenţă sănătoasă. Oamenii au în jur de 20-25.000 de gene care codifică proteinele ce execută funcţiile vitale ale celulelor noastre. Totuşi, în ceea ce priveşte ADN-ul, sunt cunoscute funcţiile a 80% din totalitatea acestuia, dar restul rămâne un mister.

Pentru a demonstra tehnica descoperită, cercetătorii au modificat 90% din ADN-ul bacteriei E coli, găsită în stomac, în 40.000 de molecule diferite. Fiecare dintre acestea pot fi folosite pentru a ţinti orice secvenţă de ADN pe care cercetătorul vrea să o modifice. Cercetătorii au planuri mari în acest sens. “Această tehnologie ne va permite să creăm un cromozom şi să îi urmărim evoluţia”, a spus Rebecca Heald, una dintre autoarele studiului.

Deşi cercetătorii sunt încrezători, momentan tehnica este în curs de perfecţionare. Există multiple îngrijorări cât se poate de întemeiate în privinţa mutaţiilor pe care procedeele de acest tip le-ar putea genera. Pe de altă parte, nu le pot fi contestate avantajele, dar rămâne de văzut în ce direcţie vor evolua lucrurile.

Read More

Misterul numarului pi este impenetrabil

Un documentar excepțional a fost difuzat de către televiziunile din America de Nord, care a avut ca temă un subiect pe care unii dintre noi îl vom considera ca fiind de o importanță majoră, în tot ceea ce însemnăm noi, oameni, alții, mai sceptici, vor lua lucrurile în derâdere.

Fiecare dintre noi suntem liberi să credem, sau nu, să citim, sau nu, să rămânem în confortul nostru și să nu ne omorâm neuronii cu astfel de lucruri.

Documentarul a avut ca temă faptul că ADN-ul uman este codat în piramida lui Keops.

Suntem în anul 2015 și continuăm să credem că, constantele iraționale naturale, cum ar fi pi și radical din 2 sunt numere universale, dar nu putem proba acest lucru.

V-ați pus întrebarea că în imensul univers, care este infinit ar putea exista o multitudine de planete ca și Pământul, oameni ca noi, animale, plante?

Poate că fiecare dintre noi avem o copie pe altă planetă, cu aceeași înfățișare, sentimente, emoții.

Putem să mergem mai departe cu raționamentul. Super calculatoarele actuale sau cele din viitor vor putea calcula miliarde și miliarde de zecimale ale numărului pi și că în acest imens șir sunt numere reprezentând nașterea dar și moartea noastră, numerele câștigătoare la loto, toate evenimentele din viața noastră.

Recordul actual de zecimale este de 12100 miliarde și calculul continuă, pentru numărul pi.

Lu Chao este campionul absolut la memorizarea zecimalelor numărului pi. În 24 de ore, el a memorizat 67890 de zecimale.

În anul 2013, doi cercetători japonezi, cu ajutorul unui super calculator, au reușit să treacă de bariera de calcul a 10000 de miliarde de zecimale pentru numărul pi.

Unii veți spune că este nebunie, alții perseverență.

Matematicienii susțin că numărul pi este fascinant și că nimic nu este hazard în așezarea zecimalelor. Totul are o logică, dat care trebuie înțeleasă.

Misterul numărului pi este impenetrabil.

Cea de-a o suta zecimală este nouă, cea de-a o mia este nouă, cea de-a un miliard este tot nouă.

Cum este posibilă o astfel de repetare? Este întâmplător sau nu, această așezare a zecimalelor?

Marii matematicieni ai lumii consideră că fascinantul număr pi are un mesaj secret.

De unde vine acest număr și cine l-a creat?

Cercetătorii l-au numit numărul de aur. Numărul pi este cheia de aur a Universului. V-ați întrebat de ce proporțiile calculate la om, plante, animale respectă numărul pi?

În anul 1509, un profesor a publicat La Divina Proporțione, preluată și ilustrată de către Leonardo da Vinci.

Cochilajul melcului Nautil este creat în spiritul misterios al numărului pi. Raportul dintre diametrul unei spirale și al celei următoarei este egal cu pi. Nici mai mult, nici mai puțin.

Corpul uman este creat după legi magice. Știați că distanța dintre sol și vârful capului, împărțită la distanța dintre sol și buric este egală cu pi?

În ceea ce privește piramida lui Keops, raportul între înălțime și semi bază este egal cu pi.

Numărul irațional pi a fost considerat ca reprezentând proporția estetică. Marile catedrale, monumente, toate respectă proporția numărului pi.

Vorbim deja despre geometria sacră și misterul numărului pi.

Din toată această armonie face parte și corpul uman, care respectă regula de aur a misteriosului număr pi.

Creatorul a respectat legea divină, cea a sacrului număr pi.

Read More

Putem incetini procesul de imbatranire?

Vrei sa traiesti mult si bine? Ei bine, ai toate sansele: sunt cateva lucruri simple pe care le poti face pentru a promova longevitatea.

Cercetatorii incep sa inteleaga cum imbatranim si descoperiri tot mai interesante indica telomerii. Aceste structuri sunt secvente scurte si repetitive de ADN, care izoleaza capetele cromozomilor pentru a proteja ADN-ul in timpul diviziunii celulare.

Odata cu inaintarea in varsta, telomerii se scurteaza pana in momentul la care diviziunea celulara cedeaza si are loc apoteoza, sau moartea celulara. Cu alte cuvinte, ‘lungimea telomerica” prezice imbatranirea la nivel celular.

Exista si o preponderenta a datelor care arata ca enzima telomerica, denumita telomeraza (care reface lungimea indicatorilor de imbatranire doar la celulele imature), este activata in celulele canceroase, ceea ce le face nemuritoare.

Niciodata nu a fost mai esential ca acum sa luam procesul de imbatranire in serios. Din fericire, o stare buna de sanatate incepe cu alegeri alimentare intelepte.
Iata noua pasi pentru prevenirea unei imbatranirii premature:

    Consuma miso, tofu si tempeh.

Soia este unul dintre alimentele cele mai promovate contra imbatranirii si este dovedit ca reduce inflamatia si imbunatateste functionarea hormonilor sexuali – totul la nivel ecogenetic. Atat femeile cat si barbatii ar trebui sa consume miso, tofu si tempeh.

    Foloseste cu generozitate uleiul de masline.

Multe studii arata ca uleiul de masline are un impact major asupra sanatatii. Specific dietei mediteraneene, uleiul de masline s-a dovedit a avea efecte de protectie contra unor boli precum cancerul.

Uleiul de masline inhiba manifestarea genelor pro-inflamatorii, explicand in parte riscul redus de boli cardiovasculare, dementa si cancer la populatiile din zona mediteraneana, pentru care uleiul de masline este sursa principala de grasime alimentara.

Nu uita, insa: uleiul de masline este sensibil la temperaturi ridicate, care ii modifica componentele benefice, de aceea nu e indicat sa-l folosesti la gatit. Cel mai bine este sa-l folosesti in salate sau sosuri.

    Foloseste uleiul de cimbru in produsele anti-imbatranire.

Tot legat de uleiuri, uleiul de cimbru contribuie la longevitate. Un studiu japonez efectuat in 2010 arata ca un ingredient din uleiul de cimbru, carvacrolul, este un inhibitor puternic al COX-2, o enzima implicata in inflamatii si imbatranire.

    Tamaia sau boswellia.

Boswellia, o planta ayurvedica cu proprietati antiinflamatorii, este esentiala in orice regim anti-imbatranire. Doua studii ample randomizate au aratat ca boswellia imbunatateste functionarea articulatiilor, amelioreaza durerea si rigiditatea in osteoartrita la genunchi.

Boswellia reduce si simptomele de astm, imbunatatind functia plamanilor si bolile intestinale inflamatorii reducand inflamatia stomacului. Ar trebui sa fie un ingredient cheie in orice tratament anti-imbatranire. Consulta un specialist pentru a vedea care este modalitatea cea mai buna de a include boswellia in regimul tau de viata.

    Polenul, laptisorul de matca si propolisul contin nutrientii cei mai buni din natura contra imbatranirii.

Vrei sa inveti de la unul dintre campionii naturii la longevitate? Ia exemplu de la regina stupului. Traieste de 40 de ori mai mult decat orice alta albina, desi din punct de vedere genetic este identica. Singura diferenta este ca doar regina se hraneste cu laptisor de matca, folosit ca hrana pentru larve. Oamenii de stiinta au descoperit ca micronutrientii din laptisorul de matca pot activa genele asociate cu longevitatea.


    Intareste-ti mitocondriile cu nutrientii adecvati.

Mitocondriile reprezinta structura de la nivelul celulelar cu rol de “uzina” producatoare de energie (ATP) care permite organelor sa traiasca. Insa, pe masura ce mitocondriile produc energie, genereaza si oxidanti, care expun, in timp,  mitocondriile la deteriorarea produsa de radicalii liberi .

Cercetatorii de la Universitatea din California, Berkeley, au efectuat un studiu pe animale in care au demonstrat declinul functionarii mitocondriilor la sobolanii batrani. Cercetatorii au descoperit ca suplimentarea alimentatiei sobolanilor cu un micronutrient cunoscut sub denumirea acetil-L-carnitina (ALCAR) a contribuit la reducerea degradarii mitocondriale.

Desi ALCAR a marit aspectele specifice ale functionarii mitocondriale, nu a redus productia oxidanta la nivelul celulelor mitocondriale. Prin adaugarea unui supliment denumit N-tert-butil-alfa-fenil-nitron (PBN) la ALCAR, cercetatorii au remarcat o imbunatatire a functionarii, precum si o reducere a formarii de radicali liberi la nivelul mitocondriilor.

Concluzia? Consulta un specialist cu privire la suplimentele care ti se potrivesc.

    Include steroli vegetali (prezenti in uleiul de dovleac si semintele de chia) in alimentatie.

Sterolii vegetali sunt colesteroli vegetali (steroli si steroline) care s-a dovedit ca in cantitati infime pot mentine in echilibru celulele T (celulele ucigase) si pot creste imunitatea celulara.

    Consuma nutrienti care sa-ti hraneasca articulatiile si parul.
Metilsulfonilmetanul (MSM) este un compus organic ce contine sulf si se gaseste in multe fructe si legume, precum si cereale. MSM s-a dovedit ca imbunatateste functionarea articulatiilor si contribuie la mentinerea cartilagiului articular normal deoarece articulatiile necesita sulf si cisteina pentru o buna functionare.

    Mananca struguri.

Substantele polifenolice continute de struguri au proprietati dovedite antiinflamatorii si efecte antioxidante care protejeaza sanatatea creierului. Cheia prevenirii bolilor neuro degenerative precum Alzheimer este controlarea inflamatiei.

Un studiu, de exemplu, a aratat ca sucul de struguri reduce riscul dementei si imbunatateste functia cognitiva la adultii varstnici. Sucul de struguri contine o substanta polifenolica denumita antocianina. Studiile arata ca antocianina poate penetra tesutul creierului (bariera sange-creier este semipermeabila si permite numai anumitor substante sa penetreze) si se gaseste in zone ale creierului asociate cu reglarea functiei cognitive.

Oamenii de stiinta au descoperit si ca resveratrolul prezent in vin si struguri reduce riscul de declin cognitiv la soareci; Resveratrolul a marit factorul de crestere asemanator insulinei(IGF-I), implicat in productia de noi vase de sange si celule nervoase in hippocampus — o parte a creierului care controleaza amintirile, in special memoria pe termen lung.

Read More

Arca lui Noe ascunsa in ADN

Cam cu un deceniu in urma s-a lansat ideea ca molecula de ADN este sipetul cu comori ascunse al umanitatii, ceea ce nu e departe de adevar, care ar putea deschide pentru stiinta o cale noua de abordare a nemuririi. De-acum putea incepe „joaca de-a Dumnezeu”. Este acceptat unanim ca molecula de ADN prezenta in orice organism viu aflat pe Pamant este depozitarul tuturor proceselor biologice, de la organismul mamiferelor la cel al insectelor sau pestilor. Toata informatia despre organism este „incuiata” in aceasta „caramida” a vietii. De aici si ideea descifrarii acestui cod, care poate fi comparat cu codul in care este scris sistemul de operare Windows pentru computere, numai ca infinit mai complex decat acesta, ar putea deschide calea manipularilor genetice ale secolelor viitoare, spre oamenii viitorului si, de ce nu, spre nemurire.

 Deocamdata rezultatele sunt net inferioare viselor oamenilor de stiinta, codul genetic fiind un pod prea indepartat pentru posibilitatile de azi ale stiintei. Daca in privinta genomului uman lucrurile sunt peste puterile stiintei de azi, cercetatorii au incercat sa compenseze rezultatele dirijand cercetarea spre aducerea la viata a speciilor disparute de animale, plecand de la manipularea aceleiasi celule de ADN. Cu alte cuvinte, animalele de pe legendara arca a lui Noe ar putea fi readuse la viata cu ajutorul moleculei de ADN extrase din fosilele de animale descoperite de-a lungul timpului de paleoarheologi. Asa a aparut intrebarea extrem de ispititoare, e drept lansata si in filme de fictiune precum Jurassic Park: e posibil ca hoarde de mamuti sa strabata din nou solul siberian?

 Sa ne amintim ca acum 62 de ani, pe 25 aprilie 1953, cercetatorii Francis Crick si James Watson descriau prima oara intr-un studiu structura ADN-ului (acidul dezoxiribonucleic), in forma de dubla elice. Recent, cercetatori participanti la proiectul australian „Lazare” (Lazar) au anuntat ca au recuperat „nuclee moarte” din celulele unei ciudate specii de broasca, considerata disparuta din 1983, pe care le-au injectat apoi in celule fara nucleu ale unei rude indepartate care traieste.

 Inghetat de 40 de ani, materialul genetic al broastei Rheobatrachus silus a revenit la viata, la fel ca Lazar din Biblie. Unele celule de oua astfel create au inceput sa se inmulteasca, formand un inceput de embrioni. Embrionii clonati au pierit in cateva zile, insa cercetatorii sunt siguri ca pot realiza miracolul „reinvierii” acestei broaste. Inceputul este timid, dar visele sunt grandioase.

 La o broasca o reusita poate astepta un an, doi, dar pentru a reinvia un mamut, ar fi nevoie de o munca de 20-30 de ani, este de parere Hendrik Poinar, specialist in genetica evolutiei si ADN-ului vechi la Universitatea canadiana McMaster, dupa cum relateaza AFP. Si reinvierile nu s-ar opri la mamuti, ar mai fi vorba si despre tigrul tasmanian, un marsupial carnivor disparut in anii 1930, pasarea dodo, care nu a mai fost vazuta de la sfarsitul secolului al XVII-lea.

 Suporterii „reinvierilor” au bifat un succes minor in anul 2009 cand s-a reusit clonarea unui muflon de Pirinei pornind de la celule ale ultimului reprezentant al speciei, mort in 2000. Numai ca succesul a fost cu final trist deoarece puiul, purtat de o capra domestica, a murit dupa circa zece minute din cauza unei malformatii pulmonare.

„Jocul de-a Dumnezeu” pare mult mai complicat decat se spera. Desi nu se stie la ce ar folosi, visul urmator ar fi readucerea la viata al dinozaurilor disparuti dupa unele teorii acum 65 milioane de ani. O asemenea dorinta este naruita pana la nivelul imposibilului chiar de rationamentul conform caruia ADN-ul dinozaurilor este prea degradat de trecerea miilor de milenii pentru a putea fi recuperat de geneticieni. La tot ce spera geneticienii ar fi recuperarea unor mostre de ADN de la animale care au disparut de cel mult 200.000 de ani in arborele evolutiei. Maximum de reusita ar duce, deci, doar pana la omul de Neanderthal. Dar si in acest caz este vorba doar de supozitii. De ce? Pentru ca asa „Un animal este mai mult decat genomul sau, nu totul este inscris in ADN; cum va putea fi invatat sa se hraneasca, sa vaneze, sa zboare…? Pe scurt, cum va invata o pasare dodo sa fie o pasare dodo?”, se intreaba un specialist. In plus, unele specii de animale au disparut odata cu mediul lor natural. Asta nu inseamna ca nu exista o adevarata vanatoare dupa forme de viata disparute. Dupa cum arata un ziarist de la revista Focus, in regiunea rusa Iakutia, zona a inghetului vesnic, uriasul „congelator” ce ascunde un mare numar de forme de viata uitate, a inceput o adevarata vanatoare pentru ramasitele conservate ale unor specii de animale disparute.

Clonare dificil de realizat

 La jumatatea anului 2013 a fost descoperit un exemplar de mamut extraordinar de bine conservat, care, uimire!, prezinta inca sange in organism. Sansele de clasare a acestui mamifer disparut s-au reaprins. Se apropia momentul zero? „Clonarea unui mamut pornind de la celule intacte – si mai important, de la un genom intact – va fi un proces extraordinar de greu, probabil chiar imposibil”, sustinea Love Dalén, paleogenetician la Muzeul de Istorie Naturala din Suedia. „Gasirea acestui mamut atat de bine conservat face lucrurile sa devina un pic mai posibile”, dar totusi extrem de greu de realizat, a mai adaugat el.

 Dalén se refera la mamutul extraordinar de bine conservat descoperit recent pe o insula din Arctica, in largul coastei siberiene. O parte din acest mamut, o femela, era blocata in gheata, iar cand paleontologii care au facut descoperirea au incercat sa sparga aceasta gheata cu o dalta, a inceput sa curga sange. Totusi, chiar si acest tesut poate fi foarte afectat la nivel celular din cauza trecerii vremii.

Mamutul cu o vechime de 10.000 de ani nu a fost examinat de alti oameni de stiinta in afara celor care l-au descoperit, dar conform informatiilor furnizate de acestia gradul sau de conservare este de-a dreptul incredibil. Si cu toate acestea, sansele descoperirii unui exemplar de mamut perfect conservat sunt extrem de mici. Chiar daca mamutul a inghetat imediat dupa ce a murit, nu se poate sti, de-a lungul miilor de ani, prin cate procese de inghet/dezghet a trecut, procese care pot distruge celulele si informatia ADN. Or, pentru a putea clona un exemplar de mamut este nevoie de ADN intact care sa fie folosit la inlocuirea ADN-ului din ovule de elefant cu genomul de mamut si apoi de dezvoltarea embrionului intr-o femela de elefant purtatoare. Dar cat „traieste” ADN-ul pentru a putea fi folosit pentru reinvierea unei specii? Un studiu realizat in 2012 ajunge la concluzia ca in oase, jumatate dintre legaturile chimice care formeaza catena ADN se rup la 521 de ani dupa moarte, iar degradarea completa a materialului genetic intervine dupa aproximativ 6,8 milioane de ani. Asadar, pana la reusita unei „reinvieri” concludente nu ne putem bucura deocamdata decat de legendarele povesti biblice a lui Lazar si a Potopului.

Read More

Secretul inteligentei umane

Creşterea spectaculoasă a inteligenţei umane, prin care omul se deosebeşte atât de mult de restul regnului animal, s-ar putea datora unei singure gene, care duce la sporirea numărului de celule dintr-o regiune-cheie a creierului, au descoperit oamenii de ştiinţă.
Capacităţile cognitive ale omului, prin care acesta se distanţează mult chiar şi de cele mai apropiate rude actuale ale sale din regnul animal – maimuţele antropoide – s-ar putea datora unei singure gene, absolut specifică oamenilor, arată un studiu recent.
Gena a fost identificată la omul modern (Homo sapiens), la omul de Neanderthal şi la o altă specie umană dispărută, numită omul din Denisova (sau denisovan), dar nu şi la cimpanzei.
Gena a permis dezvoltarea zonei numite neocortex, care a ajuns să conţină, la om, mult mai mulţi neuroni decât la orice altă specie, inclusiv maimuţele antropoide.
Studiul a fost condus de Marta Florio, specialist în biologie celulară şi moleculară la Institutul Max Planck pentru studiul biologiei moleculare, celulare şi al geneticii din Dresda, Germania. Această genă pare să fie responsabilă de dezvoltarea creierului uman până la parametrii actuali şi de evoluţia prin care s-a ajuns de la maimuţe antropoide primitive la omul actual, înzestrat cu un limbaj şi o cultură complexe - un proces care a durat milioane de ani.
Acum cca. 3,8 milioane de ani, Australopithecus afarensis, un strămoş primitiv al omului, avea un creier cu volumul de numai 500 cm cubi, aproximativ o treime din volumul cerebral al omului actual.
Acum 1,8 milioane de ani, Homo erectus avea un creier cu volum dublu faţă de cel al australopitecului şi trăia în grupuri sociale mai complexe, folosea unelte şi întrebuinţa focul.
Oamenii moderni (în sens anatomic) Homo sapiens şi „verii” lor dispăruţi, omul de Neanderthal şi omul din Denisova, aveau creiere cu volumul de aproximativ 1.400 cm cubi, cea mai mare creştere înregistrându-se în zona numită neocortex, care conţine un număr foarte mare de neuroni şi este sediul unor funcţii avansate precum limbajul şi gândirea logică.
Autorii studiului au analizat un tip de celule progenitoare neuronale, o categorie de celule stem din care se formează, în cursul dezvoltării embrionare, neuronii.
La şoareci, de exmplu, aceste celule se divid o singură dată şi apoi se transformă în neuroni. În schimb, la om, aceleaşi celule se divid de multe ori înainte de transformarea lor finală, rezultând astfel un număr imens de neuroni.
Cercetătorii au analizat genele care erau activate, la şoareci şi la oameni, în stadiul cel mai intens al dezvoltării creierului.
Au descoperit că o anumită genă, numită ARHGAP11B, era puternic activată în celulele progenitoare neuronale de om, dar nu era prezentă şi în cele de şoarece.
Acest fragment de ADN făcea cândva parte dintr-o genă mult mai mare, dar, cumva, a fost duplicat (au apărut copii ale sale), iar fragmentul duplicat a fost inserat în genomul uman.
Cercetătorii au inserat şi activat acest fragment de ADN în creierul şoarecilor. Deşi aceste animale au în mod normal un neocortex neted (fără circumvoluţiuni) şi slab dezvoltat, la şoarecii la care a fost inserată gena umană neocortexul s-a dezvoltat mai mult, conţinând un număr mai mare de neuroni şi prezentând chiar o tendinţă de a forma circumvoluţiuni („cutele” sau „încreţiturile” caracteristice creierului animalelor mai evoluate, ca şi omului – o configuraţie care permite acumularea mai multor neuroni într-un volum mic de spaţiu). Cercetătorii nu au testat inteligenţa şoarecilor, pentru a vedea dacă a sporit, dar aceasta este o potenţială direcţie de cercetare pentru viitor, a declarat Marta Florio.
Comparând genoamele mai multor specii de mamifere, cercetătorii au confirmat că gena ARHGAP11B, existentă la omul actual, era prezentă şi la neaderthalieni şi denisovani, dar că ea nu există la alte mamifere, precum şoarecii şi cimpanzeii.
Această constatare sugerează că gena a apărut curând după ce ramura evolutivă a oamenilor s-a desprins de cea a cimpanzeilor şi că tocmai această genă a netezit drumul spre dezvoltarea rapidă a creierului uman.
Totuşi, această schimbare genetică probabil nu explică pe deplin inteligenţa superioară a omului modern, spun cercetătorii. Şi alte specii de oameni – precum neanderthalienii – aveau creiere mari, dar inteligenţa remarcabilă a speciei Homo sapiens ar putea fi legată mai curând de modul în care celulele creierului îşi formează şi desfiinţează conexiunile neuronale, în decursul timpului.

Read More

Viata a fost adusa pe Pamant in sfere metalice

Descoperirea poate să bulverseze toate teoriile pe care le știam despre modul în care a apărut viața pe Pământ. Cercetătorii britanici afirmă că au descoperit în înaltul atmosferei, o sferă de metal microscopică conținând materie organică, care a fost trimisă spre Pământ de către extratereștrii, pentru a produce o nouă formă de viață.

Misterioasa bilă de metal a fost fotografiată în timp ce expulza o substanță biologică, care ar putea fi materie genetică. Revine în atenție teoria numită, Panspermie, conform căreia viața a apărut pe Pământ, printr-un procedeu de fecundare exterior planetei. Laureați ai premiului Nobel, cum ar fi Carl Sagan, au lansat această teorie de mult timp.

Cercetătorii englezi descriu această bilă ca fiind de dimensiunile unui fir de păr, care are mai multe filamente în exterior, iar în interior are o substanță biologică. Cercetătorii au supus bila la raze x și au fost surprinși să constate că este formată din titan și vandium. Bila a fost descoperită pe un balon care a fost trimis la o altitudine de 27 de kilometri, pentru a recupera particulele venite din spațiu. Bila a lăsat o amprentă pe balon, semn că aceasta prin contact elimină substanța biologică.

Cercetătorii spun că o bilă de origine terestră nu putea să aibă un asemenea impact asupra balonului, deoarece nu putea avea o asemenea viteză. NASA a dat un comunicat în acest sens în care susține descoperirea cercetătorilor englezi. Mai mult, NASA precizează că viața extraterestră poate ajunge pe Pământ și prin meteoriți sau comete.

Surveyor 3 este o sondă americană care a ajuns pe Lună, în aprilie 1967. Astronauții misiunii Apollo 12 au recuperat o parte din această sondă și au adus-o pe Pământ. În cabina sondei au fost plantate peste 100 de bacterii, pe care americanii le-au depus, pentru a vedea cum se comportă ele în condițiile de pe Lună.
După trei ani, când bucățile din sondă au ajuns pe Pământ, cercetătorii au constatat că bacteriile au supravieţuit în condiții ostile de mediu.

NASA susține că a fost o primă dovadă care vine în sprijinul teorie numite Panspermie. În anul 2001, în mai multe sate din sudul Indiei, a căzut o ploaie de culoare roșie. Localnicii au crezut că este sfârșitul lumii, însă, autoritățile indiene au susținut că ploaia se colorase din cauza prafului pe care-l conținea și care provenea din deșertul Arabiei.

Aflat la fața locului Louis Godfrey, fizician indian, a fost sceptic la explicațiile autorităților și a continuat ancheta pe cont propriu. El a constatat că nu era vorba de particule de praf. În realitate erau particule vivante, asemănătoare globulelor roșii. În laborator, cercetătorii și-au dat seama că aceste particule nu aveau ADN. Specialiștii nu au putut explica această anomalie. Anual, pe suprafața Pământului, meteoriții, prin ciocnirea lor cu Pământul, aduc 500 de tone de rocă. Există o probabilitate foarte mare ca aceste roci să fie purtătoare de viață extraterestră. Suntem extratereștrii?

Read More

Cheia pentru prelungirea vietii

Cheia pentru prelungirea vieţii ar putea sta într-o procedură de prelungire a telomerilor, regiunile de la capătul cromozomilor care îi protejează în procesul de diviziune celulară şi care se scurtează odată cu vârsta.
Telomerii protejează cromozomii împotriva deteriorării pe măsură ce celulele se divizează şi cresc, dar, odată cu înaintarea în vârstă, aceste regiuni de la capetele cromozomilor devin din ce în ce mai scurte şi, în cele din urmă nu mai pot proteja cromozomii. Când acest lucru se întâmplă, cromozomii se pot deteriora, iar aceasta este o parte cheie a procesului de îmbătrânire.
Cercetătorii au descoperit o metodă de alungire a telomerilor, reuşind practic să dea înapoi ceasul biologic şi să întinerească cromozomii şi, astfel, şi organismul care îi conţine.
Celulele care au fost tratate după noua procedură se comportă ca şi cum ar fi mai tinere şi se înmulţesc mai repede, spre deosebire de celulele netratate, a căror rată de înmulţire stagnează şi ajung în cele din urmă să moară.
Noua tehnică ar putea fi folosită în viitor pentru tratarea pacienţilor cu boli genetice care duc la o scurtare a telomerilor mai rapidă decât în mod normal, cum se întâmplă în cazul distrofiei musculare Duchenne. De asemenea, ar putea fi folosită în cazul unor simptome generale ale îmbătrânirii, cum sunt bolile cardiovasculare şi în cazul diabetului.
“Această abordare deschide calea spre prevenirea sau tratarea unor boli legate de îmbătrânire”, a declarat unul dintre cercetătorii implicaţi în studiu. “De asemenea, sunt o serie de boli genetice degenerative foarte grave asociate cu scurtarea telomerilor care ar putea fi tratate cu această tehnică”, a mai spus cercetătorul.
Oamenii de ştiinţă speră că studiul va permite specialiştilor să genereze un număr mare de celule pe care să le studieze sau să le folosească pentru producerea de medicamente.
Procesul de alungire a telomerilor a fost descoperit de Helen Blau de la Universitatea Stanford, autorul principal al articolului în care descrie procedura alături de John Ramunas de la aceeaşi univeritate şi Eduard Yakubov de la Houston Methodist Research Institute.
“Am reuşit să prelungim telomerii umani cu până la 1.000 de nucleotide, dând înapoi ceasul intern cu echivalentul a mulţi ani de viaţă umană”, a declarat Helen Blau, profesoară de microbiologie şi imunologie la Universitatea Stanford.

Read More

Yeti este o specie rara de urs

Anul trecut, un cercetător a declarat că a analizat mostrele de ADN şi că Yeti este de fapt un animal înrudit cu ursul polar, specie considerată dispărută acum 40.000 de ani. Acum, o nouă analiză ADN contrazice această teorie.
Primul test a  fost realizat de Bryan Skyes, profesor de genetică la Universitatea Oxford. Mostrele au fost două fire de păr, una găsită în regiunea Ladakh din Himalaya de Vest şi alta descoperită în Bhutan.
Rezultatele au fost apoi comparate cu genele mai multor specii de animale, din baza de date GenBank.
Astfel, Skyes a declarat că părul aparţine unei specii preistorice de urs polar, fosila unui exemplar fiind găsită în Svalbard, Norvegia. Fosila are o vechime de 40.000-120.000 de ani.
Prin urmare, a spus Skyes, animalul de la care provin aceste fire de păr este un hibrid între ursul polar şi ursul brun, acestea fiind specii înrudite.
Teoria lui Skyes este acum contestată de alţi cercetători, care invocă o eroare în analiza datelor.
Ross Barnett, de la Universitatea din Copenhaga şi Ceiridwen Edwards de la Universitatea Oxford au analizat şi ei aceste fire de păr.
Ei spun că părul aparţine unui urs himalayan (ursus arctos isabellinus), care este o subspecie a ursului brun şi care trăieşte pe platourilor muntoase înalte, cum sunt cele din Pakistan, Nepal, Tibet şi India. Acest urs este foarte rar întâlnit.
Profesorul Skyes a recunoscut greşeala făcută, dar precizează că esenţial este faptul că aceste fire de păr nu aparţin vreunei primate necunoscute, aşa cum susţin cei care cred în existenţa lui Yeti.
Prezenţa unui Om al Zăpezilor, numit şi Yeti, a fost menţionată de sute de ani în Himalaya, mulţi drumeţi şi localnici declarând că au văzut o creatură păroasă, care semăna cu o maimuţă.
Reinhold Messner, primul alpinist care a urcat pe Everest fără oxigen suplimentar, studiază această creatură pe care ar fi întâlnit-o, în 1986.
El a descoperit un manuscris tibetan de acum 300 de ani, care scrie despre Yeti, pe care îl prezintă ca fiind o specie de urs, exact cum susţin şi cei doi cercetători.

Read More

Ce ingredient opreste imbatranirea creierului

Cercetatorii au descoperit ca acizii grasi cu catena medie prezenti in uleiul de cocos intarzie imbatranirea si tin la distanta Alzheimerul si Parkinsonul. Se crede ca acestia repara celulele si ADN-ul deteriorate.

In cadrul studiului, cercetatorii au analizat soareci de laborator cu un ADN deteriorat. La oameni, acest defect cauzeaza sindromul Cockayne, o afectiune in care pacientii imbatranesc prematur si traiesc doar 10-12 ani.

Cercetatorii au descoperit ca in cazul soarecilor cu aceasta afectiune, o dieta bogata in grasimi a incetinit procesul de imbatranire. De asemenea, a intarziat si imbatranirea creierului, oferind o speranta copiilor cu sindromul Cockayne si celor care sufera de Alzheimer si Parkinson.

”Descoperirea este foarte importanta pentru pacientii cu sindromul Cockayne, mai ales ca nu exista un tratament eficient pentru aceasta boala”, adauga prof. Vilhelm Bohr de la Universitatea Copenhaga, potrivit doctorulzilei.ro.

Cercetatorii au explicat ca cel mai bun combustibil, de care creierul nostru are nevoie constant, il reprezinta glucoza sau cetonele. Cetonele sun rezervele de combustibil ale creierului si joaca un rol important in perioadele cand nivelul glicemiei scade, in oganism. Asta se intampla pentru ca organismul foloseste grasimea drept combustibil, atunci cand nu are zahar si in timpul acestui proces sunt produse cetonele.

Pentru prevenirea Alzheimer-ului si a celorlalte boli neuro-degenerative trebuie sa generam producerea cetonelor fie printr-o dieta cetogenica – Ketogenic Diet  (cu calorii obtinute: 70-75% din grasimi, 20-25% din proteine si 5-10% din carbohidrati) – dar ea e foarte greu de urmat si multor oameni nu le place o astfel de dieta,  fie  folosind uleiul de cocos. Cu cat mai multe cetone vor fi produse, cu atat va functiona mai bine creierul si cu atat mai mult va creste capacitatea de auto-vindecare a creierului. Pentru persoanele care sufera deja de afectiuni neuro-degenerative, este recomandat sa consume zilnic circa 5 Lalinguri cu ulei de cocos – distribuite la cele 3 mese, sub diferite forme (pe paine, la salate sau la gatit.

Read More