Se afișează postările cu eticheta reumatism. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta reumatism. Afișați toate postările

Pastura combate afectiunile hepatice severe

Numită și„ pâinea albinei”, păstura este un produs derivat din polen cu virtuți extraordinare asupra sănătății. Este considerată un adevărat aliment, fiind bogată în carbohidrați, proteine, vitamine, aminoacizi și enzime.
Albinele lucrătoare colectează polenul și îl depozitează în celulele fagurelui. În decursul zilelor, polenul este îmbogățit cu enzime și acoperit cu un strat subțire de miere.
În urma fermentării, au loc transformări biochimice. Produsul rezultat este diferit de cel inițial, atât ca aspect, cât și din punct de vedere al compoziției. La cumpărare, forma de hexagon a bucățelelor de păstură e semn că transformarea polenului în acest produs a fost deplină. Privind în secţiune transversală, vei observa culori diferite, date de polenul recoltat din mai multe flori.

Combate afecțiuni hepatice severe

Păstura este recomandată în special în hepatite acute și cronice și ciroze. Doza recomandată este de 10-20 g pe zi, în 2 prize, la jumătate de oră după mese. În cazul afecțiunilor hepatice severe, doza poate fi crescută la 30 g pe zi, cu administrare în 3 prize, între mese.

Adjuvant în cancer

Păstura poate fi utilizată și în cazul bolnavilor de cancer, ca tratament complementar, pentru că ajută la îmbunătățirea calității sângelui. Este utilă în special pacienţilor cu stare generală alterată sau în faze avansate, datorită faptului că substanțele nutritive sunt absorbite uşor şi rapid, fără a supune la efort tubul digestiv.

Contra anemiei

Cura cu păstură pe o perioadă de 90 zile poate fi de ajutor și în cazul anemiei. Se administrează zilnic 10-15 g. Produsul furnizează aminoacizi esențiali, vitamine și oligoelemente necesare producerii hemoglobinei.

Are rol antibiotic
Este antiseptică şi germicidă, fără a putea înlocui remediile sau medicamentele cu efect ţintit antibiotic. Însă acţionează convergent cu ele şi susţine organismul slăbit de boală. Este recomandată și copiilor.
Este bine de știut că păstura are proprietăți antibiotice de 3 ori mai mari decât cele ale polenului.

Calmează problemele gastrointestinale

Dacă te supără stomacul, ia dimineața și seara câte o linguriță de păstură. De pildă, este de ajutor persoanelor cu  hiperaciditate gastrică. Produsul este bun și pentru detoxificare, datorită conținutului de seleniu, care are o puternică acțiune antioxidantă.

Întărește imunitatea

O cură de o lună cu păstură tonifică organismul și crește imunitatea. Se administrează dimineața și seara o linguriță de produs. Se spune că „pâinea albinelor”, consumată pe termen lung, este și un elixir de viață lungă.

Amelioreză simptomele reumatismului
Prin conținutul său de acizi decanoic și pantotenic, păstrura contribuie la ameliorearea simptomelor reumatismului. Are și efect antialergic, micșorând producția de histamină, și este utilă și în insuficiența renală cronică.

Regenerator al tegumentelor
Păstura protejează și regenerează pielea. Îmbunătățește circulația sângelui la nivelul tegumentelor. Este utilă în tratamentul lupusului eritematos și eritemelor faciale, are și efect antiîmbătrânire și stimulează metabolismul general.

Trifoiul iti poarta cu adevarat noroc in sanatate

Alb sau rosu, trifoiul iti poarta cu adevarat noroc daca vorbim de sanatate. In scop terapeutic se folosesc florile de la plantele care creste spontan, in locuri nepoluate, prin pasuni, fanete, buruienisuri, de la campie pana sus, in zona alpina.

Bun in caz de astm, boli renale, colici, dar si raceala

Din florile uscate de trifoi alb se prepara un ceai care se recomanda in astm, boli renale, colici abdominale, diaree, dureri reumatice, guta, lombosciatica, mancarimi de piele, reumatism, spondiloza anchilozanta, tuse, urticarie, raceala, gripa.
De asemenea, trifoiul alb intra in compozitia unor amestecuri de plante care se folosesc in tratamentul bronsitei sau al reumatismului, contribuind astfel la sporirea efectului celorlalte plante.

Ca planta de leac, trifoiul are efect antiinfectios, antitusiv, antimicotic, antiasmatic, antireumatic, antianemic, emolient, antiinflamator, diuretic, tonic, decongestiv. Se poate folosi si in caz de urticarie si alergii. Ceaiul de trifoi alb curata organismul de toxine, calmeaza durerile de guta si reumatism, vindeca infectiile si limiteaza crizele de astm.

Infuzia de trifoi alb se prepara turnand o cana de apa fierbinte peste o lingurita de flori uscate. Se acopera vasul si amestecul se lasa la infuzat timp de 15 minute, dupa care se strecoara. In caz de raceala si gripa se pot bea doua - trei ceaiuri pe zi.

Decoctul din flori de trifoi alb se prepara punand o mana de planta uscata si maruntita la doi litri de apa. Amestecul se fierbe cinci minute, se strecoara si se foloseste in uz extern pentru spalaturi, bai de sezut, bai locale sau generale. Tot cu acest amestec se pot pune cataplasme calde pe locurile dureroase.

Cartofii scad hipertensiunea si previn hepatita

Cartofii sunt cultivaţi în peste 120 de țări și consumați zilnic de peste un miliard de oameni.
Sursă bogată de vitaminca C, magneziu, calciu şi potasiu, consumaţi cruzi, sub formă de suc, au nenumărate proprietăţi terapeutice. Pentru a prepara sucul, coaja cartofilor trebuie iniţial curăţată bine de tot cu o periuţă de dinţi, iar porţiunile verzi eliminte, întrucât conţin glicoalcaloizi, ce pot cauza dureri de cap, vomă sau probleme de stomac. Odată efectuată această operaţiune, sucul poate fi extras cu un storcător de fructe şi consumat imediat. Atenţie însă, nu este recomandat consumul a mai mult de un litru zilnic.

Scad hipertensiunea

Sucul de cartofi conţine substanţe hipertensoare neaşteptate, fiind un aliat de încredere în scăderea şi reglarea hipertensiunii arteriale. Cele mai bne rezultate se observă după urmarea unei cure de două luni, cu o pauză de 20 de zile, timp în care se bea un pahar de suc dimineaţa şi unul seara.

Previn hepatita

Sucul de cartofi roşii conţin substanţe ce protejează ficatul de infecţii şi viruşi. În acest caz se poate urma o cură de patru săptămâni, cu câte două-trei pahare de suc pe zi, luat pe stomacul gol.

Eficienţi în tratarea ulcerului şi a gastritei

Consumând câte trei pahare de suc pe zi, cu o oră înainte de masă, timp de patru-şase săptămâni, sucul de cartofi poate face minuni asupra ulcerului şi gastritei. Totuşi, nu există nicio dovadă ştiinţifică asupra eficeinţei acestui leac.

Elimină calculii urinari

Sucul proaspăt stors de cartofi cruzi elimină cu eficienţă calculii urinari şi previne dezvoltarea lor. Pentru rezultate maxime, se recomandă ca dimineaţa, imediat după trezire, să se bea un litru de suc. Cura nu trebuie să dureze mai mult de patru zile, atenţionează specialiştii.

Ameliorează cancerul uterin şi cel de prostată

500 de ml de suc obţinut dintr-un amestec de cartofi roşii şi cartofi galben deschis, băuţi zilnic, timp de patru săptămâni, are efecte uimitoare în ameliorarea cancerului de prostată şi a cancerului urinar.

Excelenţi împotriva insomiei

Consumul îndelungat al sucului de cartofi are efecte sedative, somnifere şi relaxante.

Tratează reumatismul

Bun diuretic şi inflamator, sucul de cartofi tratează cu succes reumatismul. Se recomandă săs e bea câte două pahare pe zi, cu o oră înainte de masa de prânz şi cină.

Zeama de lamaie reduce tensiunea si trateaza constipatia

Lămâia s-a dovedit a fi un remediu natural eficient pentru diverse probleme de sănătate. Bogată în vitamina C, calciu, fier, proteine, sodiu, carbohidrați și zaharuri, zeama de lămâie este eficientă în tratatea mai multor afecțiuni.
Iată ce poți trata cu ajutorul lămâii!

Tratează constipația

Lămâia conține pectine, un tip de fibre care formează un gel intestinal ce ușurează mișcările peristaltice. Astfel, sucul de lămâie contribuie prevenirea costipației și la o mai bună digestie a alimentelor prăjite, deoarece acizii acestuia topesc grăsimile.
Așadar, ori de câte ori iei o masă bogat în grăsimi asigură-te că bei și un pahar cu suc de lămâie.
În plus, sucul și pulpa de lămâie sunt descompuse în organism pentru fabricarea carbonatului de potasiu care are rolul de a diminua acidul din stomac.

Reumatism

În cazul crizelor de reumatism, bea zilnic un cocteil sănătos realizat din zeamă de lămâie și suc de morcov (o lămâie și un morcov).

Arsuri ușoare

Dacă ai suferit o arsură ușoară, o poți trata natural cu zeamă de lămâie, pentru a atenua durerea și grăbi cicatrizarea locului. Pentru aceasta, ține zona respectivă sub apă rece timp de 10-15 minute, după care aplică pe locul afectat zeamă de lămâie diluată în apă (3 lămâi stoarse și puțină apă rece).

Dureri de gât

Stoarce o lămâie într-o cană cu apă caldă și adaugă o lingură de miere. Bea acest amestec în fiecare seară, înainte de a te culca, până când vei observa o ameliorare a stării de sănătate. De asemenea, poți pune comprese cu zeamă de lămâie în jurul gâtului.

Reduce tensiunea arterială

Potasiul din compoziția lămâii ajută la reglarea fluidelor din organism, în timp ce magneziul relaxează arterele, iar flavonoidele mențin sănătatea vaselor de sânge.
Datorită acestor proprietăți, sucul de lămâie are un rol important în protejarea inimii, reglând tensiunea arterială în cazul persoanelor hipertensive.

Atenuează durerile dentare

Tamponarea dinților cu comprese înmuitate în suc de lămâie contribuie la atenuarea durerilor dentare. De asemenea, masajul cu suc de lămâie oprește sângerarea gingiilor și elimină mirosul neplăcut al acestora.
Astfel, eviți riscul de a suferi de afecțiuni mai grave, precum parodontoză, o boală gingivală care afectează dintele direct de la rădăcină.

Sughiț

O lingură de lămâie pusă pe limbă combate sughițul cât ai bate din palme.

Tinctura de nuc lupta impotriva diabetului si reumatismului

Frunzele de nuc reprezinta un panaceu folosit la scara larga de stramosii nostri. Reteta tinctura de nuc impotriva caderii parului, dar care este ideala si in diabet, boli ale tiroidei si reumatism, este urmatoarea: 

• 30 grame de frunze de nuc bine uscate (asta inseamna cam 2-3 linguri de frunze uscate maruntite)

• 150 ml de alcool sau alt produs dis­tilat, obtinut in gospodarie

• 100 ml de apa de izvor sau minerala plata

Trebuie tinut cont ca pentru a prepara corect aceasta tinctura, frunzele de nuc folosite trebuie sa fie foarte bine uscate. Apoi se pot farmita gros­cior frecandu-le in palme(mainile trebuie spalate bine inainte). Apoi se introduc intr-un recipent(sticla sau borcan) si se toarna peste ele cei 150 ml de alcool si apa. Ticntura trebuie lasata la macerat doua saptamani, insa trebuie agitata zilnic de 2-3 ori pentru a se intrepatrunde bine.

Dupa incheierea intervalului de macerare, amestecul trebuie filtrat prin tifon si lasat inca 5-6 zile in frigider pentru a se limpezi si apoi trece usor partea limpede intr-un alt recipient, aruncandu-se eventualul reziduu care s-a depus pe fundul vasu­lui.

Se pastreaza in flacoane de sticla sau plastic prevazute cu dop picu­rator. Tinctura de nuc are ter­menul de valabilitate de 2 ani de la data prepararii, deci ne poate fi de folos destul de mult timp. Daca se observa depuneri pe perioada pastrarii, se pot aparea in general in cel de al doilea an de la preparare, trebuie agitat flaconul de utilizare.

Dupa fiecare spalare pe cap, se prepara un amestec format din 10-12 picaturi din tinctura din frunze de nuc si un litru de apa si se clateste parul cu ea apoi se maseaza bine pielea scalpului. Amestecul trebuie bine agitat inainte de folosire pntru a se dizolva tinctura de nuc care este foarte puternica. Dupa 8-10 clatiri cu aceasta solutie efectul va fi deja vizibil, firele de par vor fi mult mai ferme recapatandu-si vitalitatea si sanatatea, si veti observa ca parul nu mai cade. Un efect benefic suplimentar vizibil va fi ca si firele de par albe se vor mai inchide la culoare.

Efectul benefic al frunzelor de nuc asupra firelor de par se datoareaza substan?elor active pe care le acestea le contin (uleiuri volatile, minerale, iuglona, tirozina), acestea regenereaza parul si il ajuta sa devina mai bogat si mai sanatos. Deasemenea frunze de nuc contin o cantitate importanta de vitamina C care da stralucire parului, stralucire remarcata si de bunicii nostri care foloseau des acesta tinctura.

Pe langa utilizarea excelenta pentru a combate caderea parului, tinctura din frunze de nuc mai are cateva utilizari remarcabile, laudate de terapeutii din intreaga lume:

– Boli ale aparatului cardio-vascular – boala coronariana, hipertensiune, angina pectorala, infarct miocardic: cate 20 de picaturi din frunze de nuc, de 3 ori pe zi, adaugate intr-o cana de ceai din frunze de ginkgo biloba sau saschiu

– Boli ale aparatului circulator periferic – varice, tromboflebite, hemoroizi, fragilitate capilara: se iau cate 30 de picaturi, de 3 ori pe zi, adaugate intr-o cana de ceai din frunze de ginkgo biloba sau saschiu.- Boli ale aparatului digestiv – dispepsii, regurgitatii, colici, diaree de natura bacteriana, flatulenta, balonari: se iau cate 30 de picaturi de tinctura, de 3 ori pe zi, adaugate intr-o cana de ceai de galbenele.

– Boli metabolice si endocrine – diabet zaharat, hipotiroidie: se iau cate 30 de picaturi, de 3 ori pe zi, adaugate intr-o cana de ceai de teci de fa­sole.

– Boli de natura inflamatorie tip reumatic: cate 30 de picaturi din tinctura de frunze de nuc, de 3 ori pe zi, adaugate intr-o cana de ceai de salcie

– Obezitate se ia cate 1/2 linguritade tinctura, inainte de mesele principale

Ceaiul din teci de fasole remediu pentru diabetici

De la fasole, in scop terapeutic, se folosesc tecile care se culeg cand sunt verzi si se folosesc maruntite, cand sunt bine uscate. Tecile de fasole contin aminoacizi, minerale, vitamina C, tirozidina si triptofan. Din tecile de fasole se poate prepara un ceai care este un diuretic excelent, reduce cantitatea de zahar din sange, curata organismul de toxine si, mai ales, igienizeaza rinichii si caile urinare.

Ceaiul din teci de fasole
 este un remediu foarte bun pentru diabetici. Se prepara in doua moduri, prin fierbere ori macerare, existand posibilitatea ca fiecare sa opteze pentru forma care i se pare mai comoda sau accesibila.

1. Prin fierbere: se pune la fiert, pentru 15 - 20 de minute, o lingura de teci uscate si maruntite, intr-un sfert de litru de apa. Se filtreaza si se beau doua - trei cesti pe zi, cu inghitituri mici, pe parcursul a 10 - 15 minute. Diabeticilor li se recomanda sa bea ceaiul neindulcit sau indulcit cu zaharina.

2. Prin macerare: de seara, se pun la macerat patru linguri de teci bine uscate si maruntite intr-un litru de apa. Dimineata, amestecul se fierbe pana cand lichidul scade la jumatate. Se filtreaza si cantitatea ramasa se imparte in doua - trei portii si se bea pe parcursul unei zile.

Alte indicatii terapeutice ale ceaiului din teci de fasole

1. Retentia de apa
Specialistii sustin ca, folosind ceaiul din teci, se obtin rezultate bune si in tratamentul impotriva acumularii de apa in tesuturi, afectiune numita hidropizie. Ceaiul din teci mareste cantitatea de urina, inlaturand in acest fel excesul de apa din corp.

2. Reumatism
Odata cu apa se elimina si toxinele, tecile de fasole fiind utile si in ameliorarea starilor reumatice.

3. Infectii urinare si TBC pulmonar
In cistite, afectiuni ale vezicii urinare, ceaiul din teci de fasole calmeaza spasmele, normalizand urinarea. Ceaiul din teci de fasole este bun si in tratamentul

4. Pancreatita cronica
Cu pastai de fasole se trateaza si pancreatita cronica: doua-trei linguri de pastai uscate se pun la infuzat intr-o jumatate de litru de apa fierbinte, in termos, timp de cinci ore. Se bea cate un pahar de infuzie de trei-patru ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa.

5. Acnee si alte afectiuni cutanate
Ceaiul din teci se recomanda si in tratamentul impotriva eczemelor, eruptiilor cutanate. De asemenea, acneea cedeaza la tratamentul cu teci de fasole. Adolescentii si adultii care sufera de acnee, ar trebui sa manance des fasole verde gatita ori sa apeleze la cure de ceai din teci de fasole.

Tratamente naturiste cu iedera

Iedera este recomandată de specialiştii în medicina alternativă în tratamentul a peste 40 de boli, printre care afecţiunile hepatice, tiroidiene, ginecologice, reumatice, în tuse, în răceli şi în bolile de ficat.
Terapiile cu iederă sunt benefice pentru organism datorită compoziţiei complexe a plantei, care conţine numeroase substanţe bogate în principii active: betacaroten, zaharuri, saponine, extrogeni (substanţe care stimulează producerea de hormoni feminini), iod, uleiuri eterice, săruri minerale, acid cafeic. „ Iedera este un valos remediu indicat de terapeuţi pentru efectul antiseptic şi expectorant (în afecţiunile aparatului respirator), antiinflamator, depurativ, antibacterian şi antiparazitar", precizează Eugen Giurgiu, doctor în biochimie cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie.
Planta se foloseşte sub formă de decoct simplu şi decoct dublu (patru linguri la 1 litru de apă), de cataplasmă şi de tinctură, respectându-se dozele indicate de terapeut pentru a evita reacţiile alergice.
Iată ce afecțiuni poți trata cu iederă!

Tratamente naturiste cu iederă: tuse

Pentru tusea rebelă, este de ajutor decoctul simplu de iederă. Astfel, două linguriţe de frunze şi de rămurele tinere de iederă, se fierb într-o cană de 250 ml cu apă, după care se strecoară. Doza zilnică este de două-trei ceaiuri, până la ameliorarea simptomelor.
Datorită acţiunii antispastice şi expectorante, iedera calmează tusea şi fluidifică expectoraţia.

Tratamente naturiste cu iederă: bronșită

Acelaşi tratament vine şi în ajutorul bolnavilor de bronşită, dacă aceştia vor bea câte trei căni de decoct de iederă pe zi şi, pentru a grăbi însănătoşirea, vor completa tratamentul cu trei ceaiuri de isop, de cimbru, de podbal sau de muguri de plop negru.

Tratamente naturiste cu iederă: reumatism

Pentru calmarea durerilor reumatice şi pentru a le reda mobilitatea, suferinţa acestor bolnavi poate fi ţinută în frâu cu ajutorul compreselor cu decocot sau cu tinctură de iederă.
Decoctul se prepară din trei linguri de frunze de iederă care se fierb în 200 ml de apă, un interval de zece minute. În ceaiul obţinut se umezeşte o bucată de pânză de bumbac care se aplică pe zona dureroasă.
În cazul tratamentului cu tinctură de iederă, compresa se umezeşte cu 30 de picături de tinctură care se diluează cu 20 de linguri de apă şi se păstrează pe locul dureros timp de 30 de minute. Acest remediu calmează durerea şi ajută la eliminarea inflamaţiei.

Tratamente naturiste cu iederă: vindecarea fracturilor

Persoanele care au suferit fracturi pot beneficia de efectul cataplasmelor cu frunze de iederă fierte. Pe locul accidentat se aplică zilnic câte trei cataplasme preparate dintr-un strat mai gros de frunze fierte de iederă.
S-a constatat că acest tratament consolidează osul fracturat şi grăbește vindecarea fracturii.

Tratamente naturiste cu iederă: celulită și vergeturi

Iedera este unul dintre cele mai populare ingrediente din cremele anticelulitice și împotriva vergeturilor. Cataplasmele cu iederă ajută ajută la eliminarea apei din țesuturi, destinde tegumentul și redă elasticitatea pielii.
Se prepară un decoct punând 400 g de plantă la 2 litri de apă clocotită într-un vas emailat. Se lasă amestecul să fiarbă timp de 30 de minute, la foc mic, apoi se ia vasul de pe foc şi se lasă încă 30 de minute.
În decoctul călduţ se înmoaie o compresă şi se pune pe zonele afectate. Compresele se schimbă la un interval de 30 de minute, iar tratamentul trebuie să dureze timp de 3-4 ore, de 2-3 ori pe săptămână.

Tratamente naturiste cu iederă: tonifierea sânilor

Iedera are efecte benefice extraordinare asupra pielii, tratamentul extern fiind recomandat pentru sânii lipsiți de tonus sau flasci.
Se pun 2-3 pumni de frunze uscate de iederă în 0,5 litri de apă și se lasă la macerat câteva ore, după care se filtrează, punându-se extractul lichid deoparte.
Planta rămasă se fierbe la foc mic într-un litru de apă timp de 3 ore, după care se lasă la răcit şi se filtrează. Se combină apoi maceratul cu extractul lichid, iar preparatul rezultat se aplică pe sâni prin comprese reci. Acestea se menţin 30-60 de minute.
Tratamentul se repetă la fiecare două zile, timp de o lună. Rezultatele vor fi uimitoare.

Socul are efectele terapeutice puternice

În general, florile acestei plante sunt folosite la prepararea uneia dintre cele mai îndrăgite băuturi ale verii, în timp ce fructele sale sunt puţin cunoscute al noi. Cu toate acestea, nu trebuie ignorate efectele terapeutice puternice pe care le au, putând preveni şi trata un număr semnificativ de afecţiuni.

Socul, o specie de plante din grupa arbuștilor cu 20-30 de soiuri din familia Adoxaceae, nativă Europei, nord-vestului Africii și sud-vestului Asiei, se dezvoltă pe orice tip de sol, umed sau uscat, de preferință într-un loc însorit.
Florile acestuia, ce apar la începutul verii, sunt extrem de parfumate, fiind folosite la prepararea îndrăgitei socate, băutură benefică organismului. Florile conţin glicozide, taninuri, sapine, pectine, uleiuri esenţiale, vitamina C şi saruri minerale  şi au efect diuretic, laxativ, antiinflamator, cărora li se adaugă proprietăţile antivirale şi antiseptice.
Fructele au, la rândul lor, taninuri şi antociani cum sunt sambucin, sambucianin, crisantemin şi alte glicozide şi cianidine, având excelente proprietăţi antioxidante. Totodată atât florile cât şi frunzele conţin rutin, izocuercitin şi hiperozid. 
Florile de soc sunt folosite în mod tradiţional pentru tratarea gripei, răcelii, sinuzitelor, stărilor febrile, problemelor căilor respiratorii superioare, precum şi a febrei fânului.
Fructele au efect analgezic, dar au şi proprietăţi laxative, fiind foarte eficiente în constipaţie, şi diaforetice. Ele sunt folosite cu succes în tratarea afecţiunilor reumatice şi a artritei.
Şi florile şi fructele de soc sunt eficiente în tratarea bolilor degenerative, previn cancerul, şi ajută la manţinerea sub control a tumorilor benigne. De asemenea, sunt foarte eficiente în activarea sistemului imunitar.
Ceai de soc poate distruge eficient şi viermii intestinali şi este un remediu natural în lupta cu obezitatea datorită proprietăţilor laxative şi diuretice, ajutând la detoxifierea organismului şi la eliminarea excesului de apă din organism.
De asemenea, creşte secreţia glandelor mamare, stimulează sistemul imunitar, tratează infecţiile urechii şi stimulează circulaţia.

Precauţii:

 Frunzele şi fructele crude conţin glicozide toxice, motiv pentru care aceste remedii trebuie folosite cu grijă, doar aşa cum vă sunt indicate de către specialişti.
Nu este recomandat consumul continuu de ceai de soc. În general, este indicată urmarea unei cure de 10 zile, cu cinci zile de pauză.
Nu în ultimul rând, dacă apar reacţii adverse cum sunt intoxicaţii, vomă, iritaţii ale gâtului, arsuri stomacale, dificultăţi respiratorii sau convulsii, opriţi imediat folosirea remediilor din plante şi consultaţi medicul dumneavoastră.

Leurda - inlatura efectele nocive ale fumatului

I se mai spune şi usturoiul sălbatic şi este unul din cei mai puternici detoxifianţi pe care ni-i oferă natura. Purifică sângele şi are efecte puternice reducând nivelul colesterolului, al tensiunii arteriale, luptă împtriva infecţiilor, răcelilor şi ne ajută să depăşim astenia de primăvară. Fumătorii care consumă leurdă sunt protejaţi de efectele devastatoare ale nicotinei.

 Numele latinesc al leurdei este Allium ursinum (usturoiul ursului) şi, într-adevăr, urşii o consumă ca medicament, imediat ce ies din hibernare. De altfel, se pare că apa¬riţia frunzelor de leurdă este şi semnul că, în curând, animalele vor ieşi din bârloguri pentru a se bucura de razele soarelui de primăvară.

Iată în ce afecţiuni acţionează ca un medicament miraculos această plantă:

Trombozele - Dintre plantele medicinale, leurda are printre cele mai puternice efecte fluidifiante sanguine şi antiagregante plachetare. Se consumă sub formă de suc: 1-2 pahare pe zi, pe stomacul gol, în cure de minimum 20 de zile. Se poate administra şi tinctură de leurdă: o linguriţă diluată în jumătate de pahar de apă, de patru ori pe zi, în cure de câte o lună, cu o săptămână de pauză. Sechele după accidentul vascular - Se face o cură cu salată de leurdă timp de două săptămâni, timp în care se consumă câte o porţie de salată în fiecare dimineaţă. După această cură se continuă cu tratamentul cu tinctură.

Se administrează de patru ori pe zi, pe stomacul gol, minimum două luni. Ateroscleroza şi bolile cardiace asociate unor valori ridicate ale colesterolului – Leurda este foarte bogată în adenozină, substanţă care, conform unor studii recente, are un rol esenţial în reducerea colesterolului, în împiedicarea formării trombilor, în scăderea tensiunii arteriale. Astfel, leurda este pe termen lung adjuvantul ideal în tratarea bolilor cardiace (ischemie, aritmie, tahicardie), fiind administrată în cure de câte 2-3 luni, cu două săptămâni de pauză, sub formă de tinctură. Se ia 1 linguriţă de tinctură diluată în apă, de 4 ori pe zi, înaintea meselor principale. Primăvara este foarte utilă o cură cu salată de leurdă, cu o durată e minim două săptămâni. Hipertensiunea arterială – Substanţele active conţinute de leurdă au efecte vasodilatatoare şi ajută la menţinerea în limite normale a presiunii sanguine. Se administrează tinctura de 4 ori pe zi. Tratamentul se face timp de două luni, cu două săptămâni de pauză.

Reumatismul – Se face o cură cu suc de leurdă timp de trei săptămâni, timp în care se consumă câte două pahare de suc pe zi, dimineaţa, pe stomacul gol. În paralel, se ţine o cură vegetariană cu multe crudităţi. Înlăturarea efectelor nocive ale nicotinei şi fumatului – Atât clorofila din frunzele proaspete de leurdă, cât şi anumite substanţe similare cu cele conţinute de usturoi, au efecte antitoxice puternice. Ele contracarează efectele dăunătoare ale nicotinei şi al gudronului din ţigări, fiind un mijloc de protecţie excelent, atât pentru fumătorii activi, cât şi pentru cei pasivi. Se consumă zilnic suc de leurdă, câte 2 pahare pe zi, dimineaţa şi seara, pe o perioadă de minimum două săptămâni. Pentru o porţie de salată cu leurdă se pune o mână de frunze proaspete tăiate mărunt. Se amestecă cu o linguriţă de oţet de mere, un vârf de cuţit de sare şi o jumătate de linguriţă de ulei. Într-o cură cu leurdă, se consumă o salată o dată pe zi, dimineaţa, la prima masă. O cură cu leurdă durează minim 10 zile.

Vinurile medicinale sunt elixiruri naturale

Preparate dupa retete populare, vinurile medicinale sunt adevarate elixire ale sanatatii ce si-au dovedit eficienta inca din Antichitate. Infuziile sau decocturile de plante in vin sunt remedii cu efecte pozitive asupra sanatatii, cu conditia sa nu le confundam cu vinul de masa.

Vinurile medicinale sunt un medicament si, ca orice medicament, se iau pe o perioada determinata, intr-o anumita doza. Baut in cantitatea recomandata, preparat in gospodaria proprie in vase emailate sau de sticla, fara conservanti si ustensile metalice, astupat cu dop de pluta si tinut la rece, vinul medicinal este un leac fara egal. Se utilizează numai vase curate, sterilizate cel putin 30 minute, de cate 3 ori. Foarte important este sa nu folositi la prepararea lor vase metalice, in special cele din aluminiu.

Ca sa-l prepari, ai nevoie de fructe, legume si plante si, bineinteles, de vin, rosu sau alb, de preferinta natural, netratat, fara alte adaosuri. Iata cateva vinuri medicinale din plante benefice sanatatii:

Vinul din ciubotica inimii, bun pentru inima
Se umple o sticla de 2 l cu flori proaspete, se toarna deasupra vin alb natural, pana se acopera florile. Sticla se astupa si se lasa la soare la macerat timp de 2 saptamani. In afectiunile cardiace, se ia din cand in cand cate o inghititura de vin, dar nu mai mult de 3 linguri pe zi.

Vinul de rostopasca, leac in boli hepatice, biliare, veruci si eczeme
Se toarna 1 l vin peste 30 g de planta cu radacini cu tot si se lasa sa stea 1-2 ore, apoi se filtreaza. Se bea cu inghitituri mici in bolile hepatice, afectiunile biliare, renale, icter, hemoroizi, vijiit din urechi. Extern, se foloseste impotriva cancerului de piele, contra bataturilor, a verucilor si a eczemelor.

Vinul de rozmarin, leac pentru digestia dificila
Puneti 150 g de frunze proaspete de rozmarin sau 40 de grame de frunze uscate, intr-o sticla de 750 ml. Turnati vin alb si lasati la macerat vreme de 15 zile. Se bea cate un paharel dupa mesele principale.

Vinul de angelica, bun in aerofagie si balonari
Intr-un litru de vin rosu, se pun la macerat 30 g de radacina de angelica, un varf de cutit de scortisoara, un praf de nucsoara rasa si o cuisoara. Se lasa sa stea 20 de zile, apoi se strecoara. Se bea un paharel inainte de mesele principale.

Vinul de leurda, tonic excelent

Este recomandat mai ales persoanelor in varsta, suferinde de tuberculoza pulmonara, tuse rebela sau insuficienta respiratorie. Intr-o jumatate de litru de vin alb se pune un pumn de frunze proaspete, de preferinta rupte si nu taiate, si se fierb cinci minute, se mai lasa alte zece minute la infuzat, dupa care se strecoara si se indulceste amestecul cu miere. Se bea dimineata, cate un paharel. Cura cu vin de leurda dureaza 14 zile.

Vinul de ceapa trateaza tusea
Intr-o sticla de un litru (sa se evite plasticul) se pun 200 de grame de ceapa tocata marunt, o suta de grame de miere de albine, de preferat poliflora, si vin de tara, rosu sau alb, netratat. Amestecul se lasa la macerat, la loc caldut, timp de zece zile, dupa care se filtreaza.

Se iau cate trei-patru linguri pe zi. Preparatul combate si vindeca tusea, favorizand, in acelasi timp, transpiratia. Si copiii mai mari pot lua cate o lingurita din acest vin de trei ori pe zi, fara absolut nicio problema.

Vinul de ridiche neagra este antireumatic
Se recomanda in artrite, artroza, spondiloza. Ca sa-l prepari, ai nevoie de o ridiche neagra de marime potrivita si un litru de vin alb si dulce. Se spala ridichea si se da pe razatoare cu tot cu coaja. Se lasa la macerat cu vinul timp de doua saptamani, dupa care se filtreaza si se pune in sticle.

Se bea cate un paharel dimineata, in cure de cate doua-trei saptamani. Se poate face cate o cura de vin de ridiche neagra la fiecare anotimp.

Vinul de hrean, leac in astm, anemie si boli de inima
Intr-un litru de vin rosu adauga 15 linguri de hrean ras prin razatoarea mica. Se lasa la macerat o saptamana, apoi se filtreaza. Se ia cate o lingura, de trei ori pe zi. Regleaza activitatea inimii, calmeaza crizele astmatice, trateaza anemia si este un tonic sexual de exceptie.

Vinul de anason calmeaza arsurile la stomac
De asemenea, inlatura balonarea si te ajuta sa te recuperezi mai repede dupa raceala. Intr-un litru de vin, adauga o suta de grame de seminte si 200 ml de alcool alimentar si lasa amestecul la macerat timp de zece zile. Se filtreaza si se pastreaza la rece. Se iau cate trei linguri pe zi.

Vinul de tataneasa combate bronsita si pneumonia
Se pun 4 linguri de radacini de tataneasa, uscate si zdrobite marunt, in 500 ml de apa rece de izvor si se fierbe acoperit, 8 minute. Se ia vasul de pe foc si se lasa acoperit timp de o ora. Se strecoara prin tifon si lichidul se amesteca in 400 ml vin alb de casa si 4 linguri de miere de salcam.

Se ia cate o lingura de 3-4 ori/pe zi, cu 30 de minute inainte de masa. Se recomanda in bronsite cu expectoratie purulenta, astm bronsic, pneumonie, tuse cu expectoratie abundenta.

Remedii naturiste pentru reumatism

Cuvantul reumatism, in intelesul cotidian desemneaza afectiuni foarte diverse, caracterizate prin dureri ale aparatului locomotor si in particular ale uneia sau mai multor articulatii. Distingem reumatisme articulare inflamatorii. reumatisme articulare degenerative si reumatisme abarticulare, care afecteaza tesuturile din jurul articulatiei. Iata cateva remedii naturiste pentru reumatism:

Scoarta de salcie – intern

1. Pentru tratamentul intern recomandam scoarta de salcie, care contine heteroide de natura salicilica. Sub forma de decoct, 2 linguri de scoarta maruntita la o cana cu apa. Se beau 3-4 cani pe zi, in cure indelungate (3 saptamani lunar) fara nici un risc terapeutic. Se poate folosi si pulberea de scoarta de salcie, de 3 ori pe zi cate o lingurita.

Infuzie de redacina de lemn dulce

2. Radacina de lemn dulce sub forma de pulbere (2-4 lingurite pe zi) sau sub forma de infuzie (o linguta radacina la o cana cu apa) are actiune antiinflamatoare.

Bai de plante medicinale ca tratament extern

3. In tratamentul extern cu bai de plante sau pentru comprese, fitoterapia recomanda numeroase specii medicinale precum: sulfina, mugurii de pin, radacina de tataneasa, fructele de iepupar, faina de mustar, coaja de salcie, frunzele de menta.
Din aceste plante, in cantitati egale, se prepara o infuzie concentrata (100-150 g amestec plante) puse intr-un saculet de tifon la 1 litru pe apa. In prealabil, plantele din saculetul de tifon se umezesc cu apa fierbinte, apoi se infuzeaza 1-2 minute in clocot. Dupa 10-15 minute se foloseste ca atare pentru comprese locale.